Custom Menu

Latest From Our Blog

Conversatii intre femei

Conversatii intre femei

UPDATE! Mi-a fost foarte foarte greu sa mă decid care sunt cele 2 câștigătoare ale acestui concurs. Cert e ca acum abia aștept sa va cunosc!

Cele doua invitate sunt Cristina și Bianca Andreea, adică autoarele mesajelor:

Cristina: “Intâlnirile și discuțiile cu femei au un impact puternic asupra mea de fiecare dată. Cred că am început să conștientizez puterea discuțiilor autentice cu femei și am devenit preocupată în mod evident de rolul femeilor în familie, societate, educație, transmiterea valorilor când am cunoscut-o pe doamna Mihaela Miroiu care mi-a adresat foarte direct întrebarea: ”Considerați că sunteți reprezentată de cei pe care i-ați ales?”, urmată de o discuție despre prezența în viața publică a unor femei-model sau femei-mentor. Viața mea s-a schimbat ca urmare a acelei discuții și am integrat în munca mea ideea de descoperire și promovare a potențialului feminin, dezvoltând și implementând proiecte educaționale. Lucrând în același timp cu mine, am înțeles că modul foarte feminin în care mă exprim este fotografia, De 3 ani fotografiez în principal femei și familiile acestora, într-o permanentă căutare a modurilor extrem de variate de manifestare a feminității. Fiecare întâlnire cu cele pe care le fotografiez îmi deschide ochii către frumusețe, creativitate, compasiune, forță, iubire.

Nu imi pot imagina viata fara intalnirile cu prietenele mele. Mi se pare nedrept ca atunci cand cineva pomeneste de “Ah, da, o conversatie intre fete…” sa rezume totul la o discutie despre rochii, pantofi, barbati sau copii, in functie de varsta medie a grupului de femei ce participa la intalnire. Pentru ca adevarul e ca o conversatie intre femei poate nu numai sa iti schimbe ziua, dar si viata.”

și Bianca Andreea: “Cea mai frumoasă întâlnire a fost într-o zi de ianuarie ’96,joi…când am întalnit-o pentru prima data pe mama și ,apoi,am ajuns un om mare și bun pentru că am crescut în casă cu 2 oameni minunați.
Dar apoi au fost multe întalniri care m-au marcat :cu educatoarea la grădiniță când discutam despre rochițele păpușilor,cu vară-mea când povesteam despre ce am citit,cu Andreea când eram mămici de 8 ani a câte 3 bebeluși de plastic,dar pe care îi iubeam ,serile cu mama,la un pahar de vin dupa ce veneam la Tulcea,dupa 6 ore de drum de la București.
Dar cel mai mult îmi amintesc de întalnirile cu bunicile.
Alergam cu sufletul la gură să prind autobuzul spre satul ei la începutul fiecărei vacanţe şcolare. Ajungeam într un colţ doar al meu,în care eram liberă să bat mingea până târziu în noapte(ca o fetiță) şi unde puteam să aprind lumânările şi lampa cu gaz până la vărsarea zorilor. Bunica are 4 clase căci dupa a fugit cu vacile pe câmp,apoi s-a îndrăgostit de câteva ori de oameni pe care şi acum şi-i aminteşte. S-a căsătorit tot din dragoste,a facut pe rând 4 copii i-a ţinut la şcoală,la capitală chiar,cu toate că n-a pus niciodată piciorul în Bucureşti. Îmi spunea mereu că a vrut ca fiii şi fiicele ei să nu aibă gândul de-a fugi pe câmp că tare-i greu să nu ştii să citeşti cum să îţi iei pastilele. O admir pentru naturaleţe şi pentru omul bun care era,simplu,fără facultăţi şi mastere,fără proiecte să primească ajutoare şi servicii gratuite. O admir pentru că mă ascultă. Eu îi povesteam de Cireşarii,de domnul K,de Moromete,de Livada cu Vişini ,de Hitler ,Orfeu şi Chopin,iar ea îmi spune că în copilarie se ascundea într-o livadă de vişini şi încerca să îşi imagineze o viaţă cultă,fară griji. Pe rafturile din odaia în care mă culca iarna erau sute de cărţi,cu toate că nu ştie să le citească ,le păstrează cu patimă şi sunt mai multe ca într-o casă de oameni bogaţi şi şcoliţi. Cănd am fost prima dată dezamăgită am sunat-o pe bunica şi i-am povestit totul.
Apoi ,la oraș mergeam la cealaltă bunică (plus străbunică și mătusă) și făceam clătite și tort diplomat. Eram cea mai mică și cea mai alintată. Îmi povesteau despre viață,iar în situațiile în care e deseori pusă o studentă îmi amintesc de ele.
Când am dat admitere la liceu bunica m-a îndrumat spre teatru,iar acum regret că n-am ascultat-o. Mi-a spus că așa mă vede ea,liberă ,într-o lume artistică. Acum vorbim zilnic,la telefon,căci ne despart 300 de km. Vorbim despre viitorul meu,mă încurajează să învăț mai mult și să mănânc mai mult (e tare tristă când nu am timp să mănânc ).
M-au învățat să iubesc și să respect. Cu toate că nu avem deseori discuții „filosofice’’ eu le încarc cu energia de 20,iar ele cu înțelepciunea de 40+.
Am în jurul meu cele mai puternice femei care m-au inspirit mereu să merg înainte și să zâmbesc.
Să ramaneți la fel de frumoase,cele mai bune mame,prietene și soții! Cu fiecare zi care trece înfloriți mai mult pentru că trăiți mai mult,pentru că simțiți mai mult și pentru că iubiți mai mult.”

Abia aștept sa ne întâlnim și sa vedem pe unde ne poarta coversatia, ce capitole vom atinge, ce învățături vom trage fiecare, ce promisiuni ne vom face una alteia. Va voi contacta imediat pe mail pentru mai multe detalii.

Iar după întâlnire, voi face un rezumat al conversației noastre intr-o viitoare postare, căci sunt convinsa ca va fi de interes pentru comunitatea acestui blog.

Pe curând!

 

EN: I can’t imagine my life without the get together with my girl friends. I think it’s unfair to resume a “Oh, yes, girl talk…” to a discussion about dresses, shoes, men or children, depending on the average age of the women who are attending the meeting. Because the truth is a conversation between women can not only change your day, but also your life.

2 6 10 121 14 16

Femeile vorbesc mult, se stie. Iar cand sunt doar intre ele, vorbesc atat de mult, incat ajung sa atingă cele mai adânci secrete, sa nască cele mai spectaculoase idei de business, sa își recunoască minusurile și, mai ales, sa își potenteze calitățile. Pentru mine, vă jur, întâlnirile cu prietenele, care încep la prânz și se termină noaptea târziu cu o băutură bună în față, când ajungem să vorbim despre absolut ORICE (dacă ar ști ei…), sunt terapie pură.

Redd’s susține conversațiile între femei și de aceea vă invită la o ediție specială TEDxBucharestSalon. Cu tema „Women of now”, evenimentul va aduce în lumina reflectoarelor și în atenția participantelor, idei și povești de actualitate ale unor persoane cu real impact în comunitate, având în prin plan multiplele fațete ale femeii de astăzi.  TEDxBucharestSalon – Conversation started by Redd’s se desfășoară pe 16 iunie și este, în mod cât se poate de clar, de neratat!  Dar până atunci, ne putem face “încălzirea” cu o ieșire în oraș, la un pahar de vorbă bună, organizată prin intermediul unui CONCURS.
Dacă va doriți sa ne întâlnim și sa povestim câte în Luna și în stele, va rog sa îmi lăsați un comentariu la aceasta postare, in care sa îmi povestiti despre o întâlnire intre femei cu adevărat importanta în viața voastră, o întâlnire care v-a marcat, la care va mai gândiți și acum uneori, mai ales atunci când aveți nevoie de un imbold sa mergeți mai departe.
Va aștept mesajele pana pe 30 mai. Voi alege apoi 2 câștigătoare cu care sunt sigura ca voi avea o conversație interesanta, inspirationala, despre care o sa imi fie mai mare dragul sa va povestesc ulterior pe blog. Mor de curiozitate sa va aflu povestile.
secrete_pentru quiz
15 13 911 7 3 5
In poze port: rochie Zara, sacou si colier H&M, platforme Mango, geanta Marc Jacobs.
EN: Women talk a lot, it’s a well known fact. And when they are just among themselves, they talk so much, that they get to discuss the deepest secrets, to come up with the most spectacular business ideas, to admit their flaws and, especially, boost their qualities. To me, I swear to you, meeting my friends, which usually starts around noon and ends late in the night over a good drink, when we talk about absolutely EVERYTHING (if they only knew…), is pure therapy.
Redd’s supports the conversations among women and invites you to a special edition of TEDxBucharestSalon. With the theme “Women of now”, the event will bring ideas and stories of people, who make a real impact on their community, into the spotlight and the attention of the audience, bringing into forefront the multiple facets of the woman of today.  TEDxBucharestSalon – Conversation started by Redd’s is on June 16th and surely it can’t be missed! But until then, we can have a “warm up” with a meeting, for a drink and a good conversation, organized through a COMPETITION. 
If you would like to meet and talk about everything in the Moon and stars, please leave a comment for this post, where you tell me about a really important meeting with women, a meeting that meant a lot, which you still think of today, especially when you need a push to keep going.  
I am expecting your messages until May 30th. I will choose 2 winners, with whom I am sure I will have an interesting, inspirational meeting, which I will love to talk about afterwards on the blog. I am dying to know your stories.
In the pictures I am wearing: Zara dress, H&M blazer and necklace, Mango platforms, Marc Jacobs bag.
27Comments
  • Angela/ 26.05.2016Reply

    copilariamamicilor.wordpress.com

    Cit mi-as dori sa stau eu cu tine la vorba cita nu incape in cuvinte sigur m-ar marca,m-as imbogati cu experienta de a creea frumosul ar fi de neuitat pentru mine.Te admir.

  • Iulia's Corner/ 27.05.2016Reply

    Imi place mult machiajul tau in ultimele sedinte foto :). Interesanta initiativa a celor de la Redd’s!

    https://iuliascorner.wordpress.com/

  • Roxy/ 27.05.2016Reply

    Din pacate tare mult mi-ar placea sa particip si sa si castig,dar nu mai pot pleca ca lucrez si abia la sfarsitul lui iulie mai am concediu.Ma multumesc ca te-am văzut la petrecerea Moon.Daca mai vin in tara si ajung la București iti scriu sa ne vedem.Locatia unde ai facut pozele este super.Tu te-ai machiat?Imi place foarte mult.Te pup cu drag

  • toonie/ 27.05.2016Reply

    Superba rochia!! o tin minte din alta postare! rare as mai gasi-o de comparta? 🙂
    absolut superb machiajul!!!

    • toonie/ 27.05.2016Reply

      oare, nu rare 🙂 si cumparat si nu comparta !!! (corectare automata)

  • Raluca/ 27.05.2016Reply

    O intalnire care m-a marcat a fost una dintre ultimele intalniri cu prietenele mele in care am realizat ca am trecut de varsta de 20 si putin de ani si ca ar cam trebui sa ne gandim la treburi serioase, ceea ce ne-a cam speriat.

  • Andra/ 27.05.2016Reply

    Iti place naturaletea ta si mi se pare ca spui lucrurilor pe nume.
    Si…nice outfit 🙂

    Poate te inspira ceva de aici: http://www.clote.ro

  • Mami/ 27.05.2016Reply

    E grozava tinuta!

  • Elena/ 27.05.2016Reply

    In generala aveam o colega a carei mama mi se parea fascinanta. Era extrem de culta, desteapta ,frumoasa, carismatica, pasionata deopotriva de matematica si arte… Un adevarat role-model, pe care il admiram timid de la distanta. In clasa a8a sugera ferm tuturor colegilor care doreau sa intre la unul dintre liceele de top din Bucuresti, ca meditatiile nu sunt un moft, ci o investitie, asa ca majoritatea colegilor mei investeau in ei. Parintii mei au decis insa ca nu este nevoie sa investim in acest lucru asa ca nu am facut meditatii si m-am descurcat si stresat singura.

    Examenele au venit, au trecut, rezultatele s-au afisat intr-o zi sufocanta de iunie, cand am constatat ca luasem 9,65 pe linie :)). E foarte vie inca ziua aceea, de fericire absoluta, intensa, eliberatoare. Probabil te intrebi unde este parte cu intalnirea? Intalnirea s-a produs atunci, in emotia vestii cand ne-am intalnit intamplator cu colega mea si mama acesteia care, afland rezultatele si faptul ca fusesera eforturi proprii a reactionat atat de frumos si emotionant. A exclamat, s-a bucurat, a ras, a fost impresionata sincer si real…Iar aprecierea dumneai, la varsta aceea, intr-o perioada atat de vulnerabila pentru mine a fost o pastila de incredere, din care am dozat constiincios de-a lungul anilor. Iar din momentul acela am stiut ca pentru orice(lucru bun pe care il) vreau, imi trebuie doar un plan de actiune si … actiune! 🙂

  • lucia/ 27.05.2016Reply

    BUna Dana| In ce locatie sunt facute pozele?
    multumesc

  • Claudia Predoană/ 27.05.2016Reply

    Mie îmi e greu să aleg o singură poveste, pentru că toată viața mea și tot ce mi s-a întâmplat frumos până acum a avut legătură cu niște întâlniri esențiale. Am ales 3, că altfel nu pot, și le scriu în ordine cornologică.

    Prima întâlnire a fost cu Paula. Făceam un curs de consiliere în carieră și ea era trainerul. Ne-am împrietenit repede și deși timp de 5 săptămâni i-am povestit de ce am dat la Facultatea de Drept și ce carieră vreau să urmez în domeniul ăsta, mi-a zis foarte deschis că ea e sigură că aș reuși să fac ce îmi doresc în direcția asta, însă poate că aș distruge partea creativă din mine. Coincidența, ba nu. Universul, căci el așează lucrurile a făcut ca aceea să fie fix perioada în care mi-am deschis blogul, dar îl știau numai prietenii super apropiați. Avea și ea un blog de dezvoltare personală și mie mi s-a părut că ea are cumva o părere avizată atunci când mi-a spus că i se pare că scriu cu multă pasiune și că simte că aș face o treabă super bună dacă m-aș ține de scris. Acela a fost momentul meu de „aha” în care m-am decis că nu o să fiu niciodată jurist și că nu o să renunț la blog.

    A doua întâlnire super importantă din viața mea a fost cu Raluca.. Mânca liniștită un sandwich, când eu m-am decis că aș vrea să aflu mai multe despre ea și jobul ei. Mi-a răspuns foarte deshis și am vorbit câteva minute despre niște lucruri pe care nu eram pregătită să le aflu când am plecat de acasă. Universul a decis că trebuie să plouă mult. Același Univers care s-a hotărât să o facă pe Raluca să plece de acasă fără umbrelă, așa că am plecat împreună din Afi. La câteva zile i-am zis că aș vrea să aflu mai multe lucruri despre ea și ea a propus să ne vedem. Mi-a vorbit ca și când m-ar fi știut din totdeauna și mi s-a părut mie atunci că ea e cea mai grozavă femeie dintre toate. Îmi plăcea mult de ea și îmi era teamă să nu zic ceva care să o dezamăgească. Prietenul meu despre care am tot zis mai sus (Universul) a decis ca Raluca să vină la întâlnire cu o bacnotă mare, așa că am zis că plătesc eu, iar ea a zis „data viitoare plătesc eu”. Inima mea țopăia de bucurie. Înseamna că și ea m-a plăcut și că vrea să ne mai vedem, Am descoperit că ne bazăm aproximativ pe aceleași principii și că semănăm foarte tare. E una dintre persoanele pe care aș îmbrățișa-o mereu ca să-i mulțumesc că m-a primit în lumea ea și că m-a învățat super multe chestii. Încă îmi e mereu teamă că o să o dezamăgesc și nu o să-i mai placă de mine. :))

    A treia întâlnire super interesantă a fost ieri și a fost pe același sistem. Iarna trecută am făcut un shooting cu fotografii de la Fotograful tău și am avut super chimie cu fata din echipă, Miruna, dar nu ne-am mai văzut de atunci. Săptămâna trecută, ea era fotografă la Digital Divas și deși m-a pozat din nou, eu nu am reușit să-mi aduc aminte cine era și de unde o cunoșteam. Când au apărut pozele, mi-am dat seama cine e și am căutat-o pe facebook să-mi cer scuze că nu am recunoscut-o. Aceeași senzație a avut-o și ea și din una-n alta, a ajuns să mă invite la ea la studio să vorbim. Repet, era a doua oară în viață când vorbeam. Inițial, am crezut că o să stau puțin, dar am vorbit 3 ore fără să ne dăm seama cum trece timpul și am avut genul ăla de discuție din care aș tăia fragmente și le-aș lipi pe un perete să le am mereu în față. Mi-a spus niște super povești și cred că am plecat de acolo cu un bagaj de lecții.

    Îmi pare rău dacă am vorbit prea mult, dar îmi place mult să-mi amintesc să sunt o persoană norocoasă cu o super karmă și să stau să mă gândesc de la ce oameni minunați am avut șansa să învăț. 😀

    Mulțumesc că mi-ai dat ocazia să și scriu despre asta. În timpul discuției de ieri cu Miruna, când i-am zis eu că am petrecut cu ea niște ore de super calitate, mi-a zis că nu înțelege de ce oamenii subestimează discuțiile pe care le au femeile și mi-a povestit de ce urmează să se întâmple la TedEx.

  • Victoria/ 27.05.2016Reply

    Dana sa stii ca am avut parte de o intalnire intre fete care mi-a marcat existenta intr-un mod cat se poate de bun. Am fost invitata la cina de catre fosta mea colega de apartament, originara din China, care a si gatit mancare traditionala. Acolo a mai venit o prietena originara din Malaysia, fericite am inceput sa povesti si sa mancam, cand dintr-o data am constatat ca eu mancam cu furculita si cutitul, chinezoiaca cu betisoarele si tipa din Malaysia cu mana, acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca nu este bine sa judeci pe nimeni, fiecare face lucrurile cum a fost crescut sau cum ii este traditia. A fost un moment pe care mi-l amintesc cu drag si il povestec cat mai multor persoane, poate invata si ei din experienta mea.
    Ai dreptate, o astfel de intalnire iti poate schimba viata.
    Multumesc XOXO

  • Ioana Ghiorghe/ 27.05.2016Reply

    Buna Dana! Arati foarte bine in aceasta tinuta! Una dintre intalnirile care mi-a schimbat atitudinea si modul de a gandi a avut loc vara trecuta, cu mama prietenului meu, pe care o consider o prietena foarte buna. Aceasta intalnire a avut loc dupa ce mama mea a suferit o ruptura de anevrism cerebral si sw afla in stare foarte proasta. Dansa mi-a spus ca increderea in miracole si forta te ajuta sa trevi mai departe. Si ca orice s-ar intampla, trebuie sa fim puternici si sa mergem mai departe si ca sanatatea este un lucru foarte important, fara sanatate nu putem reusi mai departe. In urma acelei conversatii am realizat ca trebuie sa punem pret pe sanatate, motivatie si multa munca si ca ceea ce ne dorim se poate intampla avand incredere si muncind. Te pup

  • Mihaela/ 27.05.2016Reply

    Buna Dana,

    Sunt o norocoasa si pot spune ca am avut multe intalniri intre fete care m-au “marcat” intr-un fel sau altul dar doua intamplari sunt mai relevante:

    Prima a fost o intalnire “virtuala” cu scriitoarea mea de suflet, Isabel Allende. Intr-o seara a intrat live pe Facebook si am reusit sa ii pun o intrebare si sa ii povestesc parerea mea despre romanele ei si am fost placut impresionata ca mi=a dat o adresa de email la care sa ii pot scrie mai mult. Punctul culminant a fost de Craciun in 2014 cand am primit o carte cu autograf si fotografii cu dedicatie. Atunci mi-am dat seama ca orice este posibil.

    A doua intalnire care imi vine in minte a fost tot in acea perioada, Craciunul din 2014, cand am reusit dupa o perioada de cativa ani, sa petrec Craciunul cu intreaga familie si am avut ocazia sa stau ore in sir de vorba cu mama si cele doua surori ale mele fata in fata. (tin sa mentionez ca locuim in orase diferite si pentru un timp am locuit chiar si in tari diferite si era greu sa ne intalnim toate in acelasi timp).

    Te pup cu drag si te felicit pentru tot ceea ce faci!

    Multumesc,
    Mihaela

  • Loredana/ 27.05.2016Reply

    Fiecare întâlnire cu prietena cea mai buna sau doar o simpla iesire cu fetele la un suc, la o cafea, pentru mine înseamnă evadare și regăsire în același timp. De 11 luni am devenit mama, si asemenea momente reprezinta o gura de aer proaspăt. Atunci când povestesc cu prietenele lucrurile nu mai par atât de dificile și pentru toate problemele se găsește cate o rezolvare. Ori dacă nu , măcar mi-am descarcat sufletul și asta contează foarte mult.
    PS. Îmi place foarte mult ținuta. Este stilul meu preferat. 🙂

  • Alexandra/ 27.05.2016Reply

    aveam 18 ani.ma plimbam pe coridoarele unui spital de la o sectie la alta pentru mai multe analize necesare inainte de o operație.din cand in cand zăream chipul unei fete ( de vârstă mea sau un pic mai mare), ma intriga, ma speria si nu am avut curajul sa ma introduc. zilele au trecut in acelasi spital si intr-o dimineata, ma trezesc si intr-un pat din camera era ea, Cristiana. a urmat o apropiere lina si s-a creat o legătură de prietenie care ma însoteste si acum.insa serile din acea iarna in care mi-a povestit despre citadela lui exupery, rinocerii lui ionesco, la tiganci a lui eliade sau psalmi lui solomon imi sunt inca foarte prezente in minte si pentru mine au insemnat apropierea de lecturi si autori incredibili.astazi ii citesc celui mic ,Micul Print ,si ii multumesc Cristianei ca m-a ajutat sa-l descopar.

  • Georgeta Dinca/ 27.05.2016Reply

    Frumos le-ai combinat?

  • Ada Iacob/ 28.05.2016Reply

    O conversație marcantă a fost atunci când stăteam în gara cu prietenul meu si povesteam in luna si stele despre cum nici unul din noi nu mai crede in iubire. Iar apoi, am început să credem împreună și am stiut ca exista.

  • Cristiana Florela/ 28.05.2016Reply

    Fiecare întâlnire cu prietenele mele este speciala. Toate se termina cu o porție mare de ras chiar dacă am ajuns acolo stresate și obosite, este cel mai bun mod de relaxare xoxo

  • mihaela chifanescu/ 28.05.2016Reply

    Conversatii intre femei , acest lucru este ordinea zilei la mine , lucrez in maternitate asa ca iti dai seama ca mai rar conversez cu barbatii . Conversatiile cu pacientele mele sunt confidentiale dar sa stiti ca sunt cele mai interesante povesti de viata ! sunt sigura ca stiti care sunt discutiile intre asistenta si pacienta dar de la asistent -pacient- prietenIe este doar un mic pas , se incheie de multe ori prietenii pe viata intre noi si paciente si peste ani cand te cauta sa iti arate minunea lor care a crescut si vorbeste sau este la liceu sau la facultate , se casatoreste , vine sa o asisti la nastere ……. iti dai seama ca anii au trecut peste tine dar sufletul tau , al nostru al femeilor , este vesnic tanar , dornic de discutii si de a incheia noi prietenii , cel putin asa sunt eu !!!

  • Larisa Chi/ 28.05.2016Reply

    Stateam de vorba cu bunica mea si am intrebat-o, la un moment dat, cum crede ea ca este mai bine sa iti traiesti viata: gandindu-te mai mult la viitor, economisind, fiind mai calculat, sau, dimpotriva, traind mai mult clipa si bucurandu-te de moment?
    Mi-a zambit si mi-a raspuns ca odata, un tanar l-a intrebat pe Socrate: “Inteleptule, este mai bine sa ma insor, sau este mai bine sa nu ma insor?”
    Si filosoful i-a raspuns ca orice ar decide, tot are timp sa regrete ca nu a ales varianta ramasa! 🙂

  • Adutza/ 29.05.2016Reply

    Imi amintesc de seara burlacitelor cand prima noastra prietena din grup se marita. Cum rememoram toate amintirile din gradinita si pana in prezent si cum nu ne venea sa credem ca am ajuns sa ne si maritam. Ce repede a trecut timpul!
    Si ea pleca din casa parinteasca sa mearga sa-si faureasca propria viata.

  • Anca I/ 29.05.2016Reply

    O intalnire frumoasa si cu impact pe termen lung am avut-o cu profesoara de psihologie din facultate. Mi-am dat seama acum, privind in urma, ca vorbele ei, indemnurile ptr noi, tinere studente, mi-au ghidat pasii in alegerea meseriei si au reprezentat puncte de reper in exercitarea ei! Multumesc mult doamna Bocea!

  • Ioana Malineanu/ 29.05.2016Reply

    Aveam 22 de ani si eram la facultate la constructii. Am fost cu tatal meu sa ne intalnim cu fosta lui colega de serviciu, care ajunsese sa conduca o firma mare de constructii. De cand a intrat, am sorbit modul in care se misca , se purta si priveam cu ochii mari, cu sperante ca se poate intr-o lume dominata de barbati, sa faci lucruri marete.
    Initial, mi-a pus cateva intrebari la care , ezitand sa raspund, a incercat tatal meu sa ma ajute. Minunata doamna l-a oprit si a inceput sa ne spuna povestea vietii sale pe scurt, pe care o fac si eu cat mai laconica: absolventa de ASE, a inceput de jos, jos si cu perseverenta a ajuns unde este acum, fara ca sa aiba cunostinte de constructii solide, insa pe care si le-a insusit la diferite cursuri si bineinteles, muncind foarte foarte mult.Apoi mi-a ascultat frustrarile legate de cat de grea este facultatea si faptul ca nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea.
    Am plecat cu un zambet inocent si cu un contact al unui inginer care avea instructiunea de a ma duce pe santier si a-mi arata ceea ce ne lipsea la facultate atat de acut: practica!
    O sa fiu sincera, am fost o data pe santier cu respectivul domn si de rusine, din cauza orarului si a temelor de la facultate, nu am profitat cu adevarat de ocazie, nestiind exact ce insemna, cat puteam sa intreb si cat puteam sa ,,stresez”.
    Modul cum am gestionat atunci situatia nu schimba faptul ca cea care mi-a dat o carte de vizita, mi-a daruit si o poveste care inca ma indruma si imi da puterea sa ma lupt cu noroaie, frig, curent, oameni calificati si necalificati, bai rustice( sa zicem). In fiecare an ii amintesc si multumesc pentru ca zilnic muncesc sa ajung sa pot indruma, ajuta si eu fetite fara directii (ca scop secundar) si ca scop principal sa fiu un inginer si om bun.

  • Bianca Andreea/ 29.05.2016Reply

    Cea mai frumoasă întâlnire a fost într-o zi de ianuarie ’96,joi…când am întalnit-o pentru prima data pe mama și ,apoi,am ajuns un om mare și bun pentru că am crescut în casă cu 2 oameni minunați.
    Dar apoi au fost multe întalniri care m-au marcat :cu educatoarea la grădiniță când discutam despre rochițele păpușilor,cu vară-mea când povesteam despre ce am citit,cu Andreea când eram mămici de 8 ani a câte 3 bebeluși de plastic,dar pe care îi iubeam ,serile cu mama,la un pahar de vin dupa ce veneam la Tulcea,dupa 6 ore de drum de la București.
    Dar cel mai mult îmi amintesc de întalnirile cu bunicile.
    Alergam cu sufletul la gură să prind autobuzul spre satul ei la începutul fiecărei vacanţe şcolare. Ajungeam într un colţ doar al meu,în care eram liberă să bat mingea până târziu în noapte(ca o fetiță) şi unde puteam să aprind lumânările şi lampa cu gaz până la vărsarea zorilor. Bunica are 4 clase căci dupa a fugit cu vacile pe câmp,apoi s-a îndrăgostit de câteva ori de oameni pe care şi acum şi-i aminteşte. S-a căsătorit tot din dragoste,a facut pe rând 4 copii i-a ţinut la şcoală,la capitală chiar,cu toate că n-a pus niciodată piciorul în Bucureşti. Îmi spunea mereu că a vrut ca fiii şi fiicele ei să nu aibă gândul de-a fugi pe câmp că tare-i greu să nu ştii să citeşti cum să îţi iei pastilele. O admir pentru naturaleţe şi pentru omul bun care era,simplu,fără facultăţi şi mastere,fără proiecte să primească ajutoare şi servicii gratuite. O admir pentru că mă ascultă. Eu îi povesteam de Cireşarii,de domnul K,de Moromete,de Livada cu Vişini ,de Hitler ,Orfeu şi Chopin,iar ea îmi spune că în copilarie se ascundea într-o livadă de vişini şi încerca să îşi imagineze o viaţă cultă,fară griji. Pe rafturile din odaia în care mă culca iarna erau sute de cărţi,cu toate că nu ştie să le citească ,le păstrează cu patimă şi sunt mai multe ca într-o casă de oameni bogaţi şi şcoliţi. Cănd am fost prima dată dezamăgită am sunat-o pe bunica şi i-am povestit totul.
    Apoi ,la oraș mergeam la cealaltă bunică (plus străbunică și mătusă) și făceam clătite și tort diplomat. Eram cea mai mică și cea mai alintată. Îmi povesteau despre viață,iar în situațiile în care e deseori pusă o studentă îmi amintesc de ele.
    Când am dat admitere la liceu bunica m-a îndrumat spre teatru,iar acum regret că n-am ascultat-o. Mi-a spus că așa mă vede ea,liberă ,într-o lume artistică. Acum vorbim zilnic,la telefon,căci ne despart 300 de km. Vorbim despre viitorul meu,mă încurajează să învăț mai mult și să mănânc mai mult (e tare tristă când nu am timp să mănânc ).
    M-au învățat să iubesc și să respect. Cu toate că nu avem deseori discuții „filosofice’’ eu le încarc cu energia de 20,iar ele cu înțelepciunea de 40+.
    Am în jurul meu cele mai puternice femei care m-au inspirit mereu să merg înainte și să zâmbesc.
    Să ramaneți la fel de frumoase,cele mai bune mame,prietene și soții! Cu fiecare zi care trece înfloriți mai mult pentru că trăiți mai mult,pentru că simțiți mai mult și pentru că iubiți mai mult.

  • Simona P./ 29.05.2016Reply

    Cred că întâlnirile cu mama sunt cele mai frumoase și inspiraționale. Ne vedem destul de rar și de aceea le apreciez și mai mult. Ea este o sursă de inspirație, motivație, model de femeie și mamă. Fiecare realizare i-o datorez ei, Pe de altă parte, îmi place foarte mult să stau în preajma oamenilor și fiecare întâlnire o consider importantă, pentru că fiecare om e important. Iar cum întâlnirile nu sunt întâmplătoare, mereu am câte ceva de învățat, de descoperit.

  • Cristina/ 01.06.2016Reply

    Intâlnirile și discuțiile cu femei au un impact puternic asupra mea de fiecare dată. Cred că am început să conștientizez puterea discuțiilor autentice cu femei și am devenit preocupată în mod evident de rolul femeilor în familie, societate, educație, transmiterea valorilor când am cunoscut-o pe doamna Mihaela Miroiu care mi-a adresat foarte direct întrebarea: ”Considerați că sunteți reprezentată de cei pe care i-ați ales?”, urmată de o discuție despre prezența în viața publică a unor femei-model sau femei-mentor. Viața mea s-a schimbat ca urmare a acelei discuții și am integrat în munca mea ideea de descoperire și promovare a potențialului feminin, dezvoltând și implementând proiecte educaționale. Lucrând în același timp cu mine, am înțeles că modul foarte feminin în care mă exprim este fotografia, De 3 ani fotografiez în principal femei și familiile acestora, într-o permanentă căutare a modurilor extrem de variate de manifestare a feminității. Fiecare întâlnire cu cele pe care le fotografiez îmi deschide ochii către frumusețe, creativitate, compasiune, forță, iubire.

Post A Reply to Elena Cancel Reply