Custom Menu

Latest From Our Blog

Intrevedere dupa o saptamana

Intrevedere dupa o saptamana

Ne-am intors acasa din Sarajevo azi-noapte, asa ca azi de dimineata ne-a trezit din somn dorul de Vlad. O saptamana intreaga – cea mai lunga pauza de pana acum.

 

EN: Last night we returned from Sarajevo, so this morning we woke up missing Vlad. An entire week- the longest break so far.

In acesti 3 ani si jumatate nu am stat niciodata despartiti de Vlad timp de o saptamana. O saptamana intreaga! Enorm! Stiti doar ca am preferat sa ne insoteasca mereu in vacante. Si desi acum la Sarajevo eram plecati cu treaba si mai tot timpul gandul ne era la filmul de lungmetraj, dorul tot si-a facut simtita prezenta, indeosebi la culcare si la trezire. Poate ca ati citit pe Instagram ca, din vina mea, zapacita cum ma stiti, am pierdut avionul din Viena spre Bucuresti. Planul nostru de a-l lua de la mama inca de aseara nu a mai avut sorti de izbanda. Drept urmare, ne-am facut o poza in aeroport, cu un lego in brate cumparat cadou, si i-am trimis un email lui Vlad, pe adresa pe care i-am facut-o cadou la 1 an, explicadu-i cele intamplate si amintindu-i cat de mult il iubim. Sunt atat de curioasa cum i se vor parea aceste declaratii de dragoste la 18 ani, cand va fi primi parola. S-ar putea sa fie adolescentul ala enervant, care nu se lasa impresionat de parinti, decat daca ii dau bani sa plece la mare cu baietii. Oh, Doamne, ce bine ca esti inca mic si te lasi pupat.

Azi de dimineata, in fata blocului mamei mele, eram si eu si Radu ciudat de emotionati. Cum o fi sa nu il vezi o luna? Mai mult de atat nici nu vreau sa imi imaginez. Era si el emotionat si nu stia cum sa se imparta intre noi, sa ne arate in egala masura afectiunea lui. Asadar, a decis sa il caram pana la masina amandoi: “Mama, tu ma tii de aici (si a aratat de subtiori) si tu tata de aici (si a aratat de picioare).” Si l-am dus exact asa, ca pe un covor rulat, pupandu-l amandoi pe unde nimeream, din cap pana in picioare.

Acum va scriu pentru ca a adormit de pranz. Altfel, sincer, nu as mai fi pierdut timp cu blogul. Frumoasa regasire. Te iubesc enorm, bai, omuletule!

In poze port: top si pantaloni Zara, incaltaminte Uterque, cercel Bon Bijou, geanta Moon Flowers (cu fata detasabila Velur Albstru). Pozele au fost realizate in mansarda bistro-ului Simbio. Iar tinuta in miscare:

EN: During these 3 and a half years we have never been away from Vlad for a week. A whole week! That’s a lot! You already know we have preferred for him to join us on our vacations. And even though now we were away on business and we were thinking about the movie the entire time, we still missed him a lot, especially at bed time and in the morning. Maybe you already read on Instagram that because of me we missed our flight from Vienna to Bucharest. Our plan to pick him up from my mother’s since last night didn’t work. Therefore, we took a selfie in the airport, holding a lego we bought for him, and we wrote Vlad an email, on the address we gave him as a gift when he turned 1, explaining to him what had happened and reminding him how much we love him. I am so curious what he will think of these love declarations at 18, when he’ll get the password. He might that annoying teenager, who isn’t impressed by his parents, unless they give him money to go out with his friends. Oh, God, how convenient that you are still little and still allow us to kiss you.

This morning, in front of mother’s block of flats, Radu and I were both strangely emotional. What is it like not to see him for a month? I can’t even imagine anything longer than that. He was also very emotional and didn’t know how to split between us, so he could show his affection equally to the both of us. So, he chose that we both carry him to the car: “Mum, you hold me from here (pointing to his armpits) and dad you hold me from here (pointing to his legs)”. And that’s exactly how we carried him, like a rug, both of us kissing him everywhere we could, from head to toes.

Tags:

6Comments
  • Florentina/ 19.08.2017Reply

    Nici noi nu am plecat absolut nicăieri fără fiica noastră de aproape 3 ani. Singurul moment în care am dormit fără ea a fost când l-am adus pe lume pe frățiorul ei, de 8 luni acum.
    Doamne, ce sentimente mă încercau când eram în spital așteptându-l pe fratiorul ei. Chiar credeam ca nu voi rezista de dorul ei.

  • Sorina/ 19.08.2017Reply

    Priceless moments ???!
    Bizzz

    • Dana/ 19.08.2017Reply

      Priceless indeed

      • Sorina/ 22.08.2017Reply

        Dana ar trebui sa faci cumva sa primim notificare de la blogul tau cand ne raspunzi personal?@ Ar fi minunat ?❗!
        Bizzz

  • Ewa Macherowska/ 19.08.2017Reply

    Love your heels <3

  • Roxy/ 20.08.2017Reply

    ???

Post A Reply to Dana Cancel Reply