Outfit de personaj
Am terminat de curand filmarile la lungmetrajul “Ho Ho Ho 2”, ce va aparea pe marile ecrane anul viitor, tot in prag de Craciun. Mi s-a parut dragut sa va arat cum se imbraca personajul meu, Irina. Pozele sunt facute in decorul filmului, exact inainte de a intra la cadru. Asadar “outfituri de personaj”:
(costum format din: pulover Oysho, blugi si tricou H&M, botine Mini Prix. Intr-o pauza de sandiv, urmarind programul de filmari.)
(Costum format din pulover si pantaloni H&M, botine Otter)
(Costum format din pulover si blugi H&M, botine Otter.)
(Costum format din pulover si blugi H&M, botine Otter.)
(Costum format din pulover si blugi H&M, botine Otter.)
(Ei sunt cei trei eroi ai acestui film. In ultima poza sunt impreuna cu Patricia, o dulceata de fetita, rolul principal al lung-metrajului).
Multumesc echipei de filmare! Si multumesc acum in mod special Luizei de la departamentul de costume, care mi-a compus tinutele de mai sus si care m-a ajutat cu aceste poze pentru blog!
Luisa/ 22.12.2011
hahah,in poza cu copii, cel de la mijloc Denis e in scoala cu mine :))
Iulya/ 22.12.2011
Tie oricum iti sta bine cu orice pui pe tine 😀 Din fiecare tinuta mi-a placut ceva insa mi-a ramas inima la puloverul din prima poza :))
Cora/ 22.12.2011
Aia astept sa vad filmul 😀 Ce muuult mai e pana anul viitor :((( Cel mai multi mi-a placut tinuta cu pulover-ul roz 😉 Personajul tau are un stil foarte simplu dar de efect 😉 Imi place 😛
Parmalat/ 22.12.2011
“Nu se fumeaza, nu se mananca, nu se consuma bauturi alcoolice la cadru” 😀
Aham, deci asa arata un program de filmare 🙂
Si cand am vazut prima poza credeam ca porti urechi de iepuras, dupa aia mi-am dat seama ca e un ornament. Nice, thanks pentru poze Dana 🙂
Lavinia/ 22.12.2011
Prima poza e simpatica…zici ca ai urechi de Minnie
!:)Am crezut ca e ceva cordelutza!…Imi place cum arata tinutele ,sunt pe stilul meu !H&M rocks oricum!:)
Dana M/ 22.12.2011
“nu se fumeaza. nu se mananca. nu se consuma bauturi alcoolice” asta citeai tu in timp ce molfaiai ceva :-)) epic!
anonim/ 22.12.2011
In toata perioada sarcinii, mama lui Sebi a visat, repetat, un camp verde plin de flori! Se intreba ce miracol va trai alaturi de copilul sau, daruit de Dumnezeu. Visul s-a repetat si dupa nasterea fiului ei. Un vis ca o stare! O stare de bine, indescriptibila in cuvinte.
Pe tot parcursul conversatiei noastre, mai bine de o ora, mamica a plans incet, abia auzit. A plans, de altfel, la fiecare discutie telefonica cu mine; plange ori de cate ori vorbeste despre fiul ei, Sebastian, acum in varsta de 3 ani si 3 luni.
Intotdeauna si nu intamplator descriu evolutia sarcinii mamicii, pentru ca, in aceste luni se cladeste o VIATA, are loc un act divin numit CREATIE, pentru ca procesul cresterii fetale se desfasoara in combinatie cu manifestarea scanteii divine omniprezente. Umanitatea a generat mii de studii, mii de credinte, mii de filosofii, mii de dogme, insa niciuna nu exclude realitatea Dumnezeirii sau oricum am Numi-o, in orice termeni; exista o inteligenta celulara, indisolubila, imuabila, dincolo de perceptia sau intelegerea noastra directa.
Ce simte si ce traieste mama in perioada aceasta este vital pentru viitorul fiintei umane care se naste si creste, care traieste si isi scrie destinul cu fiecare alegere pe care o va face.
Sebi a fost un copil dorit, atat de dorit incat doar neaosul cuvant DOR il poate descrie. Parintilor le-a fost dor de EL inainte de a fi conceput, inainte de a se naste.
La 3 luni de sarcina, a aparut o problema majora: sangerarea. Din pacate, lucra intr-o croitorie si statea in picioare 8-10 ore, in caldura si aburi, la masa de calcat. Patronul nici nu a vrut sa auda de concediu medical. Da, exista astfel de oameni! Asa ca, pentru a-si asigura painea cea de toate zilele, a trebuit sa lucreze in acelasi regim draconic, desi medicul i-a recomandat repaos total. S-a rugat zi si noapte ca sarcina sa evolueze normal si a sperat ca va fi BINE. Avea 26 de saptamani, abia se intorsese de la serviciu si se odihnea in pat, cand i s-au rupt membranele. A chemat salvarea, care au dus-o la camera de garda a maternitatii Cantacuzino.
Medicul, cand a auzit care are doar 26 de saptamani de sarcina a spus sec:
-Avorton. Facem avort.
Mama a inceput sa planga si sa o roage pe doctorita sa faca ceva, sa-i salveze copilul:
-Doamna draga, daca copilasul acesta are sanse sa traiasca, eu, mama lui, vreau sa traiasca!
In acel moment, a intrat pe usa un alt medic, tanar stagiar, care si-a intrebat colega de breasla ce s-a intamplat. Raspunsul nu l-a speriat, dimpotriva, a rostit calm exact ceea ce avea nevoia mama sa auda:
-Ok, daca mamica vrea sa pastreze copilul, atunci sa facem tot posibilul sa traiasca!
Au internat-o si a inceput imediat un tratament de stabilizare a sarcinii, in speranta ca nu va mai pierde lichid si ca vor putea prelungi procesul inca doua saptamani.
O saptamana mai tarziu, pe 15 august 2009, din motive intemeiate, mamica a fost introdusa in blocul operator pentru o cezariana facuta in regim de urgenta.
Sebi a plans din prima secunda de viata in afara mediului intrauterin. Avea 1000 g. A fost dus la terapie intensiva si introdus intr-un incubator special.
Mama s-a imbarbatat si, in pofida durerilor postoperatorii mari, s-a dat jos din pat si s-a dus tarandu-si sonda, la sectia ATI nou nascuti. Cand l-a vazut a simtit o compaiune imensa. Era fragil, incredibil de mic, plin de un puf galben, incarcat de furtunase de tot felul. I-a atins, plangand, manuta mica si l-a rugat pe Dumnezeu sa ii salveze copilul. Din momentul acela, timp de doua luni s-a rugat fara incetare: la Dumezeu, la Sfinti, la Ingeri! Nu putea dormi noaptea de teama ca cineva va veni sa ii spuna ca bebelusul ei nu mai e! A trait momentul acesta alaturi de alte mamici, internate in acelasi salon. A trait groaza aceasta clipa de clipa. Sebi facea crize dese de apnee (uita sa respire), apoi a fost diagnosticat cu diplazie pulmonara.
Intr-una din zile, aparatura a inceput sa piuie foarte tare, medicul, intrat val-vartej, a dat-o afara pe mamica. Jumatate de ora a tremurat incontrolabil simtind ca se intampla ceva grav. Abia cand a vazut-o pe doctora iesind zambind din salon, si-a recapatat suflul normal. A auzit vag afirmatia ei:
– Mamico, stai linistita, copilul si-a revenit.
Inainte cu trei saptamani sa fie externati, medicul neonatolog a chemat-o si i-a comunicat ca Sebi sufera de retinopatie (dezlipire de retina). I-a mai spus ca, daca nu se intervine imediat chirurgical, vederea va fi pierduta definitiv, pentru ca retinopatia evolueaza ireversibil si foarte repede. In prima saptamana nu s-a putut interveni pentru ca Sebi facea inca acele crize de apnee. In cele din urma, un alt medic si-a asumat riscul stop-ului respirator post-anestezie si a intervenit chirurgical la ochiul stang. Au asteptat o zi pentru ca se stricase laserul si au facut si cea de-a doua operatie, la ochiul drept. Recomandarea a fost sa se astepte posibilele rezultate, minim doua saptamani. Din pacate, dupa aceasta perioada, medicul oftalmolog a constatat ca rezultatul operatiilor a fost nul.
Au fost externati, Sebi se dezvolta deja normal, luase in greutate 1450 grame. Doua luni mai tarziu, mamica si copilul se prezentau la control. Sebi a fost supus mai multor investigatii medicale la inima, plamani, cap (consult neurologic) si la ochi.
Concluzia oftalmologului a fost extrem de dureroasa:
-Sebastian nu o sa vada niciodata. Boala asta evolueaza foarte repede.
-Doamna doctor, nu se poate, va implor, ajutati-ne! Nu stiti, undeva, in afara tarii, nu exista nici o sansa pentru el?
-Nu, nu exista sanse nicaieri, in lume!
Nu s-au resemnat. Au trimis sute de mailuri la specialisti din toata lumea! Un medic din Turcia nu le-a dat nici o speranta; in schimb, un medic din Taiwan, le-a readus increderea spunandu-le ca ambii ochi pot fi salvati intr-o clinica din America. Le-a oferit detalii si i-a indrumat sa mearga mai departe.
Intamplarea a facut ca unul dintre medicii din echipa chirurgilor oftalmologi americani, italian de origine, sa vina in tara de bastina in luna septembrie a anului curent si i-a invitat la Roma sa-l consulte pe Sebi. N-au stat pe ganduri si pe 19 septembrie se aflau deja in cabinetul medicului respectiv.
-Ne-a dat sanse pentru ochiul stang, insa a precizat ca acel ochi a dezvoltat si o cataracta care trebuie operata, iar la ochiul drept se impune inlaturarea chirurgicala a glaucomului, aceste operatii primand inaintea operatiilor pentru retinopatie. Ne-a programat pentru data de 26 ianuarie 2012, ora 10. Pe 26 ianuarie anul viitor, adica peste o luna trebuie sa fim la Detroit, USA.
Pana in acest moment, 6 copii romani au fost operati cu succes de retinopatie, in clinica Beaumont Hospital, din Detroit (Adresa: Detroit, stat Michigan Royal Oak, telefon: 00248 288 2280; fax: 00248 288 5644), in conditiile in care nici o alta tara europeana sau asiatica nu acorda credit operatiilor de retinopatie dupa o luna de viata.
Dar, ca si Anemona Florea care pleaca in America pe 22 ianuarie 2012, Sebi are toate sansele sa isi recapete vederea postoperator, in tara tuturor posibilitatilor, dincolo de ocean.
Deocamdata, Sebi este amuzant si sanatos de curios. Intreaba neincetat:
-Cine a venit mami, ce culoare are bluza ta, cum sunt nasturii, ce culoare are cana, ce culoare au florile, cum arata casa, ce forma are pasarea, cum arata norii etc?
Stie sa numere pana la 10 si stie sa spuna alfabetul pana la litera F. Ii plac jucariile care fac zgomot, de fapt, adora orice obect care face zgomot! Se deplaseaza singur pe traseul cunoscut, prin casa, sprijinindu-se de pereti si ghidandu-se dupa obiecte. Este fascinat de luminitele emise de diverse jucarii: le percepe.
Dorinta lui cea mai mare: sa mearga la gradinita!
Cand aude copii sau adulti vorbind la televizor, exclama rugator:
-Mami, sa vina copiii la mine! Mami, sa vina nenea/tanti la mine! De ce nu vin?
A memorat perfect toate reclamele TV! Le reproduce imediat ce aude primul sunet!
Stie deja cateva poezii si le peroreaza inainte sa-l rogi sa o faca!
Detesta sa il contrazici si insista ferm sa ii dai obiectul de care are nevoie.
Isi exprima liber si clar iubirea, fata de toti cei pe care ii cunoaste, incepand cu mama:
-Mamiiii, te iubesc mamii!
Iubirea aceasta nu se invata, ci se simte dincolo de orice realitate palpabila si se traieste ca atare, cel putin la varsta aceasta mirabila!
Cred ca nimic nu este intamplator in existenta aceasta; nu intamplator parintii au reusit cu eforturi uriase sa stranga suma de 15.000 de eur! Cred ca nu este o intamplare faptul ca au deja acceptul clinicii americane si programarea aceasta pentru operatii (1 februarie si 8 februarie 2012), in a doua luna a anului viitor. Cheltuielile medicale ating, pentru ambii ochi, suma de 40.000 eur (sunt 4 operatii).
Nu intamplator, Viata a ales ca zi de promovare Sfanta zi de Craciun! Oameni atat de dragi noua! Impreuna ii putem strange. Impreuna, contribuim la renasterea lui Sebi: culoarea si lumina sunt parte primara a Vietii.
Detalii suplimentare puteti citi aici: https://sebastiancolgiu.blogspot.com/
Saptamana aceasta, 24 – 29 decembrie, donand 2 Eur prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE, ii vom strange suma care il desparte pe Sebi de momentul magic in care va reusi sa vada cu proprii ochi, lumea culorilor si universul luminii: minim 40.000 Eur.
De asemnea, puteti dona prin Romtelecom, formand:
0 900 900 301-10euro/apel
0 900 900 303-3euro/apel
0 900 900 305-5euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Colgiu Sebastian Marius” :
CIF 18212553:
in lei:RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
in Euro:RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC,cod SWIFT BRDEROBU
Nota:doresc sa fac o precizare pentru aceia dintre dumneavoastra care sesizeaza faptul ca datele financiare din reportaj nu sunt intotdeauna aceleasi cu datele inserate de mine in articol. Motivul este acela ca filmarile sunt efectuate in avans, cu 4-6 saptamani inainte ca investigatiile medicale si sociale sa fie actualizate, adica imediat ce cazul a fost inregistrat si acceptat in campania Vreau sa Ajut. Ulterior, in baza rezultatelor acestor investigatii, situatia enuntata de parinti se schimba si apar date noi. Aceste date nu mai pot fi operate in montajul video-audio, facut in avans de colega noastra de la Stiri. Insa, va rog sa aveti amabilitatea sa decideti ca articolul de pe site detine informatii corecte, in completarea matarialului audio-video.
De asemenea, incepand cu sfarsitul saptamanii viitoare, vom posta declaratia parintelui, scrisa de mana si semnata, care contine suma stransa de copil, in Campania noastra: VREAU SA AJUT! Pe masura ce parintii reusesc sa ajunga la sediul FMA, venind din diverse locuri ale tarii si din afara tarii (avem copii care fac tratament prelungit pe multe luni, in clinici din Italia, Germania, Austria etc), vom posta in continuare si la inceputul anului viitor declaratia fiecaruia in parte.
Va multumim din suflet, in numele fiecarui copil promovat in campania noastra umanitara, pentru sprijinul dumneavoastra, cu adevarat nepretuit! Dar din dar se face RAI, RAIUL numit SANATATE!
Sa aveti parte de Sarbatori de iarna imbelsugate, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de IUBIRE!
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!
https://fundatiamereuaproape.ro/lui-sebastian-marius-colgiu-medicii-americani-ii-pot-reda-vederea/
Aliceee Traveler/ 22.12.2011
In prima poza imi place atitudinea!
Dintre ultimele poze imi place combinatia pulover roz+jeans 🙂
Mihaela/ 22.12.2011
Abia astept sa vad filmul!
Mihai L./ 22.12.2011
Sunt superbe, si fotografiile si costumele si totul si mi’a placut foarte mult Ho Ho Ho primul, dar in asta nu mai joaca Bogdan Iancu ?
https://buticulvintagealimaginatiei.wordpress.com/
Dana/ 22.12.2011
Nu, e complet alta poveste, cu alte personaje.
teogirl/ 23.12.2011
I-ai innebunit si pe ei cu h&m?! roz+blugi largi…combinatia perfecta! Ia-le acasa! :*
Si am inteles bine, abia in 2012 apare filmul?
luc/ 23.12.2011
daca ai avea si talent la actorie ar fi misto
Ralu/ 23.12.2011
super. mie pulovarul ala roz mi se pare excelent. o mai fi de vanzare?
Georgi/ 23.12.2011
Maammmaa..tocmai la anul apare?!?!?!
Luana/ 25.12.2011
Vai ce taree !! Abia aştept să văd ! *şi s-auzi un vesel Ho HO HO * 😀