Ziua Tatalui
Azi, de Ziua Tatalui, se implineste 1 an de cand tatal meu a murit. Abia 1 an…E ciudat cum 1 an cu Vlad a trecut fantastic de repede, iar acelasi an fara tata, incredibil de greu. Mi-e foarte dor. Si a trecut doar 1 an, cine stie cati vor mai fi fara el, ci doar cu amintirile legate de el si acest dor chinuitor.
Nu am sarbatorit niciodata Ziua Tatalui. Nici nu am stiut ca exista. Doar anul acesta, acum cateva saptamani cand am inceput sa imi fac programul pe luna mai, am vazut ca pe data de 10 era deja o steluta in agenda telefonului meu. Pe 10 mai?! Imposibil sa imi fi programat ceva… Nu prea mai am cum sa uit aceasta data, 10 Mai, cand Vlad implinea fix 10 saptamani…Deschid agenda si vad ca de fapt telefonul ma anunta din timp ca atunci se sarbatoreste Ziua Tatalui. Ironic, nu?
Am foarte multe regrete cand vine vorba de tata, ma gandesc intruna la ele. Regret ca Vlad nu va mai avea nici macar o amintire cu el. Regret extrem de tare ca el nu s-a putut bucura de postura de bunic. O vad pe mama mea cand se intalneste cu Vlad ca e fericita cum nu am mai vazut-o niciodata in viata. Si stiu ca s-ar fi bucurat si el enorm de Vlad si de urmatorii nepoti.
La prima vizita acasa dupa iesirea din maternitate, i-a adus lui Vlad cadou niste hainute, iar mie un parfum. M-a impresionat ca s-a gandit si la mine in acel moment. In primele 2 luni cat a apucat sa il vada pe Vlad, venea la mine acasa si il plimba cel putin o ora, pe umar, cantandu-i in franceza acelasi cantec pe care mi-au spus fratii ca mi-l canta si mie.
Regret ca ma gandesc mai mult la el acum, cand nu mai e, in fiecare zi, decat o faceam inainte, cand traia. Ar fi trebuit sa il sun mai des, sa il vad mai des. Regret ca nu am mai multe poze cu el. Si uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa ii fi spus altceva in ultimele clipe, cand discursul meu era extrem de ezitant, de teama sa nu il sperii in vreun fel.
Ieri vorbeam cu Radu in masina, cand am plecat de la parastas, ca regret ca nu a apucat sa ma vada in spectacolul de la Godot, unde el mergea deseori. Cred ca i-ar fi placut de mine si ar fi fost mandru. O sa joc in seara aceasta pentru el, ca un cadou, de Ziua Tatalui. Ce pacat.
Pozele sunt de la ultima noastra vacanta impreuna, cand am mers la cu cortul la pescuit la Dunare, cand eu eram insarcinata in 5 luni jumate.
Stefana/ 10.05.2015
Draga Dana te inteleg perfect . Anul asta se fac 3 ani de cand a murit tatal meu. Si eu am multe regrete care coincid cu ale tale. Dar esti norocoasa ca-i ai pe Radu, Vlad, mama ta si multi altii care te iubesc 🙂
Andreea Calistica/ 10.05.2015
În august se împlinește 1 an de când tata nu mai e.La fel că tine, regret multe și mă gândesc ca atunci,în ultimele clipe ar fi trebuit sa îi spun mai multe dar mă gândeam ca îl sperii dacă. Nu voiam sa simtă ca iminiau rămas bun.Tata nu a apucat sa își cunoască nepotul,a murit când eram însărcinată în 16 saptamani.Cu exact o luna înainte i-am adunat pe toți și le-am dat vestea.A apucat sa se bucure doar de gândul ca va fi bunic pentru prima data…ar fi fost un bunic atât de mândru …:(
SimonaN/ 10.05.2015
Mi-e dor si doare (asa suna un vers dintr-un cantec), asa simt si acum dupa 6 ani. Desi timpul trece, durerea nu dispare. Ma linistesc la gandul ca e acolo sus si se bucura de toate reusitele mele. Si simt ca atunci cand mi-e greu, imi da forta necesara sa nu renunt si sa merg mai departe. Asta m-a invatat de la inceput. Ce sunt azi, i se datoreaza lui, si chiar de nu mai e fizic, deciziile pe care le iau in viata respecta valorile morale invatate de la el. Capul sus si desi Vlad nu l-a intalnit fizic, poate sa invete despre bunicul lui ce om minunat a fost, pentru ca tu ii vei pastra amintirea vie.
Claudia/ 10.05.2015
Dana, viata merge inainte si ne bucuram in fiecare zi de ceea ce ea ne ofera…. chiar daca fizic nu mai e langa tine, fii sigura ca undeva, cumva, tatal tau e in continuare cu tine, iar de multe ori vocea ta interioara ii simte prezenta.
Se spune ca nepotii mostenesc anumite trasaturi fizice sau de caracter de la bunici. Tatal tau va fi mereu prezent prin Vlad, care sigur va avea ceva care sa ii semene tatalui tau! 🙂
Dumnezeu sa il odihneasca!
Roxy/ 10.05.2015
Sigur tatal tau te vegheaza de undeva de sus si este mandru de tine.Aici pe blog,dar si langa tine ai multa lume care te sprijina si te apreciaza mult pentru ceea ce esti si pentru ceea ce faci.
Madalina/ 10.05.2015
Eu dupa 11 ani,mi-e la fel de dor de el.Desii aveam o varsta frageda(13)poate nu intelegeam prea bine pierderea lui,dar consecintele nu au facut altceva decat sa aminteasca ce inseamna el!
luiza/ 10.05.2015
Tatal meu nu mai e de 9 ani. Cand trece mai mult timp o sa ti se para ca trece mai repede… 🙁
andreea/ 10.05.2015
Draga Danuca…el e in sufletul tau si e alaturi de tine si de Vladut mereu….va vegheaza din ceruri! Trebuie sa fii puternica, iar regreteld le vei avea mereu si doril va fi din ce in ce mai profund…dar el este mereu in inima ta. Roaga-te ptr el cat poti de mult…ajuta! Te pup si te imbratisez
Mihaela/ 10.05.2015
Sunt convinsa ca tatal tau e foarte mandru de tine si ca e fericit acolo unde e pentru ca stie ca tu esti fericita!
patrisia/ 10.05.2015
Dana stiu ca e dureros ca nu îl mai ai aproape dar el te vede de acolo de sus si este foarte bucuros .Dana gandeste,pozitiv.
mihaela/ 10.05.2015
m-ai facut sa plang; imi pare rau pentru tine, dar esti o fata minunta si este bine ca il prti in suflet.
mihaela/ 10.05.2015
porti*
Luminita-Cristina/ 10.05.2015
Buna Dana, ar trebui sa-ti retrimit acel mesaj cu pozele tatalui tau de la serviciu, dar vreau sa o fac intr-o zi cand voi avea timp sa selectez mai multe din cele pe care le am, si sa ti le trimit. Sanatate iti doresc tie si familiei tale, iar amintirea tatalui tau si a lucrurilor frumoase traite impreuna sa nu te paraseasca. Imi amintesc ca mereu mi te dadea drept exemplu, cel putin cand te-ai maritat si cand ai ramas insarcinata 🙂 A venit randul si pentru mine in acest an, cel putin pentru prima parte a indemnului. Am emotii, dar sper sa reusesc sa duc la bun sfarsit partea de pregatiri, decorare salon si alegerea si faurirea celor mai originale si frumoase decoratiuni 🙂
Dana/ 10.05.2015
Felicitări! Sigur, aștept cu nerăbdare pozele.
anca/ 10.05.2015
Cat esti de proasta! Si de analfateba! Invata sa scrii! Si sa te exprimi coerent!
Dana/ 10.05.2015
Iarta-ma, tu pe mine mă făceai acum proasta si “analfateba”? Dacă da, ar trebui sa te simți foarte prost, fiind vorba de niște rânduri scrise plângând, în care nu am vrut sa impresionez pe nimeni cu o compunere, ci am scris cu sinceritate tot ce am simțit pe moment.
Mariana/ 10.05.2015
Stai linistita Dana si nu trebuie sa te supere ca a postat Anca !!!! las o !!!asta ca sa stim si ni se confirma mereu ca unii oameni doar ne judeca !!!! ei nu inteleg nimic nici durere ,nici bucurie !!! e pacat ptr ei !!! tu sa fii fericita si bucuroasa ptr tot ceea ce ai !!!! o zi plina de chipuri frumoase si bune sa te inconjoare !!!
Anca/ 10.05.2015
Si tu cat esti de inumana, ca sa nu spun altfel! Probabil nu ai pierdut nicio persoana draga si nu iti poti inchipui suferinta ce se ascunde in fata unei astfel de pierderi. Dar chiar si asa, nu-mi pot explica atitudinea ta. Mai bine nu-ti exprimai parerea si te abtineai.
In orice caz, Dana, am citit aceasta postare inca din primele momente care a aparut, insa nu am indraznit sa-mi exprim parerea. Imi pot imagina doar durerea pe care o simti si golul pe care l-a lasat moartea tatalui tau. M-au emotionat profund randurile pe care le-ai scris si mi-au amintit din nou cat e de important sa-i pretuim pe cei din jurul nostru deoarece nu se stie cand nu vor mai fi..
Georgi/ 11.05.2015
Anca, esti un om mizerabil.
Sa iti fie rusine.
Alina/ 11.05.2015
Wtf? Ai baut spirt?
Tocmai voiam sa spun ca toata lumea e pasnica pe blogul Danei, cu ganduri numai de bine si te-ai bagat tu!
Hai, fa un bine nu mai scrie niciodata!
Dana, nu stiu ce simti, pt ca nu cunosc acest sentiment, dar imi pot imagina ca e o durere groaznica, insa trebuie sa te gandesti ca e acolo sus si te vegheaza mereu, pe tine, pe Vladut si pe cei dragi.
Numai bine! Capul sus!
cezarina/ 10.05.2015
Dana tatal tau cu siguranta a fost si va fi mereu mandru de tine
anca/ 10.05.2015
Dincolo de suferinta pe care ai incercat tu o sa o descrii, afla ca la regrete nu te gandesti, regretele le simti. Si daca scrii plangand uiti gramatica limbii romane? Nu ai greseli de viteza ci de nestiinta. Acestea sunt lacunele tale daaar esti vedeta, tre sa te iertam!
Vulpita/ 10.05.2015
Mai fata, esti numai rautate!!
Dana/ 10.05.2015
Afla ca sunt o vedeta care a terminat ca șefa de promoție un liceu de top din București, numit Gheorghe Lazar, cu media generala a anilor 9,97. Nu mai vorbesc de olimpiade și premii. Dacă remarcai o greșeală în text, puteai sa mi-o spui și corectam. Mesajele tale sunt toate cu greșeli. Ești un om foarte rău. Văd din adresa ta de mail ca ești arhitect și ca numele tău e același cu al unui scenograf. Daca esti scenograf, sper din suflet sa nu ajungem sa ne întâlnim vreodată întâmplător și sa lucram împreună. Ești un om pe care nu îl doresc în preajma. Și cu asta Îți spun la revedere și nici nu am de gând sa mă mai cobor la nivelul de a-ti răspunde.
toonie/ 10.05.2015
anca, sincer te-ai bagat si tu ca musca in lapte… sa nu spun altfel, chiar daca tu nu eziti deloc sa fii foarte directa si din topor! afla ca putin mai multa omenie nu strica deloc si chiar te poti abtine atunci cand nu ai altceva mai bun de facut decat sa improsti venin gratis!
Nu cred ca poti afirma cu atata convingere ca greselile Danei sunt din nestiinta, nu cred ca ati crescut impreuna sa o cunosti atat de bine! Cred insa ca nu vizitezi blogul ei prea des, altfel ai vedea ca se exprima si scrie foarte corect gramatical, in general. Emotiile acestei postari sigur stau la baza micilor scapari (ani in loc de an), dar numai cineva crud ca tine poate eticheta asa dur cand un om isi deschide sufletul! Numai o persoana care nu a trecut prin asa ceva poate fi atat de cruda! (sau poate esti tu exceptia care chiar trecand prin asa ceva, tot rece ca gheata ramane!)
Era un citat in desene animate: “daca nu ai nimic frumos de spus, atunci nu mai spune nimic!”
rodica/ 11.05.2015
“anca”, imi e sila ca persoane ca tine se cheama “oameni”! nu uita insa ca exista un Dumnezeu sus si-ti va da ceea ce meriti!
mihaela/ 11.05.2015
Anca, urmareste alte bloguri. Acesta nu este pentru tine. Apropo, nu se scrie corect “tre” si inainte de conjunctiile adversative (ci, dar) trebuie sa apara virgula.
Sorina/ 10.05.2015
Randurile scrise de tine sunt foarte emotionate si m-au facut sa plang …tatal meu nu mai este in viata mea de 3 luni de zile…si am regrete zilnice pentru ca nu am reusit sa imi iau cum trebuie de la el “la revedere”, dar nu ii puteam spune ca zilele lui ii sunt numarate, ci doar il incurajam zilnic sa lupte si sigur se va face bine.
Dar cu siguranta de acolo de sus ma priveste si va fi mandru de mine si de realizarile mele.
Asa ca te inteleg perfect prin ceea ce treci, iar daca am facut greseli, sunt doar ca am scris cu lacrimi in ochi aceste randuri si cu multa durere in suflet.
Bucura-te de copilul tau si de familia ta minunata, este cea mai importanta in astfel de momente.
Sorina/ 10.05.2015
Chiar te inteleg perfect….ai mei nu mai sunt langa mine, pe 18 mai implinandu-se 14 ani….anii trec, ranile nu! :(((
Lucy/ 10.05.2015
A critica si a scoate in evidenta posibile greseli de gramatica e ca si cand ai spune cuiva dupa o noapte de priveghi ca are cearcane, la fel de nepotrivit. Mi s-a parut una dintre cele mai sensibile postari de pana acum. Daca aveti de criticat (ceva), sa o faceti la o postare despre fashion, dar nu la aceasta. Eu am plans. Parintii mei sunt divortati de 23 de ani si de atunci il simt ca si plecat pe tata. Nu mai fiti rai, rautaciosi si insensibili in mod inutil.
Radu Ioana Maria/ 11.05.2015
Dumnezeu sa-l odihnească!
Răutățile celor din jur nu au limite!
rodica/ 11.05.2015
Dana, incearca sa nu mai raspunzi anumitor persoane care din cine stie ce motive ascunse te ataca.. si traieste prezentul, gandeste-te sa-i fie bine lui Vladut: asta cu siguranta si-ar fi dorit-o si tatal tau. Nu e vina nimanui pentru ce s-a intamplat!
Anachen/ 11.05.2015
Eu nu mi-am pierdut parintii, dar numai la gandul ca-ntr-o zi nu vor mai exista, inlemnesc. De aceea incerc sa petrec cat mai mult timp cu ei, sa adun cat mai multe amintiri si slabesc 5 kilograme cand nu-mi raspund la Telefon o zi intreaga.
Stiu ca e usor de zis, dar in Vladut al tau e si o parte din tatal tau, chiar daca nu mai este fizic, sunt convinsa ca de undeva de acolo va priveste. Si este mandru!
Corina/ 11.05.2015
Of… 🙁 o postare plina de emotie. Esti un om minunat si frumos.
Alina/ 11.05.2015
Dana, chiar tu ne spuneai in urma cu ceva vreme ca tatal tau ti-a lasat o ”lista” cu invataminte. Asa e in viata. Pentru noi ”azi” e totul. Tot ce ti-a mai ramas de la tatal tau e sa stii sa profiti la maxim de timpul tau cu mama ta, iar atunci cand copiii tai vor fi mari (poate vor fi mai multi 🙂 ) si nu isi vor da seama ca nu mai petrec suficient timp cu tine si ca nu te vor avea intotdeauna alaturi, sa incerci tu cat de mult poti sa fii prezenta in viata lor si in felul asta ei nu vor mai avea regrete ca puteau sta mai mult cu tine, macar la telefon. Acum suntem tineri si nu ne dam seama. Viata pare infinita. Mai ales cand suntem sanatosi si avem putere de munca. Bunica mea e foarte batrana si desi sta in acelasi oras cu mine nu reusesc sa o vizitez decat cel mult o data pe saptamana, iar ea imi zice mereu: De ce nu vii mai des pe la mine? Din perspectiva mea voi mai avea destul timp sa o vad, dar ea se gandeste ca poate maine e prea tarziu sa ma mai vada.
Sorina/ 11.05.2015
emotionant….cred ca doar cei care si-au pierdut un parinte pot intelege asta…pt mine anul asta sunt 10 ani de la disparitia lui fizica….indraznesc sa spun ca esti o norocoasa ca macar te-a vazut realizata si implinita :)….la mine nu a apucat sa vada nici o realizare profesionala decat ca am ajuns la liceul dorit, si tare mandru mai era :), si nici nu va fi prezent la nunta mea, de nepoti nici nu mai zic….dar va fi in sufletul meu mereu…..e greu dar pe masura ce anii trec ramai cu amintirile si cu dorul, asta nu va trece niciodata…esti o persoana deosebita si sunt convinsa ca e foarte mandru de asta!
sincera sa fiu am inceput sa te urmaresc de curand, cand am inceput sa caut chestii pt nunta si mi-am dat seama ca eu vreau sa imi fac nunta aproape cum ti-ai facut-o tu, asa ca ma inspir din ce postezi 🙂
Dyda/ 11.05.2015
hei Dana draga! imi pare rau pentru pierderea suferita:( imi pare rau ca aloci atata timp si nervi si stres comentariilor negative! nu ai ce face, nu poti impaca pe toata lumeA si orice ai face exista persoane setate sa jigneasca! imi e jena mie cand vad asa ceva! iti doresc putere sa treci peste toate! uita-te la vladut si la sotul tau si zambeste:) sunt ai tai:)
Miha R/ 11.05.2015
Semanati foarte mult! Imi pare rau, e chiar trist. Dumnezeu sa il odihneasca! 🙁
C/ 12.05.2015
https://youtu.be/S_E2EHVxNAE
Descude/ 12.05.2015
Emotionant 🙁
http://www.descude.com
Anca/ 12.05.2015
Este sub demnitatea mea ca profesionist sa te intalnesc! Sa nu indraznesti vreodata sa imi vorbesti! Nu fac fata nivelului tau intelectual!
Raluca Popescu/ 13.05.2015
De ce te afli aici daca Dana este sub nivelul tau? N-ai altceva mai bun de facut?
Alina/ 19.08.2015
saraca de tine…impusca-te!
Ana/ 15.05.2015
Dana, scenografa otrăvită e posibil sa fie prietena vreunei “prietene”, a ta, sau a familiei tale. Pare cam personal atacul, poate sunt eu paranoica… Si a găsit si un moment vulnerabil…
Ai grija de familia ta, trăiește-ți viața frumos, astfel încât tatăl tău sa fie mândru de tine.
Cristina/ 30.06.2015
Dana, esti un om minunat si frumos! nu inteleg insa de unde atata rautate in Anca aceasta??? incredibil…insa cred ca are nevoie de un psihiatru urgent… in ceea ce priveste pierderea tatalui tau, fii tare si roaga-te mult! ai mare noroc ca esti inconjurata de oameni minunati care iti sunt alaturi in toate! te pup!