Custom Menu

Latest From Our Blog

Cum sa iti inveti bebelusul sa adoarma singur in pat?

Cum sa iti inveti bebelusul sa adoarma singur in pat?

Despre somnul bebelusilor – un subiect foarte popular printre parinti.

Haideti sa va spun ce m-a facut sa va scriu acest post. In curand vine ora de culcare a lui Vlad. La varsta asta nu adoarme mai devreme de 10 seara. A avut perioade in care nu adormea mai devreme de 12, dar si luni in care adormea imediat dupa baie, deci pe la 8, maxim 9.

Pana pe la vreo 3 luni, Vlad adormea cel mai des la san, in timp ce papa, sau SINGUR in patul/carutul/landoul lui. Pur si simplu i se inchideau ochii si adormea, fara urlete sau mataieli. Am inceput sa si uit cum era! De ceva vreme nu mai adoarme la san, chiar daca eu continui sa il alaptez (pentru ca inca mai pot) dimineata si seara. Cum termina de papat, cum e din nou gata de misunat prin camera si de jucat. El adoarme acum NUMAI in brate, cu mine, Radu sau bunica stand musai in picioare (deci nu in brate stand pe canapea sau in pat), leganat usor si eventual in timp ce i se fredoneaza un cantecel care sa ii placa. E foarte frumos veti spune, si chiar este. Doar ca atunci cand vreau sa il asez in pat, incep niste urlete de ma mir de unde are atata forta!

Dar hai sa o luam cu inceputul. Mai intai, cand vad ca se apropie ora si ca da semne de oboseala, incep pregatirea pentru culcare. Incerc sa il pun in patut, usor, in timp ce ii cant ceva sau ii spun o poveste, sau ii distrag atentia cu vreo jucarie. Dar nu tine! E imediat in picioare, tinandu-de cu mainile de marginea patului cerand sa fie luat in brate. In caz ca nu inteleg mesajul, incepe sa planga si…gata…hop in brate.

Sa ne intelegem, eu am incercat sa stabilesc niste reguli in casa. Spre exemplu, aceea de a obisnui copilul sa doarma in patul lui, nu cu noi. Parerile stiu ca sunt foarte impartite, ca multe dintre voi ati ales varianta de a dormi cu bebelusul vostru pentru ca asa ati considerat ca e mai bine pentru voi, dar eu din tot ce am citit pana acum si din alte povesti ale altor mame cu experienta, am ajuns la concluzia ca e mai bine ca el sa doarma in patului lui, in camera lui, lipita efectiv de dormitorul nostru. Nu o fac din comoditate, caci cred ca mai comod ar fi fost sa nu ma trezesc si sa ma dau jos din pat pentru fiecare masa de san, sa fac ture in miez de noapte. Pur si simplu eu asa cred ca e mai bine pentru el si pentru noi, pe termen lung. Iar asta cu dormitul in patul lui, in camera lui, mi-a iesit!

Apoi, reusisem asa cum va spuneam, ca pana pe la vreo 3 luni sa il invat sa adoarma singur la el in pat, fara plansete. Chiar si cand termina de papat la san si era semi-adormit si il puneam in pat, nu se trezea brusc protestand. Doar ca de pe la 3 luni, mama mea a inceput sa petreaca mai mult timp cu el si, ca orice bunica, il tine aproape non-stop in brate. Nu spun ca e numai ea “vinovata”, caci si noi am adoptat repete aceasta tactica de adormit, care s-a dovedit in mod evident cea mai eficienta, cea mai rapida. Deci, Vlad a invatat treptat ca cel mai bine e sa adormi in timp ce esti tinut in brate, in timp ce persoana care te tine se plimba prin casa leganandu-te si cantandu-ti in acelasi timp. Tactica mea dintr-odata i s-a parut “depasita” si el m-a educat pe mine sa il tin in brate ca sa adoarma si sa fac tot acest ritual. Si chiar imi place, nu ma intelegeti gresit, mi se pare minunat sa imi adoarma astfel, lipit de corpul meu. Problema apare atunci cand incerc sa il pun in pat.

In primul rand ca simte miscarea de lasare jos in patutul care are acum salteaua coborata. Iar daca nu simte miscarea asta, caci incerc tot felul de scheme de leganat in timp ce mainile coboara, atunci simte asternutul mai rece decat bratele mele si brusc se trezeste in niste tipete de ne aude tot cartierul. Iar asta ma intristeaza. Cred ca trebuie sa invete ca patul e un loc in care se doarme si ca e un loc prietenos si bun! Plus ca se trezeste in mijlocul noptii acum din diverse motive (muci, dinti, vise …stiu eu) si pentru ca isi da seama ca nu mai e in bratele mele asa cum credea, iar incepe plansul. Si nu il las sa planga, nu pot. Cum il aud, cum apar in camera. Ma straduiesc sa il linistesc fara sa il ridic in brate. Nici poveste! Plansul continua pana cand…il iau in brate. Il linistesc, adoarme aproape instantaneu si cand il las din nou in pat, ce sa vezi, o luam de la capat: plans, brate, somn, pat, plans, brate, somn, pat….

Dupa cum ati vazut, acest post are un semn de intrebare, deci asta arata clar ca nu vin aici sa va dau solutii ci mai degraba sa va cer sfaturi. Ce am descoperit pana acum ca functioneaza este ca: 1. dupa ce adoarme in brate, cand il las in pat, sa pastrez inca bratul meu pentru cateva secunde sub el, astfel incat sa nu aiba direct contactul cu asternutul rece. Uneori il mai pacalesc astfel si nu se prinde ca a ajuns in pat. 2. Daca totusi da semne de trezire si de scanceala dupa ce e lasat in pat, incep sa apas ritmic in salteaua patului (ca o miscare de resuscitare care in mod cert arata ridicol), pe langa el, si astfel il balansez usor. Pare sa fie o continuare a balansului din brate, iar asta iar il pacaleste uneori.

Si totusi, cum il faci pe bebelusul tau sa invete sa adoarma singur in patul lui? A mai facut-o cand era mai mic. Poate e doar o perioada prin care trecem. Ce ziceti?

183Comments
  • raluca/ 18.12.2014Reply

    Contacteaz o pe Mona Ciurezu de la Bebe Doarme, te va ajuta sa ii faci o rutina de somn sanatoasa. O recomand cu mare caldura!

    • claudia/ 26.05.2015Reply

      Salut Dana. sunt tare curioasa daca ai reusit. Am si eu un bebe de 4 luni si ne straduim sa il obisnuim in patut la el. Asteptam un raspuns cu solutia cum ai procedat pana la urma?

  • Alina/ 18.12.2014Reply

    Poate te identifici mai mult cu tehnicile lui Claire Verity :(…se pare ca ai ei “copii” chinuiti reusesc sa doarma singuri, in camera lor, cu usa inchisa ……
    https://www.youtube.com/watch?v=mSbrA3eO8A4

  • pitu/ 18.12.2014Reply

    eu am 2 copii
    am trecut cu amandoi fix prin aceleasi etape
    dar eu nu am stat pe ganduri si I-am leganat pe perna…uneori dormeam si cu ei pe picioare spre dimineata cand aveau chef de ‘balamuc”mai mult ……la mine chestia cu leganatul nu a tinut insa….in vreo 3-4 luni nu mai voiau pe perna leganati,deja erau distractive alte pozitii: langa mine,de-a lungul patului ,de-a latul….deja avea locul lui in patul mare….copilul 2/3 eu 1/3 din pat.se foia cat voia in general; ma si obisnuisem si nu mai simteam orice,dar tot a fost o perioada zombie ca mergeam la munca de la 8 la 18 :D..consider ca e perioada grea ,si orice ai face perioada va exista: tu tb sa intelegi ca se va termina,cum necum si cu asta basta.binele copilului conteaza ,oricare crezi tu ca mama ca e acela.
    eu sunt de pricipiu ca daca micutul vrea ceva din nevoile primare ,ele t asigurate musai: ca vrea cu mine ,ca vrea singur ,ca vrea pe jos 😀 acolo tb sa doarma-caci despre somn e vorba acum.
    nu inteleg de ce un botz de om tb sa doarma singur fortat? adica 2 adulti vor sa doarma cu partenerul iar el sa vrea singur.pe bune? ce e el mai prostutz? 😉

    • Ade/ 20.12.2014Reply

      De aceeași părere sunt și eu : de ce mamele simt nevoia sa doarmă cu taticii și nu singure ? Eu sunt no stress la capitolul ăsta . Nu nu îmi este teama ca se răcește relația … sexul nu se rezuma numai la dormit neapărat împreună sau în același pat / camera . Avem imaginație bogata , o folosim .:))):))). Este o perioada relativ scurta . O sa vina perioade când de abia dacă o sa mai răspundă când o sa fie strigați dar sa mai doarmă în același pat cu părinții .

  • Elena/ 18.12.2014Reply

    Dragă Dana,

    Filip al meu e mai mic decât Vlad cu fix 10 zile. Recunosc perfect și regulile, și stilul, și plânsul când îl pui în pătuțul lui deși o buna bucata de vreme nu a existat aceasta problema. La mine a funcționat cu Metoda Ferber. Nu am ajuns la 15 minute de plans, ci la 10, timp în care am așteptat aproape plângând și eu lângă ușa dormitorului. Însă în cele din urmă a adormit și a făcut-o și a doua zi si a treia și toate celelalte zile după asta. Se mai trezește câteodată noaptea și scanceste, insa se culca singurel înapoi în maxim 30 de secunde. Și nu, nu oftează, nici nu suferă, chiar dacă unele mămici asa cred. Îl iubesc enorm și are cel mai călduros și mai iubitor mediu pe care l-ar putea avea un bebeluș. Ne iubim și ne alintam pana la ora de somn, asa încât nu cred ca puțin plans ii va dauna. Doar ca trebuie sa fii tare și sa ai susținerea necondiționată a familiei. Acum, nu știu dacă e metoda potrivita pentru oricine, insa este cea mai rapida și cea mai buna. Mai ales pentru o mămică ce are nevoie și ea de somn, la rândul ei. Și dacă vei vrea sa o aplici, nu asculta de nimeni, de nicio judecata sau prejudecata: nu ești o mama rea și nici egoista. Ești doar o mama care face în primul rand ce e mai bine pentru copilul ei.
    Multă bafta, Dana!

    • rodica/ 18.12.2014Reply

      chiar nu realizezi si tu si acele persoane care sustineti teoria cu lasatul sa planga ca e absolut normal ca bebelusul intr-un final va adormi de oboseala dar va adormi fara ca mama sa-i fi indeplinit “dorinta”. Pe vremea bunicilor noastre bebelusii erau lasati sa planga ca sa faca plamani, normal ca numai de unele mame. Deci si atunci si acum, mamele care isi lasa copiii sa planga si le impun niste reguli dure au ele o problema si mai ales nu-s in stare sa isi cunoasca si satisfaca copilul ceea ce e trist si ar trebui sa le puna pe ganduri.

    • Anamaria/ 19.12.2014Reply

      La noi e aceeasi poveste spusa de Dana cu Vladut al nostru,
      Am incercat SI metoda Elenei (ca si multe altele), lasat bebe sa planga nu 10 min…ci…l-=am lasat sa vedem cam cat ar plange asa…pana se calmeaza.Am stat 1,5 ore langa el, cu luari in brate si lasari iar in pat si a plans in continuu.Cand am trecut la vechiul ritual(luat in brate, plimbat -povestea cu statul musai in picioare se aplica si la noi), a adormit instant.E un mare incapatanat 🙂

      Noi si la 1 an si 4 luni mancam 2 biberoane pe noapte 🙁
      Nu stim ce sa facem sa adoarma singur si nu in brate,asa cum descrie Dana in povestea lui Vladut al ei…

  • Georgiana/ 18.12.2014Reply

    “The fact is that caregivers who habitually respond to the needs of the baby before the baby gets distressed, preventing crying, are more likely to have children who are independent than the opposite (e.g., Stein & Newcomb, 1994). Soothing care is best from the outset. Once patterns of distress get established, it’s much harder to change them.”

    https://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201112/dangers-crying-it-out

    “The child stops crying because she learns that she can no longer hope for the caregiver to provide comfort, not because her distress has been alleviated.”
    https://drbenkim.com/articles-attachment-parenting.html – Cry It Out: The Potential Dangers of Leaving Your Baby to Cry

    • Iulia/ 21.12.2014Reply

      perfect de acord. este foarte logic ce se afirma in aceasta carte. copilul va fi in cele din urma un individ frustrat, nesigur pe propriile puteri…

      eu nu am lasat copilul sa planga pentru ca am inteles din start acest principiu. sigur, aveam si eu nevoie de somn. dar perioada asta nu dureaza mult. pe de alta parte ce dureaza este ceea ce se transmite copilului inca din primele zile de viata.

      mama care isi lasa copii sa planga pentru ca asa a citit ca este mai bine, nu este o mama rea, ci doar una care a luat o decizie gresita pe termen lung. pe termen scurt obtine rezultate, adica nu isi mai pierde timpul cu leganatul sau linistitul copilului, dar efectele s-au dovedit a fi negative in multe cazuri pe termen lung.

      • Costel/ 03.02.2016Reply

        Iulia, eu nu inteleg deloc logica ta… Cum sa devina frustrat si nesigur pe el un copil care adoarme singur…? Eu zic ca e tocmai invers. Un copil care este mereu legant si foarte alintat de mic, va fi un copil care va fi nesigur si va avea nevoie de cineva alaturi cand va da de greu, in mod garantat.Copiii sunt niste santajisti sentimentali si vor face tot ce le sta in putiinta pentru a obtine ceea ce vor. Eu si cu sotia mea trecem prin aceeasi experienta cu problema dormitului si nu ne-a lasat inima sa nu o adormim leganata, cu toate ca stiu ca nu e bine…

  • Alexandra Grosu/ 18.12.2014Reply

    Bună Dana, referitor la intervenția bunicilor mai des în viata bebelusului nu cred ca are vreo influenta. Noi de 5 luni jumătate avem același ritual seara. Baita masa somn, somn imediat după masa. Însă de 2 luni pățim același lucru cantat și leganata plimbata prin casa de tati. Noi excludem varianta de ai da suzeta sa adoarmă. O folosim excepțional ziuă… În urma discuției cu pediatra astăzi mi a recomandat site ul http://www.somn-copii.ro. Sper sa gătim soluția sa ii învățăm sa adoarmă singuri.

  • Adriana/ 18.12.2014Reply

    Buna tuturor! Opinia mea legata de acest subiect formata in baza experientei personale alaturi de micuta noastra de 8 l 2 s, dar si in baza articolelor si cartilor citite este ca treceti printr-o faza care va trece cat de curand. Noi ne-am confruntat cu aceasta “problema” in jurul varstei de 7l 2s (perioada care a echivalat si cu reintoarcerea mea la serviciu la program de 4 ore). Asadar, adormeam pruncul conform rutinei zilnice, dar se trezea dupa aprox. o ora si nu adormea decat in brate, dar, de indata ce incercam sa o punem in patut, se trezea plina de energie. Si reluam ritualul tinut in brate, pus in patut, trezit. La aproximativ a 5-a incercare nu se mai trezea cand o puneam in patut si dormea pana spre dimineata. Dupa 2 saptamani am revenit la somnul profund si linistit.
    Acum, as avea si eu o intrebare legata de dormitul bebelusilor pe parcursul intregii nopti fara sa se trezeasca sa manance. Un astfel de somn neintrerupt de foame presupune un somn de 10 – 12 ore atat cat ar trebui sa doarma un bebelus la aceasta varsta? Fetita noastra inca de la 1l 2s se trezeste o singura data pe noapte sa manance lapticul matern, in jurul orei 5 am, iar apoi continua somnul pana la 8-9, cand ia urmatoarea masa. Masa de la ora 5 am este considerata o masa in timpul noptii si se recomanda sa fie eliminata in jurul lunii 8-9?

    • Aida/ 20.12.2014Reply

      Copilul are nevoie sa simta caldura mamei,se simt protejati.Daca il vei aseza in pat langa tine,cu siguranta va dormi,fara sa se trezeasca.La noi asa a functionat,iar de la 2ani jumate,sa acomodat in camera lui.,adoarme cu muzica linistitoare,si ma striga dimineata:mamiii!Acesti ani nu se mai intorc,apoi vei mai dori sa stea lipit de tine,asa ca profita la maxim,de acest lucru!

      • simona/ 21.12.2014Reply

        sunt total de accord cu tine, acesti ani nu se mai intorc, si e bine sa te bucuri de fiecare clipa.. Si eu am o fetita de 10 luni, si am aceeasi problema, nu doarme in patut,o adorm inainte apoi o pun in patut, si dupa o ora e fresh, gata de joaca, energica si vrea la mami 🙂 faza este ca eu nu am insistat atat de tare sa o culc in patut, doar de cateva ori, cand eram ff obosita si ma temeam sa nu se trezeasca de langa mine in timpul noptii si sa cada din pat..o singura noapte a dormit in patut pana pe la 5 dimineata si credeti-ma, nu am putut dormi eu fara ea, imi lipsea, ma trezeam din ora in ora si ma uitam la ea daca e bn, nu si-a tras paturica prea peste ochi.. Oricum, in ceea ce priveste culcatul, eu sunt de parere ca nu e rau sa doarma copiii cu mamele, macar pana pe la 2 ani,chiar daca ni se pare imposibil poate, totusi ei simt cand e cineva langa ei, se formeaza si o legatura afectiva mai stransa, Asa cum spunea cineva mai sus, daca noua adultilor ne place sa dormim imbratisati, langa persoana draga noua, ei de ce nu ar avea aceeasi nevoie, mai ales ca sunt atat de mici..fetita mea doarme langa mine,in pat, intre mine si sotul meu, la mijloc, si de f mult timp nu se mai trezeste noaptea sa manance, f rar pe la 5-6 daca are sete,ii dau putin laptic.. Mai mereu, in timp ce doarme, se intoarce pe o parte si pune mana pe mine sa ma simta acolo langa ea, ti se strange inima de bucurie si iubire, cand vezi asta..Ei chiar daca multe lucruri inca nu constientizeaza, totusi simt nevoia de dragoste, de ocrotire, si nu le place sa fie singuri..

        • Anda/ 30.11.2015Reply

          Imi este atat de drag cand e la san inainte de nani! Imi vine sa plang uneori de cat de drag imi este. Nu credeam vreodata ca exista o asemenea dragoste!
          Cat despre dormit .. ne chinuim, ce sa facem. Noi avem probleme cu somnicul si ziua. Adoarme fie leganat pe picioare fie in marsupiu/wrap. Iar seara dupa baita, ori adoarme la san ori vrea leganat pe picioare. Cert este ca dupa il mut in patutul lui si prind 2 ore de somn liber. Dar si atunci, pana adorm il ma tot uit la parut cu fiecare miscare pe care o face.
          E dificil cu copilul mic, dar e frumos in final!
          Eu consider ca instinctul de mama te ajuta, nu cartile. Dar depinde si de bebe!

    • Diana/ 21.12.2014Reply

      Si noi am patit la fel cu trezitul dimineata la 5… Andrei are 1 an si 2 luni…. apoi pediatra ne-a recomandat sa ii dau la ultima masa lapte praf adecvat varstei, explicatia ei fiind ca laptele matern nu mai este la fel de hranitor dupa 6-7 luni. De la 9 luni ia ultima masa, in somn la 23:00 si se trezeste la 8 chiar 9 dimineata.
      Sper sa iti fie de folos 🙂

    • ralucaB/ 22.12.2014Reply

      Adriana, baietelul meu si-a scos singur aceasta masa in jurul varstei de 1 an si 4 luni…si eu eram stresata ca manca noaptea plus ca dupa ce manca nu adormea imediat se mai juca un pic, insa efectiv nu stiam ce sa fac. Apo pur si simplu s-a intamplat: nu s-a mai trezit la 5, ci la 7.30-8, cred ca atunci a fost el pregatit, nu stiu care a fost cauza…eu zic sa mai astepti.

  • Andreea/ 18.12.2014Reply

    Mai fetelor, in primul rand copiii asa mici au nevoi, nu dorinte. E o diferenta. Dormitul in brate, langa mama este o nevoie. Sa nu credeti cum gresit cred foarte multe mame ca “se invata” in brate copilul. Din contra. Un copil caruia ii refuzi apropierea tot timpul va cauta sa-si satisfaca acea nevoie si va fi mai dependent, mai “dupa fusta mamei”. Tot timpul va simti ca-i lipseste ceva. Un copil care si-a satisfacut toate nevoile emotionale, a fost luat in brate cat a vrut, a dormit cu mama daca a vrut, a avut parte de acea apropiere de care are atata nevoie cand e mic, acela se va desprinde mult mai usor si isi va dobandi independenta mult mai repede.

    • Mihaela/ 19.12.2014Reply

      Waw, cat de bine exprimata situatia. Argumentat si logic.

    • Iulia/ 21.12.2014Reply

      Corect!

  • bianca/ 18.12.2014Reply

    Buna Dana. Poate eu iti scriu deja prea tarziu..si poate ai gasit solutia pentru ca baiatelul sa doarma singur. Si eu am 2 baieti unul de 3 ani jumatate si al doilea de 4 luni…la primul copil am gresit categoric…optand prin cea mai simpla metoda la inceput ca dupa nu mai era chiar asa usor…leganatul pe picioare eficient si simplu la inceput. Pe parcirs ce a crescut nu a mai foat nici eficient nici usor…si nici sa il dezobisuniesc nu reuseam. Asa ca a fost o lectie pt al doilea bebe. Acum la al doilea bebe…nu am mai facut asa pur si simplu ii dadeam sa pape la san si daca adormea la san il lasam daca nu il luam la ragait si il puneam dupa in patutul lui…daca incepea sa planga il lasam cateva minute cand vedeam ca deja e prea mult il luam in brate il linisteam si il puneam la loc si asa am repetat faza asta pana ce a adormit singur. Si acum functioneaza f bine. Sper sa iti fi fost de ajutor. Mult noroc.

  • Irina/ 18.12.2014Reply

    Buna! Desi recunosc ca din motive de comoditate inca dormim impreuna (eu – mami si David – puiul de 7 luni), il mai pun in patutul lui noaptea. Depinde cat de odihnita si in forma ma simt eu… Iar problema am descoperit ca era exact ce spuneai tu… Asternut rece, miros “prea curat” cum ii spun eu… Asa ca, desi ciudat, am apelat la niste trucuri care au mers: am dormit o noapte pe cearceaful lui – ca sa miroasa a mami si am inceput sa il culc in sac de dormit – astfel nu se mai simte asa rece cand e lasat in patut. Bineinteles, nu o sa fie niste trucuri for ever, dar deocamdata merg…

  • Mihaela/ 19.12.2014Reply

    Dana, daca vrei sa aplici cry it out, gasesti informatii care te pot ajuta aici: https://www.troublesometots.com/best-time-for-cio/ Este important sa stii cand este ok sau nu sa incepi. Eu am incercat 4 zile. Nu a functionat. Am incercat alta abordare cu mai mult calm 🙂 Acum, dupa baita, cantam, fetita mea se urca singura in crib (folosim un rail guard), isi bea lapticul singura, dupa care se pune pe burtica si inchide ochisorii. Stau cu ea pana adoarme 10 -15 min. In general doarme pana la 8.30 am

  • alina/ 19.12.2014Reply

    Buna Dana,

    Iti respect decizia. Cred ca este una corecta din multe puncte de vedere. In cazul meu, in ce priveste maternitatea, mi-am dorit sa urmez calea firescului (nascut natural, alaptat,etc) si sa îndeplinesc ceea ce doreste copilul meu. Daca ar putea vorbi mi-ar fi mai usor. Spre exemplu. Are sase luni si cand cumpar ceva o intreb, o pun să aleaga si cat de cat imi fac o idee despre ce prefera. Nu ii place rozul, prefera negrul. Spre disperarea bunicii o mai îmbrac si in negru. In ce priveste somnul, am observat din primele zile ca prefera sa doarmă cu mine in detrimentul patutului. I-am respectat dorința si suntem amândouă fericite. Asta nu înseamnă cu nu are uneori probleme cu somnul. Are dar nu se ajunge la plâns. Sfat: da-i copilul alternative si alege ce isi doreste. Nu il controla foarte mult. Trebuie sa le îndeplinim nevoile dar si dorintele. Nu imi place sa dau sfaturi dar daca tot ai cerut 🙂 sanatate sa aveti cu totii.

  • Andra/ 19.12.2014Reply

    Buna Dana,

    Poti sa incerci cu o combinatie alcatuita din urmatoarele lucruri, pe care le poti achizitiona de pe Amazon.co.uk sau orice alt sait de domeniu. Amazon imi este mie mai la indemana, comenzile vin la timp si in stare perfecta, plus au un pret accesibil.

    1: Hot-water bottle bag; ca sa ii tina de cald, atunci cand il pui in patut din brate. exemplu: https://www.amazon.com/Plush-Water-Bottle-Cover-Shaped/dp/B00ND705IO/ref=sr_1_15?s=hpc&ie=UTF8&qid=1418979923&sr=1-15&keywords=hot+water+bottle

    2: Voice recorder; poti sa-i canti cantecele, then press play. 🙂 https://www.amazon.com/Elli-Nooli-Recordable-Minutes-Personalized/dp/B00EKV5MIA/ref=sr_1_cc_3?s=aps&ie=UTF8&qid=1418979977&sr=1-3-catcorr&keywords=voice+recorder+babies

    3: Baby Mobile; cu proiector sau pur si simplu care se invarte de-asupra patului, depinde de ce prefera micutul tau. Acum, sunt multe exemple, e la alegerea ta. Dar ca si exemplu- https://www.amazon.com/Fisher-Price-Discover-Twinkling-Lights-Projector/dp/B00DNVDDYS/ref=sr_1_38?s=baby-products&ie=UTF8&qid=1418980378&sr=1-38&keywords=baby+mobile+projector

  • Andreea/ 19.12.2014Reply

    Buna Dana. Luca al meu tot 10 luni are si nu a adormit niciodata singur, am incetat sa mai sper. Dar doarme singur in patutul si camera lui de la 4 luni. Acum suntem la faza in care ziua il adorm in brate si apoi il pun in patut pe burta, doarme pe burta de la 3 luni. Trebuie putina indemanare pana il intorci pe umar si apoi pe burtica in patut, dar poti incerca. Posibil sa se simta mai stabil, mai confortabil pe burta, al meu nu se trezeste cand atinge patul, doar se asaza comod. In schimb noaptea tot in jur de 9.30-10 nu-l mai legan in brate in schimb in legan ca si tine in patut, cu salteaua, sau in pun pe o parte si il legan, in pricnipiu dupa ce se tavaleste vreo 20 de minute incep sa-l tin cu forta. Oricat ar fi de obosit nu vrea sa doarma, vrea doar joaca, asa ca il tin cu forta, ba pe o parte si il legan, ba pe burta, il mangai, nu plange pt ca e destul de obosit, mai sta, mai incearca sa se ridice sa o ia la fuga, dar nu=l las. Si tot asa vreo 20 de minute pana adoarme si ies din camera. In timpul asta merge si un carusel cu muzica, care se opreste singur. Poate parea ciudat tinutul asta dar nu-l doare, nu plange, doar il ajut sa se linisteasca pt ca am incercat sa-l las si singur si nu merge… are energie. Iar daca ajunge sa-i sara somnul nu mai doarme deloc.

  • Diana/ 19.12.2014Reply

    Buna Dana,

    Tocmai pentru ca lenjeria este rece eu intotdeauna pun o paturica peste pe care sa doarma bebe.
    Si referitor la faptul ca pana la 3 luni nu avea acest “narav”, medicul pediatru mi-a spus ca bebeii pana la 2-3 luni nu isi formeaza obiceiuri sau momente de rasfat, la ei totul este instinctual. Abia dupa 2-3 luni incep sa se prinda cum sta treaba si pot deveni mici santajisti.

    • Diana/ 17.01.2015Reply

      santajisti?

      oh, Doamne… 🙁

  • mik/ 19.12.2014Reply

    Buna!
    Iti raspund pentru ca m-am regasit perfect in ce povestesti, acum cateva luni. Fata mea, mai mare cu o luna ca Vlad, adormea fie la san fie leganata usor pe genunchi sau in brate. Cu cat a crescut cu atat a devenit mai grea – si o sa tot creasca. Era tot mai greu de culcat seara, cu cat incercam noi mai tare cu atat se enerva mai rau. Asa ca ne-am revizuit abordarea, am pus-o frumos intre noi in pat si am lasat-o in pace. Asa am observat ca are un fel de rutina, se invarte, se joaca, “bifeaza” miscarile zilei (ridicat, cules jucarii, ros, mers, tarat, etc), dupa care se agita tot mai tare pana incepe sa maraie si sa se lipeasca de mine. Momentul il numim “e gata”, atunci incep sa o dirijez catre bratele mele, pana isi gaseste ea un loc bun si gata! Dupa cateva mins o mutam in pat la ea si daca nu viseaza urat sau o deranjeaza ceva, doarme pana dimineata. Tot ritualul dureaza cam 30mins, uneori mai mult, alte dati mai putin. A fost o trecere subtila catre un soi de independenta pe care si-a cerut-o, iar pentru noi e cea mai usoara forma in care adoarme profund si fara (prea mult) plans. Ideea e sa nu ajunga sa se supere, ca e mai greu de impacat, iar noi NU suntem de acord cu lasatul copilului sa planga, indiferent de motiv.
    Alta chestie pe care am observat-o la noi e ca nu mereu functioneaza cantatul, uneori e buna si linistea, semiîntuneric, absenta altor stimuli (televizor, radio, jucarii cantacioase).
    Ultimul comentariu, cartile spun ca toti copiii au etape dr somn dereglat la marile achizitii, de exemplu se gandesc la mers, vor sa exerseze o miscare si se supara cand nu le iese.
    Clar nu exista o reteta sigura si somnul e un subiect greu, dar poate iti ajuta macar putin trucurile noastre.

  • Stefi/ 19.12.2014Reply

    Buna Dana, acelasi mod de a adormi il are si puiul meu David (facand o mica paranteza este mai mic ca Vlad cu 12 zile ) … cum spuneam si David adorme tot numai in brate numai ca eu pun o paturica pe el in asa fel in cat sa se incalzeasca cat il tin in brate iar atunci cand a adormit il pun in patut direct cu paturica asa el nu simte lenjeria rece din patut .

  • luiza/ 19.12.2014Reply

    Apropo de poza de pe facebook cu Vlad dormind cu fundul in sus vroiam sa iti spun ca nepotul meu de 10 ani doarme asa si acum 🙂 poate devine si la Vlad pozitia preferata 🙂
    https://mamisicopilul.blogspot.ro

  • Elena Nalbaru/ 19.12.2014Reply

    Imi aduc aminte cu dor de perioada in care printesica mea era o bebelina mica 🙂 Acum fetita are 3 anisori si doarme singurica la ea in camera in patul ei 😀 . Pana la 2 anisori a dormit la ea in patut, insa in camera cu noi pentru ca se trezea inca peste noapte si vroia laptic si imi era mai usor sa-i dau biberonul, decat sa ma duc pana in cealalta camera asa ca am preferat sa fie cu noi in camera, dar in patutul ei. ca o modalitate…nu stiu daca e musai buna, dar la mine a functionat Bebelusii cat de micuti sunt ei…totusi ne prind repede slabiciunile si atunci stiu ca daca plang li se rezolva “mofturile” ca sa zic asa 😛 Imi aduc si acum aminte ca venisem de la clinica cu printesica noastra micuta si nici nu stiam cum e mai bine sa procedez….bineinteles ca patutul parca avea arici…Dupa ce o alaptam si adormea, o mai leganam putin si apoi o puneam in patut….fericirea dura 5-10 minute …pana incepea sa urle de parca cine stie ce avea patutul 🙁 cum o luam in brate cu se linistea si apoi cedam si o luam cu noi in pat si bineinteles ca ea era ceam mai fericita si dormea linistita, dar in schimb eu pur si simplu anchilozam langa ea ca-mi era frica sa nu fac vreo miscare gresita…. 🙁 Am rezistat asa cam 0 saptamana-doua, pana am hotarat ca nu se mai poate…ajunsesem zombi :))) Si bineinteles cand a inceput ritualul cu patutul si cu plansul….eiii….am lasat-o si eu sa planga….bineinteles ca eram langa ea si ma uitam cu coada ochiului si la ceas in continuu si….am lasat-o sa planga cam 15-20 minute…. 🙁 apoi am luat-o, am pus-o la san si am alaptat-o, apoi am pus-o inapoi in patut si mi-a adormit 🙂 Si vreau sa-ti spun ca din acea zi a dormit numai in patut fara sa mai planga ca nu vrea in patut…. Deci s-a putut…intradevar cu o repriza de planset sanatoasa…dar a dat rezultate. Nu iti spun ca mi s-a rupt sufletul cand am lasat-o sa planga si ma uitam in continuu la ceas si imi ziceam sa mai rezist putin si sa nu cedez imediat. Nu pot sa recomand musai acest lucru, dar acum depinde si de copil, pentru ca sunt copilasi care daca plang 15 min se inrosesc si Doamne fereste sa nu aiba complicatii. Eu am stat langa ea si m-am uitat in permanenta la ea, doar ca am lasat-o in patut, plangand…timp de 15 min si apoi am luat-o in brate si am pus-o la san.
    Pupici

    • Diana/ 17.01.2015Reply

      si esti mandra de tine povestind asta…?!

      • Romina/ 24.07.2015Reply

        Nu cred ca esti in masura sa judeci,,fiecare dintre noi procedam diferit sau,cum simtim in acel momen,ca este mai educativ pt copil!

  • marilena/ 20.12.2014Reply

    Si eu am trecut prin aceleasi situatii cu soacra mea. De mic ii puneam pe frunte o batistuta sau ii puneam mana. Are 1 an si doarme cu noi in camera dar in patutul lui. Cel mai simplu mod de a-l adormi e in pat cu noi pe paturica lui cu o perna langa el. Se joaca cu coltul pernei si cand simte caldura pe frunte, invatat de mic, Cand il pun in patut il pun cu tot cu paturica care e deja calda si nu mai simte ca l-am mutat. Cu pernuta langa el doarme pana dimineata. Poate conteaza dar inainte de somn il obosesc dansand sau jucand calutul. Incearca cu paturica si cu o pernuta pentru ca o sa o ia in brate cum il iei tu pe el.

  • mihaela/ 20.12.2014Reply

    Fiecare copil e diferit ai are nevoile lui. E ideal sa ai un copil care sta singur in camera lui, dar sunt copii care inca nu se simt in siguranta singuri. Eu am um baietel de 4 ani jumate, pana la 2 ani a dormit cu noi in pat, apoi intr-un pat lipit de patul nostru, stateam cu el pana adormea si noi treceam la culcare cand era timpul nostru. De la aproape 4 ani am vorbit cu el si a spus ca va dormi in camera lui. Si de atunci o face. Cand se simte rau ca este bolnav, cu temperatura sau respira greu nu ezitam sa stea cu noi, apoi trece la el in camera. In weekend daca ne roaga sa doarma cu noi pe zi…daca ne odihnim, nu il refuzam. E minunat sa ne mai cuibarim impreuna 1-2 ore.
    Am incercat cand era mic…cum ne sfatuiau multi sa il lasam sa mai planga ca nu are nimic, dar am reziatat, plangea si f rau. Dar nu as vrea sa schimb nimic, am un copil fericit, deachis, foarte sociabil si încrezător in el, muli prieteni chiar si fara copii abia asteapta când ne intalnim sa vina si L, se simte la fel de increzator printre adulti ca si intre copii. Este un copil care debordeaza de bucurie si iubire.
    Sfratul meu sa fi atenta la nevoile copilului tau, vei stii cand e doar un moft sau necesitate si astfel veti fi toti fericiti.

  • Eliza/ 20.12.2014Reply

    cateva tips and tricks:
    – incearca sa il pui pe burtica, alor mei le-a placut si nu s-au trezit asa repede…sau au avut momente cand deschideau chiar putin ochii si ii inchideau la loc.
    – poti sa te asezi tu pe locul ala unde o sa il pui pe el (nu functioneaza cu patutul lui dar poate fi o canapea, alt pat etc) si sa il incalzesti inainte – pe asta inca o practic cu bebe 2
    – poti sa incalzesti un pled pe calorifer (functioneaza doar iarna) si sa il pui in patut ca sa fie cald in loc de rece

    Daca vrei iti spun cum am reusit cu bebe 1 sa fac trecerea de la patul nostru la patul ei personal, din-ala de o persoana de la IKEA…asta cand a invatat sa cada in cap din patutul ei – urmeaza si perioada asta, sa te tii!! 🙂

    te pup

  • natalia/ 20.12.2014Reply

    Salutare,
    Incearca o rutină de seara cu care se va obisnuit sigur. Cina, baita calda, o poveste, un cântecel, dar nu in dormitor. In dormitor incearca sa mergi numai cand e ora de culcare. Asa va invata rutină, obiceiuri, stiind inca dinainte de somn ce urmeaza. E foarte importantă si ora de culcare. Sa fie mereu aceeasi. E foarte greu sa rezisti cand il auzi plângând noaptea, dar e bine sa te duci doar sa il linistesti, sa ii spui ” mami e aici” , ” shh linisteste-te” , dar sa nu il ridici din patut. Garantez ca in 3 nopti veti avea toti un somn linistit daca aplici ce am scris mai sus. E greu, dar pe termen lung e bine pentru toata familia.

    • Catalina/ 03.08.2015Reply

      Da, si la noi a functionat si ritualul cu ora fixa de baita, masaj, san si culcare si la fel am avut 3 zile de suferinta in descrestere, pana a dormit numai in patut, linistita si ok. S-a obisnuit atat de bine incat acum la 6 ani si jumatate nu ne suporta in pat cu ea, pt ca o incalzim, ne miscam, sforaim, etc… 🙂 Vreau sa spun ca este un copil foarte increzator, stabil psihic si emotional, foarte independent si nu prea usor de intimidat. Adica toata povestea ca trauma copilului la noi nu se bifeaza, pt ca in tot restul timpului petrecut impreuna ne-am dedicat implinirii nevoilor ei in defavoarea noastra. Dupa parerea mea, se cam exagereaza cu a nu lasa copilul sa planga, intai ca nu-i sanatos sa NU plangi, sau nu ti se permita sa si plangi cand simti nevoia, adica plansul, tristetea sunt normale, la fel ca si restul emotiilor, fie ca esti copil fie adult. Apoi parintii marcati de propriile traume considera ca le au si copiii si ezita sa fie fermi in educatie. Dupa parerea mea, iubirea are mai multe fatete, si include atat afectiune, siguranta cat si fermitate. Iar parintii raman si ei oameni, au si ei nevoi de toate felurile, cateodata de liniste, alta data de intimitate, alta data doar de fi singuri cu ei insisi, si da, si de relatia lor sexuala… Venirea copilului pe lume nu trebuie sa te dea atat de mult peste cap, sa te frustreze in toate felurile… Cam asta-i parerea mea, sper sa nu ofenseze pe nimeni.

  • andreea/ 20.12.2014Reply

    Draga Dana, baietelul meu care are 2 luni si jumatate adoarm singur in patutul lui astfel: pornesc proiectia de la carusel si muzica ii pun suzeta in gurita si îl mângâi pe cap. Sper sa functioneze si mai târziu. Probabil Vlad este mai agitat si din cauza dintisorilor. Poti încerca metoda mea 🙂 succes!

  • Mica/ 21.12.2014Reply

    Draga Dana, imi permit sa=ti scriu si eu, nu in calitate de mamica ci in calitate de psiholog in devenire specializat in evaluarea, consilierea si psihoterapia copiilor. In primul rand, te felicit pentru alegera pe care ai facut=o in ceea ce priveste dormitul lui Vladut in propiul pat. Din pacate multe mamici considera acest fapt o greseala si insista sa doarma cu copilul in pat. Sanatos atat pentru parinti cat si pentru copii este ca acesta sa aiba camera lui, cu patutul lui in care sa-si faca somnul. Asta nu inseamna ca o sa fie privat de afectiunea, caldura sau iubirea mamei. Asta inseamna ca va avea o dezvoltare sanatoasa, echilibrata, ferita de crearea unor dependente fata de mama sau de persoanele de referinta din viata lui. Nu trebuie sa confundam afectiunea, dragostea si caldura, nevoia de protectie si siguranta de care orice copil are nevoie, cu anumite limite (care intra in categoria firescului) pe care trebuie sa stim sa le impunem. Repet, faptul ca nu doarme in acelasi pat cu mama, nu inseamna ca acesta o sa se simta neiubit, neprotejat sau ca este privat de caldura mamei.
    In ceea ce priveste problema cu care te confrunti tu, Vladut este la varsta la care usor usor testeaza terenul. Normal ca daca de fiecare data cand plange este luat in brate, el o sa stie ca aceasta este metoda prin care obtine tinutul in brate si chiar somnul in brate. Parerea mea este ca ar trebui sa insisti pe ideea de a incerca sa-l linistesti in patut fiind. Chiar daca nu-ti iese din prima, din a 2-a…..usor usor el o sa invete ca tu esti acolo langa el dar ca atunci cand vine ora de culcare, trebuie sa adoarma in patutul lui. In rest, nu zice nimeni sa nu-l iei in brate. Este foarte important sa intre in contact cu tine, sa-ti simta mangaierile si bratele protective dar asa cum sunt sigura ca stii si tu, aceasta nu este singura modalitate prin care un parinte ii ofera afectiune si protectie copilului.
    Eu de exemplu, am fost babysitter pentru o fetita inca de cand avea 4 luni si pe la 6 luni a inceput sa faca exact asa cum povestesti tu ca face Vladut. La inceput am avut tendinta sa o tin doar in brate…fiind vorba de somnul de amiaza (pentru ca atunci eram eu prezenta) ajungeam chiar sa o las asa sa doarma pe mine pentru ca imediat ce o puneam in patut incepea sa planga si nu mai adormea. Intr-un final am incercat sa o adorm in patut chiar daca plangea. Tineam in permanenta mana langa ea, pe ea (o si leganam usor) si ii spuneam povestioare, cantecele, incercam sa-i atrag atentia cu jucarii, o mangaiam pe frunte….incercam sa fiu cat mai aproape de ea, fara sa o iau in brate. A fost foarte greu la inceput, dar s-a invatat. Apoi, era suficient ca eu sau mama ei sa stam langa patut, cu mana pe ea si adormea singurica. Acum are 3 ani si este un copil tare istet si sanatos. Si doarme singurica. 🙂 Totul este sa ai rabdare si sa fii cat mai linistita pentru ca daca te agiti ii transmiti si lui starea ta. Tu, ai o minune de baiat si sunt convinsa ca o sa reusesti sa treci si peste etapa asta cu somnul. Eu iti doresc rabdare si intelepciune si Vladut sa creasca mare si sanatos din toate punctele de vedere. Inchiei prin a spune ca un parinte trebuie sa fie atent la nevoile copilului dar de asemenea trebuie sa inteleaga si faptul ca un copil pentru a se dezvolta sanatos si echilibrat are nevoie si de trasarea unor limite.

    Cu bine,
    Mica

    • Elena/ 21.12.2014Reply

      Regret ca expui experienta ta in calitate de psiholog si nu de parinte, mai ales ca este lipsita de argumente .. la varsta de 6-7 luni copilul incepe sa dea primele de Anxietate de separare .. isi da seama ca el si mama lui nu sunt aceiasi persoana … copii mici nu cunosc rautatea si nu manipuleaza .. incearca sa vada cum reactionam .. ce le transmitem daca i ignoram si i dam de o parte … Ti o spun ca mama a unui baietel de 10 luni si ca medic

      • Mica/ 21.12.2014Reply

        Momentan nu sunt parinte deci nu as putea sa-mi exprim parerea din aceasta perspectiva. Mi-am permis totusi sa comentez, avand ca si argumente multitudinea de cazuri de copilasi ajunsi la varste maricele, cu anxietate de separare, cu dezvoltarea unei relatii de dependenta fata de mama, cu diferite probleme emotionale si chiar de relationare la gradinita, scoala etc. Printr-o evaluare amanuntita s-a constatat ca si acest “dormit in acelasi pat cu mama” este unul din factorii de risc, care ar putea cauza toate aceste disfunctionalitati. Nu este o regula sa se intample asta. Dar, repet, poate prezenta un risc. Nu vorbesc din basme sau din ce am auzit pe ici pe colo. Vorbesc din experienta unor cazuri reale si cat se poate de concrete. Argumente ar mai fi destule dar nu cred ca este cazul sa ma apuc sa tin aici “lectii” despre psihologia copilului. Pana la urma fiecare parinte este liber sa-si creasca puiul asa cum simte si considera el ca este mai bine. Nici nu existe reguli de crestere a unui copil. Exista doar anumite “directii”(le-as spune eu) care sa-l ajute pe parinte, sa-l indrume intr-un fel sau altul, sa-i ofere un fundament pe baza caruia sa inceapa sa construiasca, lasandu-se condus si de instinctul pe care fiecare parinte il detine. 🙂

  • Alin/ 21.12.2014Reply

    Ma bag si eu ca musca-n lapte. Vin de pe FB-ul Danei aici din cand in cand. Nu am inca copii si nu pot spune ca inteleg cum e, dar am luat deja o decizie pentru atunci cand o sa-i am, dupa ceva documentare nu neaparat despre cum sa cresti copiii. De fiecare data cand o sa-mi aud copii ca plang am sa fiu imediat langa ei indiferent cat de greu o sa-mi fie mie. In schimb o sa am grija sa nu-i invat prost, sa imi adoarma in brate pentru ca sunt asa de “dragalasi”. Trebuie sa fii alaturi de ei de fiecare data can plang pana cand vor putea vorbi. Le transmiti un semnal foarte puternic ca nevoile lor vor fi indeplinite de Univers atunci cand vor apare(se vor simti norocosi si vor fi norocosii), le vei cladi o incredere adanc inradacinata ca atunci cand au o problema au si solutia pentru a o rezolva, plansul in acest caz(vor incepe viata cu dreptul daca raspunzi la plansul lor). Pe masura ce vor creste vor incerca sa fie ca parintii lor, sa mearga, sa vorbeasca sa doarma in patul lor, trebuie sa le explici cu comparatii si argumente de ce ar fi mai bine pentru ei si pentru tine un anumit comportamant… nici intr-un caz prin forta sau prin abandon (lasat sa planga).

  • Dancă Raluca/ 21.12.2014Reply

    Bună Dana,
    Eu am o fetiță de 4 luni jumate și sincer mie îmi ia maxim 5 secunde sa o adorm punand-o sa doarmă pe burtica în patutul ei, bagandu-i suzeta în gurita și ies imediat din camera,se foieste de câteva ori sa-ti găsească locul și adoarme în câteva secunde,o mai las 10 minute dupa care ma duc si i-o scot daca nu a i-a căzut din gurita intre timp. Eu am pus-o sa doarmă pe burtica de la 6 săptămâni și sunt foarte fericita ca am luat decizia asta în ciuda tuturor teoriilor auzite cum ca se poate sufoca sau altele prostii de genu pentru ca ea la varsta aia isi intorcea capul dintr-o parte in alta fara nici o problema,atunci a început și sa doarmă aproape toată noaptea foarte linistita,în primele 3 săptămâni se trezea la 4-5 dimineață după care pana la 4 luni s-a trezit la 6:30-7 dimineață iar acum de doua săptămâni se trezește la 9:30-10 și adoarme seara în jur de 10:30-11. Poate te ajuta și pe tine metoda asta cu suzeta si pozitia pe burtica nu numai sa îl adormi mai repede ci și sa-l faci sa nu se mai trezească noaptea pentru papa des. Și ea,la fel ca si Vlad doarme singura în camera ei din prima noapte și o supraveghez cu babyphone video-audio. Eu nu sunt deacord sub nici o forma cu ținutul în brațe în exces și cu legănatul bebelușului, consider ca nu trebuie sa ne transformăm în ,,sclavele” bebelușului ci sa ramanem mămicile care îi îngrijește, îi protejează și ii oferă toată dragostea ei fără a ne transforma în ,,sclave” 🙂
    Te pup.

  • Spinu-Bulgaru Georgiana/ 21.12.2014Reply

    Buna Dana. As vrea sa iti spun, in primul rand, ca te apreciez foarte mult . Ma regasesc in absolut tot ceea ce povestesti despre Vladut. Legat de problema somnicului, exact acelasi lucru am patit.o si eu cu fetita mea, Alessia Nicole, cand avea varsta lui Vladut (diferenta este doar de cateva luni intre ei 🙂 ) . Am reusit intr.un final prin doua metode: 1. I.am pus in patut peste saltea si asternut o paturica de microfibra, foarte subtire. Cand imi adormea in brate si apoi incercam sa o asez in patut, asternutul fiind rece, imediat se trezea caci nu mai era acea caldura comfortabila din brate, iar de cand ii pusesem paturica, lucrurile s.au schimbat . Este putin greu la inceput , pentru ca nu va accepta din prima, asa ca am combinat prima metoda cu o a doua: Cunoasterea patutului ca fiind locul lui de dormit. Cand adormea, chiar daca il puneam pe paturica, mai avea momente cand se trezea si plangea. O luam in brate, o lasam sa cerceteze camera, apoi o adormea si o asezam la loc. Faceam lucrul acesta in fiecare seara de cateva ori, pana cand mititica devenea prea obosita oarecum sa se mai impotriveasca. Am repetat acest lucru timp de o saptamana seara de seara si am reusit. Pe langa acestea, ii dadeam mereu un iepuras micut si singurica s.a invatat sa isi ia paturica intr.o manuta si sa adorma. Si cu iepurasul. Au fost cam grele serile pentru ca trebuia sa o tot aud plangand, dar era spre binele ei. Asa am reusit eu. Cu siguranta veti reusi si voi. Te rog din suflet sa incerci pentru ca vei reusi cu certitudine. Va pupa fetitele :* P.S. Astept sa ne impartasesti reusita 😀

  • Spinu-Bulgaru Georgiana/ 21.12.2014Reply

    Scuze pentru greselile de ortografie

  • Elena/ 21.12.2014Reply

    Buna Dana! Am un baietel de 10 luni. Am citit multe articole si legat de lasatul copilului sa planga eu am ramas cu o singura idee si anume ca se resemneaza … eu nu vreau un copil resemnat .. un copil ce nu ma cheama pt ca stie ca n o sa ma duc la el .. peste tot in schimb citeam acelas lucru .. RITUALUL .. asa ca am incercat sa fac in fiecare seara acelasi lucru.. ultimul somn ziua este cel tarziu pana la ora 19-20 … cand se trezeste papa san … ne jucam … pe la 21 papa fructe .. .la 22-22:30 facem baita ..dupa masaj .. creme … cantam putin .. il bag in sacul de dormit .. si l pun la san .. intinsi amandoi in pat .. cand adoarme il trec in patut .. pana la 3-4 doarme la el in patut .. cand se trezeste il pun la san cu mine in pat … te asigur ca este un copil foarte fericit, stie in orice moment ceea ce va urma .. si lor le place asta ..ii face sa se simta in siguranta. Eu sunt sigura ca o sa vina ziua in care o sa doarma singur si ca nu trebuie sa l invat eu cum s o faca .. in satele din Africa te asigur ca nu se preocupa mamele daca dorm cu el .. daca se trezesc etc .. ii tin cu ele legati la piept si dorm cu ele in pat .. si n am vazut niciunul cu probleme de somn. Urmeaza ti instinctul .. esti o mama minunata si pt copilul tau esti totul

  • Alina/ 21.12.2014Reply

    Copii care dorm în patuț rupti de oboseala sunt de obicei copii care sau saturat de plans toata ziua, sau au avut o zi încarcata si obositoare. Faptul ca e constient in orice moment ce se întampla cu el e de BINE, are un psihic sanatos si dezvolta bine din punct de vedere mental. Te manipuleaza cum vrea el, isi exprima dorintele, a simtit ca are cu cine sa comunice. Ii place sa doarma in brate plimbat si leganat, îi alina din durerea de dinti si de crestere. La varsta asta cresc cu mare viteza si pot avea dureri scâitoare mai tot timpul, nu plange de rasfatat. Nu te stresa cu patuțul ca nu are rost, toate ajung pe post de cazemată plina cu jucarii si oricum pe la 2 ani vrea pat în forma de masinuta . Niciodata nu te pune cu energia unui copil, ei nu au stresul cotidian al unui adult si sunt f rezistenti chiar daca sunt foarte mici. Nu te mai ingrijora unde doarme si cum doarme sau alte reguli important e sa fie în siguranta ( sa nu vomite in somn sau pericol de sufocare ) si sa treceti cu bine de perioada aceasta de bebelus scurta dar INTENSĂ.

  • Ligia/ 21.12.2014Reply

    Imi suna foarte cunoscut tot ‘ritualul’ dar parerea mea este ca orice mama simte ce trebuie sa faca cu bebelusul ei, cum si cat. Eu zic ca degeaba iti dam sfaturi pt k tu nu le vri putea pune in practica avand in vedere ca orice mama e diferita, orice copil e diferit, orice relatie mama copil e diferita chiar daca problema poate parea aceeasi. Atata pot sa.ti spun k parerea mea e ca e ceva trecator si trebuie multa rabdare (si sa stii ca Dumnezeu o da mamelor alaturi de putere). Sincer, personal mi se pare o prostie metoda cu lasatul plansului pt k bebelusul cand plange are un motiv fie el si nevoia de a.l iubi mami/tati. Si eu dorm in camera separata de bebelina si e totul bine. Si noi avem pb cu adormitul in brate, leganata, cantata, plimbata si in niciun caz pana.n ora 23-24. Dar eu am vazut ca bebe isi regleaza singuri programul in fct de noi si noi de ei pt k fiecare etapa din varsta are anumite pb

  • Andreea/ 21.12.2014Reply

    ai incercat sa incalzesti patutul inainte sa il pui…poti pune apa calda intr-o punga speciala si o lasi in patut pana il adormi,daca adoarme numai in brate

    • Iulia/ 21.12.2014Reply

      sau o alta persoana poate incalzi cu phoenul putin patul cat timp bebe este in brate. cand a trecut suficient timp, in care sa te asiguri ca doarme mai bine, atunci poate fi pus in patul incalzit si nu va simti diferenta. metoda folosita cu succes in cazul nostru. 🙂

    • Dana/ 21.12.2014Reply

      Inca nu am incercat asta, dar asa am sa fac. Vad ca foarte multa lume imi spune sa il las sa doarma cu mine in pat. El nu a fost obisnuit asa, deci nu vrea sub nicio forma sa il intind in pat langa mine cand e in starea asta de somn cu plans, inainte de culcare. Daca il asez in pat, se frasuie, vrea sa se dea jos, plange…si doar in brate se linisteste. Tocmai pentru ca nu a dormit niciodata cu noi, nici nu cere asta momentan. El cere in brate, in picioare, leganat 🙂 Dar asa cum am scris pe Facebook, in ultimele nopti nu a mai fost nevoie de tot ritualul asta. A fost mult mai linistit si a adormit relativ repede la el in patut.

  • Diana/ 21.12.2014Reply

    Andrei este baietelul meu de un an si 2 luni… noi am trecut prin aceleasi etape prin care treceti si voi.
    Am incercat de fiecare data sa ii satisfac nevoile de moment si anume sa il adorm in brate, de cate ori a avut nevoie, sa dansez cu el pana ce adormea… acestea sunt doar niste nevoi pe care le are orice copil, care au o durata determinata, de aceea nu am simtit sa il fortez sa se grabeasca. Din cate am citit despre diferitele metode de adormire a copilului am putut sa imi dau seama ca unele dintre ele nu ni se potriveau din simplul motiv ca eu nu vreau sa ii transmit micutului ca adultul are o putere decizionala si el trebuie sa se conformeze si nici nu vreau sa il inspaimant cu sentimentul de abandon (despre care tot am citit ca il experimenteaza de fiecare data cand au un disconfort si noi il percepem ca pe un capriciu si vrem noi sa nu invete din asta ca ne pot manipula).
    Asa ca am avut rabdare (cateodata aproape la limita) si am constat ca a avut un sens tot ce am experimentat; dupa fiecare perioada agitata am descoperit ca fie ii ieseau dinti, fie urma sa raceasca etc.
    De ceva vreme, cam de o luna, am reusit sa il adorm langa mine in pat, fara sa il legan sau sa ii cant; astept sa vad ca se freaca la ochisori (semn ca s-au terminat batrtiile) il iau cu mine cand pregatesc patul pentru dormit si il rog sa ma ajute sa punem perne, apoi sting lumina, ii spun rugaciunea si gata vine mos ene.
    Acesta este experienta noastra legata de somn, care, cu siguranta, va mai cunoaste schimbari.
    Sper sa fie cuiva de folos.

  • San Di/ 21.12.2014Reply

    Eu zic sa lasi literatura romana si sa te axezi catre surse scrise de oameni din tari cu orizonturi deschise care au facut studii si care cunosc psihologia copilului. Si daca dai search pe google despre co-sleeping o sa afli ce presupune asta pentru dezvoltarea emotionala si nu numai a copilului. El nici macar nu poate exprima verbal ce ii trebuie iar tu il fortezi sa faca ceva ce iti doresti tu si care in mod cert nu corespunde nevoilor lui. Nu va fi nici rasfatat, nici nu va vrea mereu doar in brate ori la titi, nu incearca nici sa te saboteze ori santajeze, nu e nici smecher si stie el cum sa te joace pe degete. Isi cere un drept pe care e pacat sa i-l refuzi. Momentan nu e in niciun caz la varsta la care sa ii impui un program sau reguli si pedepse. E la varsta la care singurul punct de sprijin, caldura si siguranta il reprezinta MAMA. Be there for him!

    • Dana/ 21.12.2014Reply

      Stii foarte bine ca părerile sunt împărțite, fie ele exprimate și în limbi străine. Eu nu am ales co-sleepingul în primul rand pentru ca am citit, încă dinainte de a-l naște, ca el creste riscul de moarte subita (prin sufocare în așternuturile părinților sau prin alte accidente când părintele obosit se așează peste etc). Doar citind asta, deși nu am dormit niciodată cu el, doar îl mai luam înainte de culcare intre noi – așa, la joaca – tot am avut câteva coșmaruri din care mă trezeam căutând copilul disperata prin patul nostru, fiindcă visam ca îl adusesem acolo și ca e în pericol. Atât de mare era stresul mea ca nu cumva sa îl aduc, sa adorm și sa îi fac vreun rău fără sa vreau. Drept urmare acum, nici dacă as vrea Vlad nu se liniștește stand lângă mine în pat. Când plange de oboseală, înainte de culcare, doar legănatul în brațe funcționează. Am încercat sa îl așez în pat lângă mine și se frasuie, plânge, încearcă sa se dea jos…Fiecare alege ce crede ca e mai bine pentru copil. Nu înseamnă ca dacă nu dorm cu el în pat îl iubesc mai puțin. Nimeni nu a vorbit de pedepse aici. Am alăptat la cerere, nu după reguli și program. Dar acum copilul meu are un program, căci mi se pare normal sa îi dau masa de prânz intre anumite ore, nu când ajunge sa plângă deja, mi se pare normal sa aibă un orar al baitei samd. Și nu, nu îl las sa plângă, ci sunt lângă el de fiecare data cand are nevoie.

      • Inga/ 29.12.2014Reply

        ‘There is no published evidence of any increased risk to a
        baby from sharing a bed with a firm mattress with parents
        who do not smoke and have not consumed alcohol or
        other drugs providing the bedding is arranged so that it
        cannot slip over the baby’s head, and the baby is not
        sleeping on a pillow, or under an adult duvet.”
        https://cosleeping.nd.edu/assets/31970/mckenna_why_babies_should_n.pdf

        • Dana/ 29.12.2014Reply

          You could easily rank co-sleeping near the top of any list of controversial parenting issues. Now, a new study promises to fuel the debate even further, stating that co-sleeping—especially for younger babies—is associated with a higher risk of Sudden Infant Death Syndrome (SIDS). The study, recently published in Pediatrics, claims that the 69 percent of infants who died from SIDS were bed-sharing at the time of their death.

          Read more: The debate: Should you co-sleep?>

          Researchers from the National Center for the Review and Prevention of Child Deaths in the US reviewed 8,207 unexplained deaths across 24 states, grouping the data in two categories: deaths in those younger than four months old and deaths in infants older than four months old. They found that 74 percent of the younger infants were bed-sharing at the time of their death. The older babies were more likely to be found on their stomachs or surrounded by objects, such as stuffed animals, at the time of death. When no determined cause can be found for a baby’s death, doctors categorize it as SIDS.

          Whether it’s the increase of attachment parenting, or a case of just labelling a behavior that families have been practising for centuries, co-sleeping is on the rise. But it remains a controversial topic with many government agencies, including the Canadian Paediatric Society, recommending that parents don’t co-sleep with their kids. They suggest babies sleep in a crib in the parents’ room for the first six months.

          https://www.todaysparent.com/blogs/on-our-minds/co-sleeping-and-sids/

          • Dana/ 29.12.2014

            The American Academy of Pediatrics does encourage room-sharing (sleeping in the same room but on separate surfaces) in its policy statement regarding SIDS prevention, but it recommends against bed-sharing with infants.[1][2]

            Bed-sharing can lead to accidental suffocation of the infant in a number of ways.

      • Inga/ 29.12.2014Reply

        si inca:
        “In sum, overwhelmingly, bedsharing deaths are associated with at least one independent risk factor associated with an infant dying. These include an infant being placed prone (on its stomach) and placed in an adult bed without supervision, or no breastfeeding, or other children in the bed, or infants being placed in an adult bed on top of a pillow, or who bedshare even though their mothers smoked during the pregnancy therein compromising potentially the infants ability to arouse (to terminate too little oxygen, or to terminate an apnea). Drug use and alcohol have historically been associated with poor outcomes for bedsharing babies so if drugs and/or alcohol are present, please don’t bedshare.”
        https://kellymom.com/parenting/nighttime/cosleeping/

        si multe altele. Nu vreau sa le citez pe toate aici.
        In plus, o mamica ce alapteaza este “unita” altfel cu bebelusul ei, decat una care nu alapteaza. (“Many studies suggest that mothers and infants are designed to respond to the presence of each other throughout the night”)

        Un singur lucru vreau sa mai citez, desi sunt sigura ca nu avea cum sa treaca neobservat daca ne-am documentat la acest capitol: “Bed bonding results in more independent children: (reported on p.141 of Natural Parenting – Back to Basics in Infant Care) found that “routinely sharing the parents’ bed in infancy has been associated with greater self-reliance and social independence at preschool age than a history of solitary sleeping (Keller, M. A., and Goldberg, 2004).” Other studies have also consistently reported higher self-esteem among children and adults that co-slept during childhood”.

        Recomand cu caldura cartea: Conceptul Continuum (Jean Liedloff). Iti trezeste niste simtaminte amortite de viata moderna.

        Succes.

  • Roxana/ 22.12.2014Reply

    Draga Dana si eu am aceeași problema cu Oscar.Are zile bune si zile in care orice as face nimic nu funcționează.Mama mea mi-a cusut o păturica minune in care in zilele rele il adorm in brate si apoi il transfer direct in patut.Nici nu realizează pt ca el deja e încălzit si se culcușeste in săculeț si doarme in continuare.Daca vrei o rog cu mare plăcere sa iti confecționeze unul si sa iti trimită sa încerci.Va pupam

  • Cezarina/ 22.12.2014Reply

    Dana mi-ai trezit niste amintiri….acum 5 ani am nascut o magaldeata de fetita care de cum s-a nascut a inceput sa planga…si plangea….
    Eu nu spun ca nu a fost si “alintatura” sa zic asa dar asa s-a nascut. La maternitate ma rugau asistentele sa o tin langa mine in pat pt. ca trezea tot salonul.
    Acasa am avut fel de fel de ritualuri de somn…la inceput a vrut sa adoarma cu biberonul (din pacate nu am putut sa alaptez)..asta a durat 2 luni. Din motiv ca regurgita nu am putut sa o las sa doarma in patut, se inneca f des si mi-a recomandat pediatrul ca e mai ok sa o tin langa mine o perioada
    Dupa aceea a inceput somnul in brate..asa cum zici si tu dana….eu stateam in picioare si mergeam prin casa…faceam ture…cand oboseam o plasam sotului…si la un moment dat o puneam pe pat cu mine in brate….greu
    Apoi a urmat perioada cand voia leganata in brate dar ea nu sa stea culcata ci in pozitie verticala in bratele mele
    Apoi a urmat perioada cu adormit pe picioare….
    Si credeti-ma ca mergeam de la o perioada la alta pt ca la un moment dat se “plictisea” de pozitia de somn si vroia o alta pozitie…si pe la varsta de 1 an jumatate a vrut sa doarma singura…eu ii citeam povestea de seara…si citeam pana adormea….si pana in ziua de azi am ramas cu acelasi obicei…avem colectii de carti de povesti 🙂
    Nu stiu sa-ti spun care a fost motivul dar eu zic ca totul este trecator si fiecare copil trece prin diferite etape
    Cu multa rabdare si mult calm reusim sa trecem cu bine

  • Andreea Cz/ 28.12.2014Reply

    Dana,bebele meu are 4 luni si pana acum 3 sapt aveam exact aceeasi problema ca si tine,îmi venea sa plec de acasă când se apropia ora cu somnul.
    Cel mai tâmpit lucru pe care l-am putut face a fost acela ca incercam sa-l adorm fortat,doar pt ca mi se părea mie ca e prea tarziu(9-10pm),asa ca,de frica sa nu albesc la 24 de ani,am hotărât sa-l las pe el sa decida când vrea sa meargă in vizita la Cabana Plapumioara.In jurul orei 11 începea sa dea semne ca ii este somn,îl puneam la sân si..gata! In caz ca nu era adormit de tot,după ce-l puneam in patut,îl acopeream si pe fata apoi îl leganam cu patutul putin.
    Este a 2a seara in care bebe adoarme singur,acest lucru cred ca se datorează faptului ca l-am scos mai des afara si am aerisit camera inaite sa-lpun in patut.Daca bebele tău nu plânge după ce-i dai sa pape,zic sa-l lasi in patut ,poate va reusi sa adoarma singurel

  • Cristina/ 28.12.2014Reply

    Are timp toata viata, sa doarma in patul lui. Acum are nevoie de caldura si apropiere. Anii trec repede si o sa visezi la clipele cand dormeai cu el in pat. Animalele nu dorm separate de puii lor. De ce?

  • Mihaela/ 06.01.2015Reply

    O recomand si eu pe Mona Ciurezu pentru a intelege somnul bebelusului si nevoile lor din acest punct de vedere. Am participat la un curs de-al ei si aceste informatii m-au ajutat mult. Nu am pus in aplicare metode de sleep training. Fiind in Bucuresti e mai usor sa iei legatura cu ea. Cu cea mai mare caldura insa o recomand pe Otilia Mantelers care e tot in Bucuresti si ale carei cursuri fac minuni, nu doar pentru somn ci pentru copii si parinti in general, sa ne intelegem mai bine pe noi si pe copiii nostri. Are chiar si un curs despre somn.
    Eu am o fetita de 1 an si 4 luni care doarme in patutul ei, in camera ei dar nu adoarme singura. Ce pot sa spun este ca schimbarea unui obicei de somn dureaza 2-3 saptamani, de la adormit leganat la adormit in brate neleganat, apoi alte 2 saptamani sa incerci sa-l adormi langa tine si tot asa….e greu dar nu e imposibil.
    Ciclurile de somn ale copiilor sunt importante ca sa stim care e momentul cand sa ii asezam in patut dupa ce au adormit:).
    Succes.

  • Catalina/ 10.07.2015Reply

    Incearca sa te documentezi foarte bine inainte de a aplica orice tehnica sustinuta de asa zisii experti. Bebelusii nu sunt capabili sa manipuleze, ei au sistemul nervos imatur. Daca raspunzi nevoilor lui afective il inveti ca poate avea incredere in parintii sai, daca nu, el nu va mai plange la un moment dat. Nu pentru ca a invatat lectia data, ci pentru ca a invatat ca nu i se va raspunde la cerintele afective. Traumele se mentin pana la varsta adulta. Articole siintifice:
    https://evolutionaryparenting.com/tag/sleep-training/
    https://neuroanthropology.net/2008/12/21/cosleeping-and-biological-imperatives-why-human-babies-do-not-and-should-not-sleep-alone/
    https://www.huffingtonpost.com/arianna-huffington/james-mckenna-co-sleeping-expert_b_7119782.html
    https://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201112/dangers-crying-it-out

    Orice tehnica de sleep training este impotriva naturii fiintei umane, oricat de blanda s-ar spune ca este, daca presupune ingnorarea plansului copilului, este tot o varianta a Cry It Out.
    Descopera-ti si asculta-ti instinctul matern, odata ce vei actiona conform cu instinctul natural, armonia pe care o vei simti va fi atat de intensa incat nu vei mai face altfel. 🙂

  • Ioana/ 25.07.2015Reply

    Vad ca toata lumea judeca optiunea de a lasa copilul sa planga si sincer si eu o faceam pana am ajuns in situatia sa nu mai am solutie. Am si eu o fetita de 5 luni, In timpul zilei o adorm in carucior si e relativ usor, dar seara e groaznic.
    Nu o fortez sa doarma la o anumita ora ci urmaresc cam cand incepe sa caste si doar atunci o schimb la pijama etc. Tin sa mentionez ca de la inceput a dormit si doarme in patutul ei. Problema a aparut pe la 3 luni jumate dupa ce am scapat de colici, atunci o saptamana a adormit singura in patut cu caruselul pornit, Nu imi venea sa cred. Apoi gata …. urlele si urlete in fiecare seara de imi vine sa ma dau cu capul de pereti,,,, si marea problema : nu se linisteste nicicum, nici in pat, nici in carucior si mai rau nici in brate (cred ca emanam prea multa caldura si nu ii place ca se supraincalzeste)…. parca in brate e cel mai rau. Am observat ca tot nu reuseste sa adorma oricat de mult incercam sa o ajutam si cu fiecare tentativa nereusita e tot mai nervoasra pana explodeaza. Si pana nu isi face numarul nu se opreste. Dupa ce a obosit bine ma lasa sa o iau in brate sau sa o pun in carucior, pat si adorarme imediat, In rest doarme toata noaptea fara probleme, se trezeste pe la 5 mananca si imediat ce o pun in patut isi cauta locul si isi baga nasucul in pernuta de pe margine si adoarme la loc. Dimineata se trezeste vesela vesela ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Sotul spune ca e ca o scena a urletului din exorcistul
    In cazul acesta ce solutii imi dati cele care sustin a nu lasa copilul sa planga?
    In disperarea mea si eu am citit multe pe aceasta tema, insa ce m-a mai linistit a fost un studiu al unor psihologi australieni care au urmarit evolutia unor copii de la nastere pana la varsta de 6-7 ani, nu mai retin exact, din doua tipuri de familii unii lasati sa planga, altii linstiti. Concluzia a fost linistitoare pentru mine as zice, nu s-a descoperit nici o diferenta de comportament intre aceste doua tipuri de copii, toti s-au dezvoltat normal, fara nimic atipic, Un alt spudiu spunea ca unii copii pur si simplu trebuie sa urle, e modul de a face fata si de a se adapta si nu ar fi indicat sa le reprimam aceste emotii pentru ca inhibam pe viitor. Da stiu multe studii se bat cap in cap. Deci fiecare alege ce i se poriveste mai bine
    . Eu nu prea am de ales, desi nu am prejudecati si as tiene-o in brate si as vrea sa o culc cu mine in pat daca s-ar linisti nimic cu functioneaza. Poate timpul…..

  • Ioana/ 25.07.2015Reply

    A si inca o chestie: am citit un articolul postat de Catalina de exemplu: https://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201112/dangers-crying-it-out
    O gramada de povesti, nimic concret, nici un studiu facut efectiv pe copii … mai mult da un exemplu facut pe soareci …
    Mai mult apare si urmatoarea replica : Who knows what neurons are not being connected or being wiped out during times of extreme stress? What deficits might show up years later from such regular distressful experience? … exact … a studiat cineva acest lucru concret pe un esantion relevant?

    Astfel de articole, facute doar sa sune bine nu mi se pare ca au relevanta. Eu vreau un studiu documentat cu cifre si procentaje care sa demonstreze sau sa demonteze o parere. Un studiu cat de cat modern, nu pareri de psihologi care se bat cap in cap. Daca a gasit cineva ceva de genu va rog,

  • Amolici/ 20.09.2015Reply

    Eu l-am culcat cu noi in pat de cand s-a nascut, deci adormea la san in fiecare seara, deci doar cu mine. S-a intamplat sa raman insarcinata cu al doilea bebe cand el avea 18 luni. Dupa 2 luni am ramas fara lapte si am fost nevoita sa il ajut sa adoarma altfel, nu suzetand in gol, asa ca am inceput sa il adorm in brate. Deja cand avea 2 ani imi era greu in brate si am inceput sa scurtez durata de leganat, spunandu-i ca e mare si greu si nu pot sa il tin mult, numai 2 minute, pana cant 2 cantecele. Apoi am zis ca il pun in patutul lui (mereu l-am avut in camera cu noi, dar il foloseam doar pentru joaca) pentru ca are margini si e special pt el, ca sa nu pice din pat ( s-a intamplat sa cada odata din patul mare). Astfel am reusit sa il legan putin, doar pana ii venea somnul, apoi accepta sa il pun in patut, sa raman langa el sa il mangai si sa ii cant (uneori cate o jumate de ora). Treptat a inceput sa cante singur si imi zicea sa tac, si apoi a inceput sa se urce singur in patut, fara leganat in brate (dupa rutina obisnuita de somn, spalat, pijamale). Astfel am reusit sa il dezvat de adormit leganat si sa-l invat in patut cam intr-o luna de zile, acum mai cere seara uneori sa ii cant sau sa ii spun povesti…

  • Amolici/ 20.09.2015Reply

    Fratiorul lui adormea in primele 3 luni la san, sau singurel in pat. Apoi a inceput sa prefere adormitul in brate, la verticala. Eu l-am purtat in marsupiu inca din prima luna si s-a obisnuit sa adoarma f repede in brate. De multe ori da semne de oboseala dar nu reusesc sa il adorm in nici un fel, pana nu il iau in marsupiu. In carucior sunt f slabe sanse sa adoarma… Asadar, deocamdata ma stradui sa nimeresc momentul optim (cand e obosit, dar nu prea obosit si stimulat) ca sa pot sa il adorm in continuare la san. Cand va fi destul de mare si pregatit il voi invata la fel sa doarma in patutul lui, precum pe fratele lui mai mare

  • Alina/ 27.09.2015Reply

    Buna,

    Am o fetita de 7 luni. Momentan eu dorm in aceeiasi camera dar paturi diferite. De la inceput ne-am propus sa nu o leganam sau sa o invat sa adoarma in timp ce mananca. Am incercat sa conturam clar pt ea fiecare activitate. Bebelusilor le place rutina si asta am incercat sa-i oferim. Nici eu nu sunt pt dormitul in acelasi pat. Asa cum spuneai de multe ori m-am trezit cu senzatia ca este cu mine in pat si o sufoc…de fapt era o perna. Nu cred in leganatul pe perna. Copilul nu cere ceva ce nu stie. Multi parinti aplica tehnici care ulterior le ingreuneaza viata dar cu scuza ca oricum trece repede. Nu am tresarit niciodata la cel mai mic scancet. Intai vad daca totul este in ordine. Daca plange incerc sa-i distrag altfel atentia dar fare sa o ridic. O imbratisez si o mangai. O ridic in brate doar in momene de liniste si veselie; se simte recompensata pt linistea si cumintenia ei. Noaptea daca se trezeste ma asigur ca este bine dar ii vorbesc incet si putin…incerc sa reduc cat mai mult contactul. Din punctul meu de vedere…rutina cu un anumit program poate da rezutate. Persoanele care te ajuta trebuie sa respecte intocmai indicatiile date de tine fara sa iti spuna ca stiu ele mai bine. Doar in acest fel iti ofera ajutor 100%. Este f usor sa inveti copilul cu leganatul. E de ajuns ca o bunica sa aibe grija de nepot 2 zile si sa-i cante in struna. Noi suntem de o varsta si parintii nostri nu au avut atata informatie despre cum se creste un copil si totusi nu simt vreo frustare emotionala. Din povestile lor stateam infasati cateva luni bune si fara scutece super absorbante. In concluzie, nu judec niciun parinte. Atat tip cat nu exista abuz fizic si emotional fiecare parinte face cum simte.

  • Ena/ 14.10.2015Reply

    Buna tuturor. Am o fetita de 4 luni jumate. In primele doua luni am culcat-o cu mine in pat, oricum in prima luna jumate plangea mai toata noaptea iar eu faceam ture prin camera leganand-o. Eram prea obosita ca sa o pun in patutul ei ca atunci cand iar s-ar fi trezit sa ma ridic sa o iau si s-o pun la san, asa ca am preferat sa o tin langa mine si sa o alaptez culcata, reusind sa adoarma la san. Dupa doua luni a inceput sa nu mai planga asa mult noaptea, doar se foia sau scancea si ma trezeam sa o alaptez tot culcata asa ca am decis sa o culc in patut ,cu mine in camera. Insa momentul adormitului era un chin total, atat ziua dar mai ales noaptea urla de vibrau geamurile cand o luam in brate si o leganam pt a adormi, urla si daca o lasam jos, indiferent de tehnica nu dovedeam. O luna de zile m-am chinuit sa o adorm asa, leganata, de petreceam si cate 2 ore in plansete si cu spatele facut varza. Pana intr-o zi cand dupa ce m-am chinuit tot asa cateva ore sa o culc ea tot plangea desi nu avea motiv iar eu eram terminata, am lasat-o in patut sa planga acolo si m-am dus la dus, era locul unde ma relaxam si detensionam. Cand am iesit din baie cam dupa 15 min era liniste in casa iar fata dormea. Mi-am dat seama ca am aplicat involuntar tehnica plansului care functionase. A doua zi la pranz si seara am lasat-o sa planga, iar cam in 20 min adormea si am continuat asa. In prezent nu mai exista nici un brat nici o leganare, recunosc ca si-a descoperit suptul degetului care o linisteste, o pun in patut, se intampla sa mai si scanceasca dar exclus urlete, o las acolo si in scurt timp ori se joaca cu zdranganitorile atarnate de pat, ori isi suge degetul ori degetele, ori ii vorbeste paturei si daca e obosita adoarme, daca nu sta si cate o ora si face cate ceva in patut fara sa planga . noaptea ne trezim cam la doua ore pt alaptare. Si nu o vad afectata, zambeste in continuare cand ma vede, ne alintam, iubim, si ne-am facut viata mai usoara.

  • Diana 2/ 23.12.2015Reply

    Buna fetelor!Eu am alta problema la care nu găsesc rezolvare…fetița mea are 1 luna si jumătate si vrea numai in brate..întrebarea mea e,cum fac sa o dezvat?sau e doar o perioada si e normal având in vedere ca e foarte mica…

    • Dana/ 23.12.2015Reply

      Eu cred ca la varsta aceasta e ceva normal. Bucura-te de perioada asta. Acum al meu nu mai sta nici o secunda intr-un loc.

  • Diana 2/ 23.12.2015Reply

    Menționez ca,nu mai pot sa fac nimic toată ziua ca trebuie sa stau dupa ea,iar dupa cum bine știți o mama are multe treburi de facut iar de dormit doarme doar la prânz cand o scot afara,in rest doar mici reprize..

    • Dana/ 24.12.2015Reply

      Inteleg cum e, dar va trece si aceasta etapa. Poate ti-ar fi mai usor sa iti iei un sistem de purtare, ca macar sa ai mâinile libere.

  • Crina/ 13.02.2016Reply

    Buna Dana, te urmaresc uneori mai mult de cand s-a nascut Vlad fiindca in martie este si al meu bebe nascut. Avem fix fix aceeasi problema cu somnul inca de la inceput ne identificam cu voi si tin sa specific ca eu in schimb am adoptat metoda de a dormi cu bebe in patul meu. Acum tot in pat dormim amandoi si am exact aceeasi nelamurire, de ce cand il asez in pat incepe si urla efectiv pana il ridic iar si iar si intr-un final reusesc sa il pacalesc prin fel si fel de metode dar alta seara nemaimergand aceeasi tactica.. si plus ca eu una nu am lasat pe nimeni cu el a fost cam permanent cu mine 24/24..nu cred ca le face bine deloc faptul ca se tot trezesc in noapte.. cu toate ca eu una sunt langa el in pat.. si te rog daca descoperi ceva miraculos tare astept o alta povestioara :)… pana atunci curaj si la cat mai putine nopti nedormite..

Post A Reply to [email protected] Cancel Reply