Custom Menu

Latest From Our Blog

Premiile Gopo 2018

Premiile Gopo 2018

Doamnelor si domnilor, Premiile Gopo 2018.
EN: Ladies and gentlemen, the 2018 Gopo Awards.

Incep prin a felicita castigatorii acestei editii:

Cel mai bun film (lungmetraj) – Un pas în urma serafimilor

Cel mai bun regizor (lungmetraj) – DANIEL SANDU – Un pas în urma serafimilor

Cel mai bun scenariu (lungmetraj ficțiune) – DANIEL SANDU – Un pas în urma serafimilor

Cel mai bun actor într-un rol principal (într-un film de lungmetraj ficțiune) – VLAD IVANOV – Un pas în urma serafimilor

Cea mai bună actriță într-un rol principal (într-un film de lungmetraj ficțiune) – DIANA CAVALIOTTI – Ana, mon amour

Cel mai bun actor într-un rol secundar (într-un film de lungmetraj ficțiune) – ALI AMIR – Un pas în urma serafimilor

Cea mai bună actriță într-un rol secundar (într-un film de lungmetraj ficțiune) – DIANA SPĂTĂRESCU – Fixeur

Cea mai bună imagine (lungmetraj) – GEORGE DĂSCĂLESCU – Un pas în urma serafimilor

Cel mai bun montaj (lungmetraj) – DANA BUNESCU – Ana, mon amour

Cel mai bun sunet (lungmetraj) – ALEKSANDER SIMEONOV, TAMAS SZEKELY, FLORIN TĂBĂCARU – 6,9 pe scara Richter

Cea mai bună muzică originală (lungmetraj) – NAE CARANFIL, BOGDAN DIMITRIU, LIVIU MĂNESCU – 6,9 pe scara Richter

Cele mai bune decoruri (lungmetraj ficțiune) – ANDREEA POPA – 6,9 pe scara Richter

Cele mai bune costume (lungmetraj ficțiune) – DOINA LEVINTZA, ADINA BUCUR – 6,9 pe scara Richter

Cele mai bune machiaje și coafuri (lungmetraj ficțiune) – CĂTĂLIN CIUTU, DANA ROȘEANU ȘI IULIA ROȘEANU – 6,9 pe scara Richter

Cel mai bun film de debut (lungmetraj) – Un pas în urma serafimilor

Cel mai bun film documentar – Planeta Petrila

Tânără speranță – ȘTEFAN IANCU – Un pas în urma serafimilor

Cel mai bun scurtmetraj – Scris/Nescris

Cel mai bun film european – On Body and Soul

Premiul pentru întreaga carieră – GEORGE MIHĂIȚĂ, VLADIMIR GĂITAN

Premiul pentru întreaga activitate – SANDA TOMA, ION MARINESCU

Premiul special – BUJOR T. RÎPEANU

Premiul RSC – GEORGE DĂSCĂLESCU – Un pas în urma serafimilor

Premiul publicului pentru filmul cu cei mai mulți spectatori – Octav (57.813 de spectatori)

Premiul publicului pentru filmul cu cele mai mari încasări – Ghinionistul (încasări de 1.007.284 lei)

Gala Premiilor Gopo ramane unul dintre evenimentele mele preferate de-a lungul anului, nu neaparat datorita tinutelor stralucitoare si fotografiilor de pe covorul rosu, ci in primul rand pentru ca reprezinta o sarbatoare a filmului romanesc. Multi fac comparatii inutile cu Oscarul. Evident ca nu suntem acolo. Dar, desi anual la noi se produc de ordinul zecilor de filme de lungmetraj, iar in alte tari din Europa de ordinul sutelor (nu mai vorbim de America…), ale noastre reusesc sa fie o voce puternica la nivel global. Publicul din Romania se plange deseori de faptul ca filmele romanesti arata partea nu prea fericita a vietii noastre, dar eu ma situez de partea celor care inteleg ca un autor de cinema obligatoriu va vorbi despre ce il doare, ce il apasa, incercand pe cat posibil sa redea o frantura de realitate, de adevar, in filmul sau. Nu o fac doar romanii, asta e clar. Multe dintre filmele europene, dar chiar si asiatice ori americane, trateaza teme care “supara”, care “deranjeaza” publicul. Tocmai pentru ca noi sa ne regasim in ele, in “uratenia” lor, in faianta comunista din baie, in certurile de familie, in spitale, la marginea satelor sau in spatele blocurilor. Iar asta e bine. Noi prin filmele lor ne vom intelege, ne vom certa, ne vom ierta. Si poate ne vom schimba in mai bine. Realitatea asta urata este de cele mai multe ori cea adevarata si nu ne putem feri de ea. Trebuie sa o acceptam si sa incercam sa o intelegem. Asa cred eu.

Sigur ca trebuie sa existe filme de toate genurile, iar in ultimul timp oferta este tot mai mare. Avem filme precum “Un pas in urma serafimilor” (marele castigator al editiei de anul acesta), “Octav”, “6,9 pe scara richter”, “Ghinionistul”, “Hawaii” (toate din acest an) sau “Doua Lozuri”, “Selfie” si multe altele din ultimii ani. Sunt filme care plac publicului, dar si cineastilor (cel putin o parte din ele). Dar, din pacate, nici macar aceste filme “de public” nu reusesc sa adune un numar impresionant de spectatori. Asta e un paradox: romanii vor comedii, dar si cand exista una care sa ruleze in cinema, in momentul in care ajung la casa de bilete vor alege mai degraba una de peste ocean. Desi e fix aceeasi poveste pe care au mai vazut-o si in alte 70 de filme americare. Si poate si cu aceeasi actori. Nu credeti?

Voi ce filme romanesti ati vazut recent? Si care sunt filmele voastre romanesti preferate?

La Premiile Gopo 2018 am purtat: Rochie LOULOU, cercei vintage Nina Ricci. Make up: Alexandra Craescu. Hair Style: Javier Vergara. Multumesc mult fotografilor de la care am adunat imaginile de mai sus: Ionut Rusu , Sorin Florea, Vlad Catana, Adi Tudose, The Storyalist si The Bucharest’s.

EN: I would like to start by congratulating this year’s winners (see list above).

The Gopo Awards Gala remains one of my favorite events over the year, not necessarily due to the glamorous outfits and red carpet pictures, but mostly because it represents a celebration of the Romanian film. A lot of people compare it uselessly to the Oscars. Obviously we’re not there. But, even though in our country there are only tens of movies produced each year, while in other countries there are hundreds (not to mention the USA…), ours manage to be a strong voice on a global level. The Romanian audience often complains about the fact that Romanian movies show the not so fortunate part of our life, but I am with those who understand that a cinema author will speak about what hurts him most, while trying to portray a small fraction of reality, truth in his movie.  It’s not only Romanians who do this, that’s for sure. Many European, but also Asian or American, treat topics which “bother”, which “upset” the audience. Precisely because we recognize ourselves in them, in their “ugliness”, in the communist bathroom tiles, in the family feuds, in the hospitals, at the border of villages or behind the blocks of flats. And that’s good. Through their movies, we will understand ourselves, we will fight, we will forgive ourselves. And maybe we’ll change for the better. This ugly reality is more often than not the real one and we can’t avoid it. We have to accept it and try to understand it. That’s what I think.

Of course there have to be movies of every type, and lately the offer has gotten bigger. We have films such as “Un pas in urma serafimilor” (the grand winner of this year’s edition), “Octav”, “6,9 pe scara richter”, “Ghinionistul”, “Hawaii” (all from this year) or “Doua Lozuri”, “Selfie” and many others in the last few years. These are movies that both the audience and movie specialists enjoy (at least some of them). But, unfortunately, not even these manage to draw an impressive number of movie goers. That’s a paradox: Romanians want comedies, but even when there is one in the cinemas, as soon as they get to the ticket counter they’ll more likely choose one from across the ocean. Even though it’s the exact same story they have watched in other 70 American movies before. And maybe even with the same actors. Don’t you think so too?

What Romanian movies have you watched recently? And which are your favorite Romanian movies?

At the 2018 Gopo Awards I wore: LOULOU dress, vintage Nina Ricci earrings. Make up: Alexandra Craescu. Hair Style: Javier Vergara. Thanks a lot to the photographers who took the pictures above: Ionut Rusu , Sorin Florea, Vlad Catana, Adi Tudose, The Storyalist and The Bucharest’s.

Creativitatea in familie
Magie in Bucatarie (I)

Comments

8Comments
  • Maria/ 30.03.2018Reply

    Am vazut si eu cateva filme romanesti din ultimii ani si am ramas cu un gust amar. Da, actorii joaca bine, da, sunt frumos realizate (din ce poate vedea ochiul meu de amator), dar eu una prefer sa vad filme care sa ma relaxeze (ceea ce nu inseamna neaparat comedii), decat sa ma intristeze si sa puna accentul pe partea negativa a existentei noastre. Filmele romanesti… parca fac realitatea mai urata decat e. Cand toata lumea zice sa vezi partea plina a paharului, sa te bucuri de ceea ce ai, sa razi mai mult, mi se pare ca filmele romanesti fac exact opusul. Si comediile, parca au un umor.. sinistru. Sau pe care eu cel putin, nu il inteleg.
    Parerea unui spectator amator 🙂
    In alta ordine de idei, tu ai aratat superb, imi era dor sa te vad pe covorul rosu intr-o rochie de genul asta.

  • ana/ 30.03.2018Reply

    Sunt perfect de acord cu comentariul de mai sus. Viata este destul de dura in general, asa ca atunci cand reusesti sa ai timp si bani pentru a merge la cinema iti doresti sa vezi ceva frumos si relaxant care sa te faca sa te simti mai bine. Eu, personal ,fug de drame chiar si cand vad filme acasa, sunt prea dure si iti lasa o senzatie de “ce lume urata”. In ultimul timp ma distrez foarte tare cu comediile franceze.

    • Dana/ 30.03.2018Reply

      Te inteleg, nu judec. Dar cand citesti carti? Alegi carti cu subiecte care sa te binedispuna sau nu e valabil si pentru lectura rationamentul de mai sus?

  • Alina/ 30.03.2018Reply

    In general prefer sa construiesc decat sa critic, dar daca tot s-a deschis subiectul asta o sa incerc sa imi spun si eu parerea. Nu dau cu pietre in nimeni, poate fi vazuta doar ca impresia unui consumator. Cred ca filmele romanesti au prea multe viduri. Pentru mine nu sunt o problema dramele, dar americanii au niste scenarii imbatabile si francezii se mai apropie de ei. Nu spun ca romanii nu aleg subiecte profunde, cred doar ca lasa prea multe puncte de suspensie in timpul filmului. Prefer sa vad ideea filmului cap-coada, sa vad mai multa implicare in scenariu. Nu prea am rabdare sa vad un film romanesc pana la capat. In momentul asta ma uit cu mult mai multa placere la filmele romanesti de pana in 90. Si nu neaparat la cele istorice. Parca se lega mult mai bine totul in ele. De actori ce sa mai zic?! Unii dintre ei daca aveau norocul sa se nasca in America aveau sigur un Oscar.
    Singurul film romanesc contemporan pe care l-am revazut si a doua oara este: “Eu cand vreau sa fluier, fluier”. Am simtit o incarcatura emotionala foarte puternica in el, plin de suspans si cu un final suprprinzator. Pentru putin timp credeam ca actorul principal este un om bun in sinea lui, ca urma sa fie eliberat si poate sa o faca sa se indragosteasca de el pe fata de care el se indragostise, iar mai departe sa se adapteze unei vieti normale. Doar ca a urmat o avalansa de evenimente care nu stiam unde se va opri, Dar si aici as mai fi lucrat putin la finalul la care au aparut din nou niste puncte de suspensie, ca si in “Pasarile” de Hitchcock.

  • Ana/ 30.03.2018Reply

    Utilizez acest criteriu de selectie si pentru carti 🙂 Pur si simplu imi plac optimismul, depasirea de sine, finalul fericit, imaginatia, parerile despre viitor si nu tristetea, saracia, degradarea, suferinta in felul acela care te patrunde chiar daca este fictiune. Desigur, unele povesti trebuie povestite, insa personal prefer celelalte genuri, simt ca ma imbogatesc mai mult.

  • Bianca/ 31.03.2018Reply

    Buna Dana,
    Imi place mult postarea ta!! Nu mai spun de rochie…
    Un pas in irma serafimilor e un film extraordinar! Mai sunt si altele, Nunta muta cred ca e preferatul meu.
    Ma bucur de perspectiva pe care ai aratat-o; imi pare un argument numai bun pt a-i convinge pe cei apropiati sa vada un film romanesc bun, chiar daca’s reticenti 🙂

  • Reparatii frigidere Chirita/ 16.04.2018Reply

    Buna ziua ,ador pozele rochia este superba si va sa foarte bine complimente pt alegerea facuta . Despre filmele romanesti ce nu imi place dar chiar nu imi place este sonorizarea care este pt mine un calvar .Am incetat sa mai privesc despre subiectele filmelor multa murdarie . Cu mult respect .

  • Olivia/ 20.04.2018Reply

    You looked breathless, Dana. Wow!

    Felicitări pentru toate alegerile vestimentare, te urnăresc cu mare drag de câțiva ani. Ești un exemplu frumos și un suflet minunat (de lucrul ăsta m-am convins când acum aproape 3 ani, la Summer Well, când ai vrut să-mi împrumuți căștile lui Vlăduț pentru a mea Caroline care avea doar 2 luni 🙂 )

    Un weekend cu soare să ai!

Leave a Comment