Custom Menu

Latest From Our Blog

Aveam 10 ani si multi bani pe mana

Aveam 10 ani si multi bani pe mana

De curand am fost martora unui atelier de educatie financiara pentru copii, care m-a determinat sa fac un salt in timp, la varsta la care aveam 10 ani, eram pe litoral cu echipa Abracadabra si aveam multi bani pe mana cu care sa ma descurc, fara parintii mei alaturi.

 

EN: Recently I have attended a financial education workshop for kids, which made me go back in time, to when I was 10 years old, while touring with Abracadabra at the seaside and when I had lots of money at my disposal, to take care of myself, without my parents’ help.

Evenimentul Art Safari Kids, desfasurat recent in capitala, mi-a dovedit o data in plus ca Bucurestiul poate oferi copiilor metode inovatoare de educatie, care ies din tiparele cu care cel putin generatia mea a fost obisnuita. Ca parinti, ne dorim acum pentru cei mici cat mai multe astfel de spatii creative in care sa se joace, sa descopere, dar si sa deprinda noi abilitati. Unul dintre proiectele integrate in acest program a fost si “Schimbam vieti” (Life Changer) dezvoltat de Metropolitan Life, impreuna cu asociatia Junior Achievement, despre care am mai vorbit si aici. Iata ca proiectul isi continua povestea, iar asta ma bucura, pentru ca e vorba de educatia financiara a copiilor, incepand de la o varsta de 8 -9 ani. Prea mici pentru discutii asa serioase. Nu cred. Pai stiti ce faceam eu la varsta asta? Deveneam Abramburica si incepeam sa am salariu, lunar. Semna mama, evident, in locul meu, dar ideea e ca stiu foarte bine ca nu eram prea mica de varsta cat sa nu inteleg ce inseamna un salariu, un job si responsabilitatile care vin odata cu el.

 

Uite ca proiectul asta m-a pus serios pe ganduri si m-a intors in timp la vârsta de vreo 9 – 10 ani, cu scopul de a-mi aminti ce insemnau pentru mine notiunile de baza in ce priveste educatia financiara. De exemplu, la varsta respectiva plecam in turneu cu Abracadabra (fara parinti) pe litoral, pentru 3 luni de zile, asa cum va povesteam si in postarea anterioara. Sigur ca erau adulti care ne supravegheau constant, dar pe de alta parte eu stiam perfect ce inseamna o DIURNA. Aveam aceasta responsabilitate. Stiam ca primesc lunar sau saptamanal o suma de bani numita “diurna”, din care trebuia sa mananc de 3 ori pe zi, dar si sa imi pastrez cativa bani de dulciuri, jucarii sau cadouri pentru frati. Pe de alta parte stiam ca daca nu rezist tentatiei si imi cumpar o jucărie mai scumpa, o rochie (dadeam de pe atunci semnale…) sau un robot de bucatarie (Doamne, le adoram – de la razatoare, la mixere si storcatoare, ORICE), o perioada trebuie sa mananc supe la plic in camera. Si cum nu imi placeau supele la plic, faceam “abateri” de la planul meu de cheltuieli foarte rar. Partea amuzanta e ca atunci cand veneau banii de diurna, semnam statul de plata cu “Abramburica Dana” – adica autograful meu de pe atunci.

 

Si faceam economii. Oho, eram printre cei mai buni la capitolul asta din intreaga firma Abracadabra. Sigur, eu nu aveam nici cheltuielile unui adult – tigari, bauturi alcoolice, cluburi etc – asa ca nu imi era la fel de complicat, precum le era lor, sa si economisesc o parte din banutii castigati. Pe de alta parte, eram extrem de determinata ca la finalul filmarilor sa raman cu o suma de bani suficienta pentru a cumpara cadouri familiei. Bine, ideal era sa ma intorc cu cadouri acasa, dar si cu banuti economisiti. Uite asa se intampla ca la finalul unui turneu sa vina adulti din echipa de filmare (pe atunci mi se parea ca erau foarte mari ca varsta, dar de fapt aveau in jur de 20 maxim 30 de ani) sa se imprumute de la mine: “Dana, tu mai ai ceva bani?” – “Da. Mai am ceva.” si cand le spuneam cat economisisem, continuau cu: “Uau! Te rog eu mult atunci sa ma imprumuti si pe mine, si iti dau cand ajungem in Bucuresti”. Aproape de fiecare data ma intorceam acasa la parinti spunandu-le ce adulti imi sunt datori.

 

Drept urmare, am invatat inca de mica, caci asa a fost sa fie copilaria mea, ce inseamna sa am un buget cu care sa ma intretin pe o anumita perioada de timp, ce inseamna sa faci economii si alte astfel de operatiuni financiare simple, care cred eu ca sunt importante in dezvoltarea unui copil. M-am gandit de multe ori la Vlad, daca i-ar prinde bine genul asta de exercitiu, si cred ca are multe avantaje. Sigur ca exista riscuri, dar sub atenta indrumare a unui adult, cred ca un copil, de pe la varsta de 9 – 10 ani, ar putea invata multe despre cum functioneaza lumea, despre adevaratele nevoi, despre costuri si cheltuieli, cat sa nu aiba senzatia ca lucrurile in viata iti pica din cer. Poate ca tocmai ca urmare a acestei copilarii, eu la 18 ani imi inchiriam, pe ascuns de mama, o garsoniera in care sa merg pe timpul zilei si in care sa fiu independenta…

 

Sunt foarte mulți tineri care ajung la vârstă adultă și eșuează în gestionarea resurselor proprii și a fondurilor personale, fapt cauzat în mare parte lipsei de educație financiară, care cred ca ar fi trebuit să apară încă din perioada de formare a acestora. Sigur, poate nu intr-o varianta atipica precum cea din copilaria mea, ci ideal prin cursuri de educatie financiara potrivita fiecarei etape de dezvoltare a unui copil.

 

Potrivit unui studiu realizat la nivel internațional în 2015 de către Standard&Poor (S&P), una dintre cele mai importante trei agenții de rating din lume, şi Banca Mondială, România se aflăpe ultimul loc în Uniunea Europeană din punct de vedere al ratei de “alfabetizare financiară” a populaţiei.  Româniase clasează pe locul 123 la nivel mondial (din 143 de state analizate), în spatele unor state precum Republica Moldova (27%), Pakistan (26%) sau Rwanda(26%). Stam mai rau decat Rwanda! Damn!

 

Si tocmai pentru ca în România educația financiară apare și se conturează foarte târziu în viața fiecărui individ, Metropolitan Life, împreună cu asociația Junior Achievement își propun să pună bazele educației financiare încă din primii ani de viață ai tinerilor, oportunitate de care generațiile anterioare nu au beneficiat și care, cu siguranță va aduce o contribuție majoră la formarea unei noi generații de tineri responsabili. Prin programul Schimbam vieti/Life Changer, despre care va invit aici (link) sa va documentati pentru copiii vostri, generatia tanara are sansa sa isi dezvolte abilitatile necesare pentru o integrare cat mai usoara pe piatamuncii.  Programul este sustinut de Ministerul Educatiei in Romania si face parte dintr-o initiativa mai ampla, dezvoltata cu sprijinul MetLife Foundation in 18 tari din Europa si Orientul Mijlociu.

 

Mi se pare relevant ca la finalul programului, rezultatele testelor din 2016 au arătat că peste 70% dintre elevi nu mai participaseră anterior la activități despre finanțe și gestionarea unui buget. Iar in urma participării la program, numărul elevilor care înțeleg și pot explica noțiunea de buget a crescut cu 25%.

 

Cine stie unde se va pozitiona in acelasi top Romania cand Vlad va fi un tanar adult, care poate isi va dori sa isi dezvolte o afacere, sa faca un credit sau mai stiu eu ce planuri de viitor. Cred ca atat timp cat exista astfel de initiative, schimbarea va veni. Oricum, educatia finaciara eo tema pe care noi parintii nu o prea luam in calcul pentru copiii nostri, si asta pentru ca nu am foat invatati la randul nostru nimic pe acest subiect. Drept urmare, va las cu aceasta tema de gandire, de dragul unui viitor mai bun pentru ei.

 

In poze port: rochie Parlor, incaltaminte Marc Jacobs. Nu ratati video cu tinuta in miscare:
P..S. Pozele sunt facute in fata la Art Safari, unde lui Vlad i-a placut foarte mult. Si port special rochie, pentru ca stiu ca si asta ii place.

 

EN: The Art Safari Kids event, which recently took place in Bucharest, has proven to me once again that our capital can bring innovative education tools to children, which are out of the box, compared to those our generation was used to. As parents, we are happy that such creative spaces for the little ones to play, discover, but also learn new skills exist. One of the projects in this program was “Life Changer”, powered by Metropolitan Life, with Junior Achievement, which I have talked about before. The project goes on, and I’m really happy it does, because it’s about the financial education of children, starting at the age of 8 -9. Too young for such serious conversations. I don’t think so. You know what I did at that age? I was turning into Abramburica and I already received a monthly salary. Obviously my mum would sign for me, but I know for sure that I wasn’t too young to know what a salary, a job and the responsibilities that come with it meant.  
 
This project got me thinking and I went back in time to the age of 9-10 years, with the purpose of reminiscing what those basic notions for financial education meant to me. For instance, at that age I was on tour with Abracadabra (without parents) at the seaside, for 3 months. Of course there were adults who were supervising us the whole time, but on the other hand I perfectly knew what a daily allowance was.  I had this responsibility. I knew that I would get a certain amount of money every month or day, which was called “allowance”, from which I had to eat 3 times a day, but also to keep some money for candy, toys or gifts for my brothers. On the other hand I knew that if I won’t resist the temptation of buying a more expensive toy, a dress (I was already showing potential…) or a kitchen appliance (God, how I loved them- from graters, to mixers and juice makers, EVERYTHING), for a while I would have to eat ready-to-eat soup in my room.  And since I didn’t really like them, I would usually stick to my initial plan. The funny part is that I used to sign my payment slip with “Abramburica Dana” – which was my autograph back then.
 
And I would save up. Whoaaa, I was one of the best at this from the entire Abracadabra company. Of course I didn’t have the same expenses as an adult- cigarettes, alcohol, clubs etc.- so it wasn’t as complicated for me as it was for them. On the other hands, I was extremely determined that at the end of shootings to still have enough money for presents for my family. Well, the ideal situation would have been to buy presents and still make some savings.  And it just so happened that at the end of a tour I would have grown-ups from our filming crew (back then I thought they were old, but they were actually around 20-30 years old) come up to me and ask to borrow some money: “Dana, do you still have some money left?” – “Yes. I do.” and when I told them how much I had saved up, they went on saying: “Uau! Could you please lend me some, and I’ll give it back to you when we return home”. Almost every time I got home, I used to tell my parents about which adults are in debt to me.
Therefore, I have learned from a young age, because that’s what my childhood was like, what it means to be on a budget, what it means to save up and other such simple financial operations, which I think are very important in the development of a child. Many times I thought of Vlad, if he could use such an exercise, and I think it has many advantages. Of course there are risks, but under the careful supervision of an adult, I think a 9-10 year old could learn a lot about how the world works, about the true needs, about costs and expenses, so that he’s not under the impression that everything falls from the sky. Maybe it’s because of this childhood that at the age 0f 18 I used to rent an one bedroom apartment where I would secretly spend my days and be independent…  
There are many teenagers who grow up to be adults and fail in managing their personal funds and resources, which is mainly a cause of a lack of financial education, which should have been a part of their shaping process. Of curse, maybe not in a atypical version such as the one from my childhood, but ideally through financial education classes suitable for each development stage of a child.  
 
According to an international study made by  Standard&Poor (S&P) in 2015, one of the most important three rating agencies in the world, and the World Bank, Romania is on the bottom list among the EU when it comes to “financial alphabetization” of the population. Romania ranks 123rd place worldwide (from 143 states analyzed), behind countries like Moldavia(27%), Pakistan (26%) or Rwanda(26%). We’re worse of than Rwanda! Damn!
 
And precisely because in Romania financial education occurs very late in the life of each individual, Metropolitan Life, together with Junior Achievement aim to set the foundations of financial education ever since the first years in the lives of children, an opportunity which previous generations couldn’t benefit from and which will definitely bring major contribution to the shaping of responsible teenagers. Through the program Life Changer, which I invite you to read more about here (link) and to document for your children, the young generation who is given the opportunity to develop required skills in order to integrate more easily into the work market. The program is supported my the Education Ministry in Romania and is a part of a bigger initiative, developed with the help of the MetLife Foundation in 18 countries in Europe and the Middle East.
 
 I find it relevant that at the end of the program, the test results from 2016 have shown that over 70% from the student hadn’t participated before in activities related to finance and budget management. And at the end of the program, the number of students who understand and can explain the notion of budget has gone up by  25%.
Who knows how Romania will rank when Vlad will be a young adult, who will maybe want to set up his own business, obtain a bank loan or who knows what other future plans. I think that as long as there are such initiatives, change will come. Anyway, financial education is a subject which we parents don’t really consider when it comes to our kids, and that’s because we ourselves haven’t been taught on the subject. Therefore, I leave you on this note, for the sake of a better future for them.
 
In the pictures I am wearing: Parlor dress, Marc Jacobs shoes.
 
P..S. The pictures were taken outside of Art Safari, where Vlad had a great time. And I wear a dress precisely because I know he likes it.
12Comments
  • Oana/ 28.07.2017Reply

    M-ai făcut sa îmi amintesc cum era în școala generală când doar vineri primeam bani să imi iau o gustare in pauză. Ai dreptate, e bine sa știm de mici cum e treaba cu banii.

  • Ewa Macherowska/ 28.07.2017Reply

    In love with your dress <3

  • Cami/ 28.07.2017Reply

    Rochia e superba! Iar tu frumoasa de mica!
    Imi aduc aminte de tine din perioada Abramburica, eu luam trolebuzul de la Drumetu’ spre liceu si te vedeam mereu prin zona cu bunica (sau mama, nu mai stiu exact) 🙂

  • Alina/ 29.07.2017Reply

    Superba rochia, superbe pozele, superba tu!
    Stii la ce ma gandeam zilele trecute?! Ma gandeam ca cel mai bine poti sa cunosti un om daca iti raspunde la intrebarea: Tu pe ce iti cheltui banii pe care ii castigi muncind?

  • toscasilviu/ 29.07.2017Reply

    Daaa Dana Si Eu Imi Aduc Aminte Bine Erai Ft mica Si tu si colegii tai si magii Marian alături de voi
    făceați emisiuni si pe litoral eu va urmăream atunci lipit de televizor ce vremuri frumoase Copilăria mea magica cu voi am trăito Dana Ce Vremuri Frumoase Mai Erau Pe Atunci 🙂

  • Delia/ 29.07.2017Reply

    Bunaaaaa, am reusit in sfarsit sa ajung in seara asta la teatru si sa te vad in “Jurnalul lui Adam si al Evei”. Mi-a placut, m-am simtit tare bine la piesa si mi se pare mai profunda decat pare la prima vedere. Mi-a placut si sa-ti aud vocea de Abramburica. Bravo!
    Mi-a placut la nebunie replica “ma iubesteeee…..cum poate el” :))
    Ce nu am inteles e de ce lumea aplauda stand jos?! Mi s-a parut nepotrivit. Cred ca eram singura in picioare 😛

    • Dana/ 30.07.2017Reply

      Multumesc frumos. Ma bucur mult ca ti-a placut.

  • Florina/ 30.07.2017Reply

    Sincera sa fiu ma uitam la Abracadabra doar pentru ca sa o vad pe Mica.Fara suparare 🙂

    • Dana/ 30.07.2017Reply

      De ce ar fi cu suparare?

  • Patrisia/ 30.07.2017Reply

    Dana am vazut parfumul moon si pe aoro ,cel de pe aoro este original ? (adica nu este un fake )

    • Dana/ 30.07.2017Reply

      Este original. Ca si restul parfumurilor de acolo.

  • Combaterea gandacilor de bucatarie/ 30.07.2017Reply

    Parintii mei sunt foarte diferiti din punct de vedere al gestionarii finantelor. Tata ne-a invatat de mici cum sta treaba cu bugetul, pe cand mama a fost intotdeauna mai spontana si mai zapacita. Acum stiu si sa-mi gestionez veniturile, dar si sa ma bucur de ele din cand in cand.
    PS: rochita este minunata!

Leave a Comment