Custom Menu

Latest From Our Blog

O pagina din jurnalul unei gravide in timpul pandemiei

O pagina din jurnalul unei gravide in timpul pandemiei

Daca m-as infecta pana la nasterea ta, cum oare as putea eu rezista stand in alta camera decat tine? Cum sa nu pot eu sa te pup si sa te miros si sa te strang la pieptul meu fara nicio teama?! Cum?!


Cand am mers la primul control dupa o perioada lunga de izolare, am avut in minte aceste intrebari. M-am protejat cum am stiut mai bine: am purtat masca, am asteptat in masina pana mi-a sosit randul, am pastrat distanta intre mine si toti ceilalti pe care i-am intalnit in drumul meu si m-am dezinfectat pe maini pana am facut rani. Si am fost pentru prima oara la un control fara tatal tau alaturi. A fost un fel de … repetitie, caci la nastere nu va fi langa mine in sala, asa cum a fost la fratele tau. Uite ca deja facem diferente… ce parinti! Dar si tu, sincer acum, ce moment ti-ai ales pentru a veni pe lume! Ce moment!

Incerc asadar sa imi imaginez cum vom fi doar noi doua in primele tale 3 zile de viata, in salonul unui spital, chiar imediat dupa ceea ce se anunta a fi varful epidemiei de coronavirus in Romania. Stii, dupa cezariana nu voi fi in cea mai buna forma fizica, si sper din tot sufletul sa ma descurc, sa pot avea grija de tine cat mai repede si fara alt ajutor. O sa imi lipseasca mult tatal tau in acele momente, stiu deja.

Da, imi tot vine in minte nasterea lui Vlad, e punctul meu de reper. Pana in urma cu cateva saptamani eram convinsa ca de toate de care am avut parte la nasterea lui, voi avea si la a ta. Pe Radu langa pe toata perioada sederii in spital, dar si pe fratii si pe mama mea, plus cei mai apropiati prieteni care sa ne viziteze cu flori lasate la usa si mici cadouri. Si ma gandeam cu emotie cum va fi intalnirea ta cu fratele tau… Acum cred ca intalnirea cu baietii va fi in fata spitalului, in a 4 a zi din viata ta. Abia atunci ne vom reuni ca o familie.

Dar pana atunci trebuie neaparat sa ramanem sanatoase! De aceea nu iesim din casa decat pentru a merge la medic. Chiar acum cateva zile am trecut pentru prima oara prin cortul de triaj inainte sa intru in spital. Doamne, ce ciudat a devenit dintr-odata totul! La inceput aveam foarte puternica senzatia ca e un vis, din care cineva ma va trezi. Caci nu se poate sa ni se schimbe tuturor viata peste noapte.

Acum in schimb, m-am mai linistit. In mod paradoxal, in loc sa imi fie din ce in ce mai teama pe masura ce saptamanile trec si nasterea ta se apropie, eu sunt din ce in ce mai calma si mai impacata cu situatia asta, asa cum e ea. M-am obisnuit cu necunoscutul. Exista oricum o doza mare de necunoscut la orice nastere. De data aceasta a trebuit doar sa adaug mai multe pe lista celor necunoscute si celor care nu depind de mine. Sigur ca sper sa nasc cu doctorita care mi-a urmatit de la inceput sarcina si care te cunoaste, micuto, cel mai bine. Sigur ca imi doresc un anumit spital. Dar am acceptat deja ideea ca acest necunoscut, acest imprevizibil, poate schimba peste noapte tot ceea ce credeam ca sunt… certitudini.

Sa stii ca o sun din cand in cand pe Dorina, medicul care a avut pana acum grija de noi, sa o intreb daca se simte bine. E mult mai expusa acum decat noi, si ma tot gandesc la ea noptile dorindu-mi sa ramana sanatoasa. Asa cum ma gandesc si la unchiul tau, Andrei, care si-a ales tot profesia de medic. O sa ii intalnesti pe toti din familie intr-o zi, nu stie nimeni care, cand va trece nebunia.

Iar peste ani, o sa iti povestesc cum aproape tot trimestrul 3 am stat inchisa in casa pentru a ne proteja de coronavirus. O sa iti povestesc in detaliu, fii fara grija, cum era Lumea cand ai ales tu sa o intampini. Esti o curajoasa, stiu asta deja!

Fotografii de Alex Galmeanu

9Comments
  • Crina/ 15.04.2020Reply

    Oh! M-ai facut sa plang, sunt si eu insarcinata, am 35 saptamani si am aceleasi temeri. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece cu bine!

  • Cristina/ 15.04.2020Reply

    Azi, la 35 săptămâni si 2 zile, am programat nasterea băietelului nostru, pe 5 mai la 38 săptămâni si o zi. Din păcate nu poate sta mai mult si se impune cezariană. Sunt cu sufletul ghem, imi e teama de necunoscut, sunt la prima nastere. Îmi e frică de cât voi plânge când mă va lăsa sotul la usa maternitatii, că nu îl voi avea lângă mine, că isi va vedea copilul la externare deabea. Lucrurile nu au fost deloc asa cum mi-am imaginat că vor fi pe 7 septembrie la testul pozitiv.
    Sper doar sa rămân sănătoasă, să fie si copilul sănătos si sa ne întoarcem cu bine acasa.

    • Dana/ 15.04.2020Reply

      Sanatate multa si nastere usoara!

    • Dana/ 20.04.2020Reply

      Nastere usoara, Cristina, si multa sanatate!

  • Mădălina/ 15.04.2020Reply

    Dana ești minunată! Îmi pot doar imagina câte gânduri îți trec prin cap in fiecare zi, însărcinată fiind în situația actuală. Nu e ușor deloc dar te descurci minunat! O să fie bine, poate nu o să fie cum te aștepți sau cum ți-ai fi dorit, poate că o să îți fie și greu dar indiferent ce va fi o să le faci față, pentru că ești puternică și tu și micuța ta din burtică! Te îmbrățișez cu drag și cu putere și răbdare!

    • Dana/ 20.04.2020Reply

      Multumesc pentru incurajari, Madalina.

  • V./ 15.04.2020Reply

    Dana, te inteleg perfect! Fetita mea are acum o luna si am trecut prin frici similare. Din fericire la noi a fost fix inainte de lockdown aici in Elvetia si sotul meu a putut fi alaturi de mine la ecografii si la nastere…imi imaginez cat de greu iti e! Si acum ma gandesc cu groaza insa sa nu fim despartite in plin proces de alaptare…
    Ai incredere ca o sa fie bine, timpul o sa treaca si o sa fiti toti iar impreuna dupa ce se naste fetita. Eu am facut tot cezariana (nu am reusit sa nasc natural), insa recuperarea a fost mult mai usoara decat ma asteptam, a 2-a zi m-am dat jos din pat si am ridicat fata de la bun inceput (mi-au zis ca e ok sa ridic orice pana in 5 kg). Acum la o luna sunt complet recuperata. Ai incredere in tine si in corpul tau, esti mai puternica decat crezi!

  • Teogirl/ 16.04.2020Reply

    Mie printre frici la nastere era ca nu ma voi descurca. Si pana la urma, a fost ok, si daca eu am nascut, e clar, prind de undeva de Sus toate mamicile puterea asta…
    Eu ma gandesc la tine si la alte mamici/ viitoare mamici. Si cred ca atat puii voștri sunt.curajosi, însă mai mult decât ei, chiar voi…
    Si suntem toti cei care iti suntem alaturi în online aproape, acolo, chiar in salon, cu gânduri bune pentru tine, sa stii…?

  • Diana/ 20.04.2020Reply

    Curaj si credinta! Acum o saptamana m-am urcat in taxi pentru operatia de cezariana, sotul ramanand acasa cu baietelul.
    Nu este usor dar cu siguranta sunt si lucruri mai dificile iar gandul ca-ti vei tine fetita in brate, va alunga mare parte din temeri.
    La privat vei avea toata atentia de care ai nevoie (in timpul operatiei eram chiar mangaiata pe obraji de catre una dintre asistente) iar atentia ta va fi concentrata asupra fetitei si a recuperarii…IPentru mine, 2 au fost elementele importante , hrana bebelusului (lactatia intervine imediat chiar si dupa cezariana daca bebe este pus la san cat de repede este posibil) si faptul de a o avea in permanenta langa mine (asistentele insista cateodata sa duca bebe la neonatologie pt ca mama sa se odihneasca dar cu un mic ajutor din partea lor in primele 2 zile, te poti descurca si tine langa tine fetita inclusiv noaptea). Mi se pare cel mai bun start in viata pe care-l putem oferi copilului nostru;

Post A Reply to Dana Cancel Reply