Despre ritualul mesei
Intotdeauna am tinut la ritualul mesei, tocmai pentru ca stiu cat de important e, mai ales pentru copii. Imi place sa aleg cu grija vesela, sa decorez masa, sa asez pe masa mancarea intr-un fel atragator, iar cand am totul pregatit, fiecare membru al familiei sa se aseze la locul lui, pentru un mic dejun sau o cina linistita, care sa ne priasca. Asta, desigur, daca vreunul dintre ei nu doreste sa mi se alature acestei pregatiri, facand-o si mai placuta. Dar in realitate, oricat m-as stradui, momentele de liniste cu cei doi copii la masa sunt rare. Efectiv nu ne iese figura sa mancam toti deodata! Mai intai ii dau Liei sa manance, iar asta dureaza ceva, asa ca termina si Vlad. Drept urmare, eu sfarsesc prin a infuleca cateva guri singura, in timp ce Radu ii supravegheaza pe cei doi, care isi gasesc deja alte lucruri mai interesante de facut, decat statul la masa. Astfel, ritualul pe care il visez e in realitate destul de departe de implinire. Chiar azi ma gandeam ca poate ne va iesi cand vor fi ei mai mari. Sper.
