Custom Menu

Latest From Our Blog

Neputinta

Neputinta

[youtube EQKZuHWBE0w]

Azi m-am gandit mult la Ioan Luchian Mihalea. Am mai vorbit aici pe blog despre Minisong, grupul de copii condus de el, din care faceam si eu parte. Desi au trecut foarte multi ani de la moartea lui, sunt zile in care imi aduc aminte de el si mi se face foarte dor. L-am iubit, cum iubeste orice copil, fara limite.

Si am inceput sa-l ascult si m-am trezit plangand. Tot un plans de copil, care isi doreste ceva, ce stie ca nu poate avea. Aceste filmulete sunt absolut superbe, din punctul meu de vedere. Au atat de multa poezie. Grupul SONG, anul 1978 – ma uit la ei si ma gandesc la parintii mei si tineretea lor.

[youtube QCBArlE2CV4]

9Comments
  • Alina/ 23.12.2012Reply

    Dana, de ce nu mai canti?

    • Dana/ 24.12.2012Reply

      Nu stiu… nu am mai simtit la un moment dat ca trebuie sa continui in directia asta.

  • Clara/ 24.12.2012Reply

    Am cunoscut si eu o familie care a fost in grupul Song cand ei erau studenti si vorbeau foarte frumos despre Mihalea si despre acea perioada. Din pacate, unul dintre ei nu mai este.
    Spuneau ca Mihalea are un fiu.

    • Dana/ 24.12.2012Reply

      Pai are un fiu, pe Ionut.

  • Dora/ 24.12.2012Reply

    Pe Mihalea il urmaream, copil fiind, la televizor. Eram in clasa I, abia invatasem sa citesc cand a venit tatal meu cu ziarul in mana sa ma ia de la scoala. Imi amintesc si acum titlul din ziar scris cu litere foarte mari si ingrosate care anunta moartea lui Mihalea. Cunosc familia unuia dintre cei doi. Niste oameni foarte rai. Pe fata lor se vede ca poarta multa ura celor din jur. Nici ei nu traiesc tocmai in spiritul legii.

  • Raileanu Marian/ 24.12.2012Reply

    Ma bucur sa va gasesc pe facebook doamna Dana. Sunt un fan al Dumneavoastra din serialul “La bloc”. Va urez Sarbatori Fericite si sa va mai vedem la televizor. Cu stima Marian

  • Georgiana/ 24.12.2012Reply

    Pacat ca oamenii ca el sunt atat de rari!

  • Dana M/ 24.12.2012Reply

    Draga Dana pe mine m-au emotionat tare cuvintele tale si intr-un fel sau altul cred ca cu totii am trecut cel putin o data prin astfel de momente…iar acum imi vin in minte cuvintele lui Nichita Stanescu “Cuvintele nu isi mai au rostul atunci cand in suflet ploua”….

  • Oana M./ 24.12.2012Reply

    E bine din cand in cand sa ne amintim de cei ce nu mai sunt. Asta ne face sa fim mai recunoscatori si sa ii pretuim mai mult pe cei dragi. Iti doresc sarbatori binecuvantate alaturi de sotul tau si de toata familia ta. Esti o persoana deosebita. Te pup.

Leave a Comment