Custom Menu

Latest From Our Blog

Quote of the Week

it's not like the movies ...

— Quote of the Week

Saptamana trecuta, nu stiu cum s-a nimerit asa, dar am reusit performanta sa plec de 2 ori din tara. Si de fiecare data cu treaba, deci… fara Radu si fara Vlad! E prima oara cand se intampla asta, de cand s-a nascut micutul. Mai intai 2 nopti in Atena (pentru filmarea unei reclame despre care vom vorbi la momentul potrivit) si apoi inca 2 nopti in Porto, la invitatia Parfois Global (urmeaza sa primesc toate fotografiile si vi le arat).

Mi-a fost foarte dor de baietii mei. Mai ales de Vlad, caci s-a nimerit ca ziua lui de nastere sa ma prinda tocmai in Atena. La 12 noaptea doar Radu il pupa pe frunte, iar eu muream de gelozie si dor intr-o camera de hotel, mult prea departe de ei. Gandul ca urma sa am zbor pe 1 Martie foarte de dimineata ma mai linistea. A fost pentru prima oara cand m-am trezit la 4 dimineata foarte usor…

Imi imaginasem intoarcerea acasa in cele mai mici detalii. Urma sa aterizez pe la 9 dimineata, chiar de ziua lui Vlad. El urma sa ma astepte impreuna cu Radu la aeroport. Ma si vedeam iesind pe portile de la Otopeni Sosiri si alergand spre Vlad, care urma sa alerge si el spre mine cu bratele deschise. Urma sa il invart in aer, sa il pup pe frunte, apoi sa-l sarut pe Radu in timp ce el imi cara deja bagajul, si urma sa ne indreptam fericiti impreuna spre masina.

Si ca momentul sa fie cu adevarat ca in filme, i-am cumparat cadou lui Vlad din duty free un termos de bebe cu Mickey Mouse, pe care sa i-l dau chiar la revederea din aeroport. Lipsisem 2 nopti de langa ei doi, primele 2 nopti din ultimii 2 ani. Singura mea temere era sa aproximez pe ce parte ma asteapta, ca sa nu gresesc iesirea. Adica va trebui sa ies prin stanga, ori prin dreapta? In proiectia mea, Vlad nu imi sarea in spate, ci ne intampinam si ne sincronizam perfect aceasta revedere, urmata de imbratisare, invartire si pupicuri….cum o descrisesem mai sus.

“Gata, decolez! Ne vedem cu totii in aeroport!”  – acesta a fost ultimul mesaj, inainte de a-mi inchide telefonul.

Dupa ce am aterizat, nu mai puteam de emotie, caci urma sa ii vad in doar cateva minute. L-am sunat pe Radu ca sa ma asigur ca totul e conform planului si imi spune: “Auzi, hai coboara in parcare. Vlad doarme bustean in scaunul lui.”

Nu a fost ca in filme. Am iesit fara sa ma intampine nimeni in stanga sau in dreapta, nu am facut nicio pirueta si mi-am carat singura bagajul. Dar l-am pupat pe Vlad pe frunte, l-am sarutat pe Radu in masina, apoi am pornit fericiti spre casa.

P.S.: Culmea e ca nici la intoarcerea din Porto nu am reusit sa ma sincronizez cu Radu, asa ca nu m-au putut astepta, asa, ca in filme… Dar o sa vina si pirueta aia candva! 🙂

EN: Last week, by chance, I managed to travel abroad twice. And each time on business…so without Radu and without Vlad! This is a first for me, ever since the little one was born. The first time I was in Athens for 2 nights (shooting a commercial I will tell you about when the time is right) and then another 2 nights in Porto, at the invitation of Parfois Global (as soon as I get the pictures, I’ll show them to you).

I missed my boys a lot. Especially Vlad, because I was in Athens for his birthday. At midnight, only Radu was giving him a kiss on the forehead, while I was super jealous and missing him like crazy in a hotel room, too far away from him. The thought that my flight was on the 1st of March early in the morning did bring some comfort. It was the first time that I didn’t have any problem getting up at 4 am…   

I had imagined my return home to the smallest of details. My plane was going to land at 9 am, right on Vlad’s birthday. He was supposed to wait for me at the airport with Radu. I was already picturing myself coming through the arrival gates from Otopeni and running towards Vlad, who was already running towards me with open arms. I was supposed to spin him in the air, kiss his forehead, then kiss Radu while he was already carrying my luggage, and we would all happily walk to our car.

And so that the moment would be exactly like in the movies, I bought Vlad a thermos flask for babies with Mickey Mouse from the duty free shop, which I planned to give him right at the airport. I was away for 2 nights, the first 2 nights in the last 2 years. My only concern was where exactly they would be expecting me. Should I exit through the right or the left gate? In my image, Vlad wouldn’t jump up my back, but we would greet each other and synchronize perfectly, followed by hugs, spinning and kissing…as I described above.

“OK, we are ready for take off! See you both at the airport!”- this was the last message before switching off my phone.

After landing, I was nervous, because I was only a couple of minutes away from seeing them. I called Radu to make sure everything was according to plan and he says: “Listen, come down to the parking lot. Vlad is sound asleep in his car seat.”

It wasn’t like in the movies. No one was there to greet me, neither right nor left, I didn’t spin and I carried my own luggage. But I did give Vlad a kiss on the forehead, I kissed Radu in the car, then we all drove home happily .

P.S.: Funny thing is that I didn’t manage to synchronize with Radu for my return from Porto either, so they couldn’t wait for me like in the movies… But I’m sure that moment will come eventually! 🙂

10Comments
  • Lavinia/ 09.03.2016Reply

    ??? ce dragut! Asta e familia…locul in care ne simtim completi, sa-ti traiasca puiul!

  • Alina/ 09.03.2016Reply

    M-ai amuzat copios. Imi amintesc ca ti-am mai zis odata ca in cazul tau ghinionul si norocul au un mod paradoxal de a se impleti :)) Suna foarte bine ideea acestei reclame la Atena. Abia astept sa vedem despre ce e vorba.

  • Miu Miu/ 09.03.2016Reply

    Haha, ce amuzanta ai fost. Copiii astia sunt aas previzibili niciodata nu stii ce au de gand si cum iti fac ei mititeii planurile altfel decat le vedeai tu. SI din cate vad si tu esti ca mine cu planuri si scenarii in cap :))) Dar nu ies mereu cum vrem noi.

    Te pup

    http://www.miu-miu.ro

  • Andra/ 09.03.2016Reply

    :)) Si eu mai fac deastea, destul de des.
    Ce m-am invatat eu, e ca atunci cand speeer destul de mult sa se intample, fac cumva sa ii explic toata povestea prietenului meu care nu uita sa o puna in aplicare. E tare dragut ca mai face asta din cand in cand de dragul meu 🙂
    Dar ca si in cazul tau, in viata tot timpu apare ceva neprevazut.

  • Roxana/ 09.03.2016Reply

    Super…si eu visez la astfel de momente 🙂

  • Andreea Alexandra/ 09.03.2016Reply

    Foarte tare.;))) ai fost simpatica! Asteptam pozele sa le vedem??? pupici

  • Teodora/ 09.03.2016Reply

    Pana acum am fost plecata de mai multe ori de una singura si nicio revedere cu my better half nu a iesit ca in filme. Sambata trecuta mi-a oprit elanul la iesire un domn in costum militar care nu s-a lasat ignorat de mine si m-a zapacit cu intrebarile privind locatia de unde am venit 🙁
    https://toodear.ro

  • Anca/ 10.03.2016Reply

    Si eu de fiecare data imi fac planuri legate de copiii si de fiecare data se intampla altfel……

  • Roxy/ 10.03.2016Reply

    Si eu la fel m-as fi gandit in locul tau.Mi s-a parut foarte amuzanta faza asta “si mi-am carat singura bagajul”.Mi te imaginez carand bagajul cu o fata trista vazand ca pe alti oameni ii asteapta cineva.Te pup

  • Iulia's Corner/ 11.03.2016Reply

    Oricum a fost o poveste draguta :). Eu cred ca viata reala e mai frumoasa decat un film, dar si eu fac parte din categoria celor care isi fac planuri si scenarii. Te pup!

    https://iuliascorner.wordpress.com/

Leave a Comment