Custom Menu

Latest From Our Blog

Quote of the Week

Tata e in detalii.

— Quote of the Week

Imi doream o baie in cada, cu spuma si jucarii. Asa cum vazusem in filme. Nici nu credeam ca am voie sa am o astfel de baie, pentru ca in apa calda adusa cu oala, de pe aragaz, masinutele mele de jucarie ramase de la frati, dar si papusile primite de la ajutoare din Belgia, s-ar fi putut strica. Cu toatea acestea, imi doream mult de tot o baie ca in filme. Intr-o zi, tata mi-a spus ca pot aduce in cada cate jucarii doresc. Oricate. Oricare. Nu era seara, ci mai degraba o dupa-amiaza de weekend, intr-o zi calduroasa de vara. A fost unul dintre cele mai fericite momente din copilaria mea. Cand am iesit din cada, tata m-a luat in brate, m-a infofolit intr-un prosop mare alb, tot ca din filme, si s-a grabit sa raspunda la usa cuiva care suna insistent. “Ce rosie si frumoasa e dupa baie.” a comentat Liliana, vecina de la 3, cand m-a vazut in pragul usii. Iar tata s-a simtit mandru, tinandu-ma strans in brate. Tata e spuma de baie.

Majoratul mi l-am facut intr-o discoteca din regie. Eram imbracata cu o bustiera albastra “sexy”, cu o fusta de blugi extrem de scurta, dar “sexy”, pe care o prietena imi cususe cifrele 1 si 8, si niste tocuri “sexy”. Am primit atunci cele mai multe seturi de lenjerie intima din viata mea, toate foarte “sexy”. Tata mi-a oferit cadou o papusa de portelan. Mi-a spus ca e o papusa care compenseaza papusile lipsa din copilaria mea, cand el nu mi-a fost aproape. M-am emotionat pe moment, dar mai mult cu trecerea anilor. Tata e papusa de portelan din vitrina.

Il mutasera pe sectia de terapie intensiva cu o zi inainte. Dar ma rugase sa ii aduc un iaurt din rezerva lui, asa ca m-am intors in cladirea in care fusese initial internat. Am intrat in incaperea aceea micuta, cu o harta mare si fara televizor, si m-am mirat ca patul lui era strans si noptiera golita. O doamna in halat rosu a venit grabita spre mine, pe holul spitalului, cu o punga cu hainele lui, iaurtul si o banana. “Pai am inteles ca tot aici se va intoarce dupa ce iese de la terapie.” – “Daca iese, nu-i problema domnisoara, imediat ii pregatim patul la loc.” Am plecat plangand cu punga intr-o mana. Tata e o punga de plastic cu haine.

In supermarket, impreuna cu fratii mei, Radu si Andrei, dar si cu Monica, sotia lui Andrei, cumparam prosoape, farfurii, cani si mancarea preferata a lui tata, pentru pomana. Frate-miu ii alesese o pereche de ciorapi noi, si in drum spre casa de marcat am citit pe eticheta ca erau “sosete antibacteriene”. Ne-a bufnit rasul, d-ala isteric, necontrolat. Dar cand am ajuns sa platim, pe banda de supermarket, am observat un pieptan micut, nou, de pus in haina lui. Nu stiam obiceiul si nu eram pregatita pentru detaliul ala. Brusc, pieptanul ala ridicol, care se misca lent pe banda de cauciuc, mi s-a parut cel mai trist lucru din lume. Si am inceput sa plang, necontrolat. Tata e un pieptan.

Tata e in amintiri, e in povestile mele, e in poze, e in cimitir, e in anumite obiecte care ma inconjoara, e in fleacuri, in detalii. Pentru ca tata a murit acum fix 4 ani.

10Comments
  • Laura/ 10.05.2018Reply

    Dumnezeu sa-l odihneasca ! Unii oameni nu mor niciodata,pentru ca raman vii in amintirile noastre .

  • Liana/ 10.05.2018Reply

    Nu ma pot opri din plâns… și, totodata, îmi dau seama cu fiecare postare cât de sensibilă ești și cum poți aduna intr-un text atât de simplu niște idei atât de profunde. Ești specială, ești unica! Știu ca nu exista cuvinte suficiente sa te consoleze, nu exista nimic sa îți umple golul și tocmai de asta nu voi spune decât atât: mulțumesc tatălui tău ca exiști 🙂 ma inspiri, ma mângâi și ma impresionezi de fiecare data!

  • Simona/ 10.05.2018Reply

    Draga Dana, iti simt durerea. Cand pierzi un om special, parca moare o parte din tine. Bunica mea a murit sub ochii mei acum 3 ani. Pieptanul meu a fost ciorba de perisoare pe care o mancam dupa inmormantare, la praznic. Inghiteam linguri de ciorba care imi ramaneau in gat in timp ce imi curgeau lacrimi pe obraz. Nu imi venea sa cred ca traiesc momentul ala, la praznic la bunica mea. Mi-a spus “Sa fii desteapta!”…as vrea sa stiu cum sa fiu desteapta, cum sa am intelepciunea si bunatatea ei. De-abia astept sa ne intalnim din nou.

  • Ralu/ 10.05.2018Reply

    Doamne, Dana! E minunat sa ii avem in suflet pe cei dragi. Doar asa “traiesc” prin noi si stii asta. Cred ca amintirile astea te apasa dar totodata iti dau un refresh!
    Multe ganduri bune si hai cu zambetul pe buze.

  • Diana/ 10.05.2018Reply

    Un articol ce m-a emotionat inca de la primele cuvinte. Esti minunata si sunt convinsa ca aceasta calitate o ai de la tatal tau…..

    • Dana/ 10.05.2018Reply

      Multumesc. Partea buna a mea e si de la tata, si de la mama, si de la Radu, si de la Vlad, si de la fratii mei, si de la toti oamenii misto pe care i-am intalnit vreodata

  • Toonie/ 11.05.2018Reply

    Tata a murit in 2012, dar inca nu mi se pare firesc sa nu mai fie fizic cand merg acasa. Zambeste din poza lui de pe párete, spunand parca “nu vezi ca sunt aici?”

  • Aida/ 11.05.2018Reply

    Tatal tau e in tine, iti curge in vene! Esti un om minunat ?

  • Teogirl/ 13.05.2018Reply

    Draga mea…

  • Dan/ 17.05.2018Reply

    Dana,iti urmaresc de ceva vreme blogul….Efectiv mi-au dat lacrimile cand am citit ceea ce ai scris.Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace! Sunt din Iasi,am sora in Bucuresti si mai merg la ea ca avem si o nepotica….La fel de impresionat am fost si de prietena ta din copilarie Michaela Niculescu,Mica de la Abracadabra,decedata mult prea devreme in martie 2013.Cand a fost inmormantarea nu eram in Bucuresti insa am fost la mormantul ei urmatoarea data .Am tinut mult sa ii apind o lumanare la cimitrul Andronache,mormantul l-am gasit usor avand in vedere ca abia fusese inhumata.Cand vin la sora si mai ies in oras trec si ii aprind o laumanare la mormant.Evident o stiam doar de la tv din copilarie.
    As dori si la tatal tau sa aprind o lumanare,insa nu stiu unde este cimitirul,stiu ca in Ghencea sunt vreo trei cimitire si civil si militar.

    Putere multa Dana! Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace!!

    Dan,Iasi.

Post A Reply to Aida Cancel Reply