Custom Menu

Latest From Our Blog

Sa vorbim despre bone

Sa vorbim despre bone

O sa incep prin a-l cita pe colegul meu de scena, Bogdan Cotlet: “Nu ai bona???? Esti nebona!”. Am intrat in trimestrul trei si a inceput sa ma ingrijoreze faptul ca nu am inca un ajutor planificat pentru luna mai, cand voi deveni mama pentru a doua oara.

Pentru Vlad nu am avut bona. M-am gandit ca pana pe la 1 an ma voi descurca foarte bine singura si cu ajutorul mamei mele, iar dupa l-as putea inscrie la gradinita/cresa. Dar lucrurile nu au fost asa de simple. In primul rand, mama s-a opus dorintei mele de a-l inscrie pe Vlad de mic la cresa sau gradinita, fiindu-i frica de boli. Si m-a conditionat: daca aveam sa il duc in continuare la gradinita (unde il inscrisesem inca de la 1 an), nu mai puteam sa il aduc la ea cand racea sau in orele de dupa. Neavand solutie, neavand o recomandare de bona la momentul respectiv, l-am retras si am jucat dupa regulile bunicii. Pentru ca da, am realizat in timp ca bunica are regulile ei cu care nu te poti lupta si ca, inevitabil, ajungi sa nu ii poti cere ce i-ai fi cerut cu siguranta unei bone. Sigur ca ea isi iubeste nepotul enorm, iar copilul mic are nevoie de iubire, dar bunica e bunica. Si rolul ei e in principal cel de a-si alinta nepotul si a-i da dulciuri si jucarii pe ascuns.

Asa ca am amanat gradinita pana pe la 2 ani jumate, cand i-am explicat mamei mele avantajele integrarii copilului in colectivitate. A fost dificil la inceput, am schimbat si o gradinita, pana cand am ajuns la una cu camere de supraveghere, pe care si acum – la 6 ani – mama se uita obsesiv. Sa fie nepotul in siguranta….

Si uite cum pe la 3 ani, cand Vlad era in pline tantrumuri, Radu si cu mine cautam bone pe la agentii. Am facut cateva interviuri, ba chiar am si gasit o doamna care ni se parea potrivita. Dar dupa prima seara in care l-a cunoscut pe Vlad si a vazut cam ce energie are micutul, a doua zi dimineata ne-a trimis mesaj ca ea refuza angajamentul promis, caci e convinsa ca nu i-ar putea face fata. Dupa toate cautarile, reactia dansei ne-a demoralizat complet. In tot timpul asta stateam cand amandoi, cand faceam cu schimbul, cand il mai duceam la mama.  Si am asteptat o perioada sa apara acea recomandare, acel telefon in care o mama sa imi zica de o bona minunata disponibila. Nu a aparut. Si Vlad a crescut suficient de mult cat sa nu mai fi avut nevoie de un astfel de ajutor. Desi, sincer, as fi preferat sa putem iesi mai usor seara la un film, din cand in cand… Dar in 6 ani ne-am obisnuit in aceasta formula si e ok.

Doar ca, ce sa vezi, din mai incepand “formula” se schimba. Si stiu foarte clar ca nu e cazul sa fac pe mama eroina care se sacrifica, care isi blocheaza toate proiectele ce teatru, film, blog, orice, ca sa stea acasa cu copiii. Sunt constienta ca nu voi putea sa imi eliberez programul, ca ma voi intoarce destul de repede pe scena, si ca am nevoie de un ajutor acasa. In plus, sa zicem ca in prima parte a zilei as putea sta mai mult cu bebelina, dar cand se va intoarce Vlad de la scoala, chiar as vrea sa am timp si pentru el. Doar pentru el. Sa mai avem si momentele noastre in 2. Plus, Doamne ajuta, daca nu cer prea mult, o iesire din cand in cand cu Radu la un film sau spectacol de teatru. Iar mama mea, doar mama, nu ar putea face fata.

Am inceput discutiile serioase cu Radu, ca sa stim ce asteptari avem amandoi. Am realizat ca, din cauza faptului ca amandoi avem un program atipic de lucru, singura varianta care ar functiona e cea de bona interna. Mie imi e mai greu sa accept ideea, recunosc, dar totusi nu vad alta solutie. Eu pot lucra fie dimineata si sa am spectacol seara, fie pot repeta sau filma de noapte… efectiv nu as sti ce program i-as putea cere unei bone externe.

Doar ca ideea de bona interna ma speria foarte tare inainte, gandindu-ma la lipsa de intimitate. Poate fi greu sa locuiesti si cu un membru al familiei tale, dar cu o persoana straina, pe care ai intalnit-o cel mult de 2 ori inainte de a-ti intra in viata. Ori poate v-ati vazut doar pe Skype. Dar incerc sa fiu realista si sa accept ca e singura optiune, sa ma impac cu ideea.

Iar acum, vin si va intreb pe voi, caci poate aveti deja mai multa experienta decat mine: Cum iti alegi bona potrivita familiei tale? Ce asteptari ar trebui sa ai de la ea? Cu camere sau fara camere de supraveghere? Filipineza, nepaleza,…. sau romanca? Ce varsta ar trebui sa aiba, avand in vedere ca voi avea si un nou nascut si un baiat de scoala?

Iar la final, am sa ating un subiect foarte putin cunoscut in Romania: au pair. Stiti pe cineva care sa fi adus vreun “au pair” in Romania? Chiar azi am fost la biroul de imigrari, iar persoana de la ghiseu mi-a spus ca de cand lucreaza acolo sunt prima persoana care intreaba de au pair si de conditiile impuse de Romania, care a aderat la acest program in 2002. Eu teoria o stiu: trebuie sa aiba varsta intre 18 si 30 ani, sa ii asiguri sedere, masa, “bani de buzunar”, asigurare medicala pe durata de sedere in tara – maxim un an – si, la cerere, cursuri de limba romana. Ceea ce imi place la acest program e ca persoana care va avea grija de copilul tau e tratata ca un membru al familiei – prin contractul de au pair! Nu e angajata ta, nu e acelasi raport. Iar accentul se pune pe schimbul cultural – fiecare castiga ceva din aceasta intalnire, atat familia gazda, cat si au pair-ul. Puteti citi mai multe despre diferentele dintre un au pair si o bona aici. Poti sa aduci un au pair de oriunde din lume: America, Europa, Asia, Africa, Australia. Problema e ca fiind un program atat de putin cunoscut in Romania, nu stiu cat va dura efectiv procesul. Dar daca veti citi cateva CV-uri ale unor au pairi, o sa intelegeti de ce imi surade ideea.

Asadar, stie cineva vreun au pair care sa fie gazduit de o familie din Romania? Iar daca sunt persoane care cunosc deja acest subiect, m-as bucura sa imi impartaseasca avantajele si dezavantajele unui au pair vs bona interna.

Va foarte multumesc si sper din suflet ca in aceste 2 luni ramase sa pot lua decizia cea mai buna.

In poze port: rochie Zara, geaca Alexander Wang for H&M, cizme Zara, geanta cu buzunare detasabile Moon by Dana Rogoz, cu buzunar detasabil Jaguar.

11Comments
  • Simona/ 10.03.2020Reply

    Hei. Nu am experienta cu bona/au pair. Dar am experienta ca si au pair. Am vrut un an de “relax” de la un job stresant in tara si am ajuns sa fiu au pair in Anglia pentru approx 13 luni. Da, sunt necesare cele enumerate de tine, mai putin asigurarea medicala, care e optionala. Programul il stabilesti tu si, crede-ma, vei ajunge sa consideri persoana parte din familie. Referitor la intimidate, voi fiind persoane publice, poti semna un contract de confidentialitate. E legal.
    Sincer, mai bine au pair si… Ce mi se pare mie important, strain, pentru ca au pair-ul va respecta cultura noastra si copiii vor invata o limba straina vorbind-o.
    Spor si success! Te imbratisez!

  • Otilia/ 10.03.2020Reply

    Buna Dana,

    Nu stiu pe nimeni sa fi adus pe cineva ca Au Pair in Romania, insa eu am fost Au Pair in Anglia acum multi ani 🙂

    Ca dezavantaj ma gandesc ca poate fi considerat faptul ca persoana nu are cel mai probabil o specializare in cresterea copiilor, sau nici macar experienta in sensul asta.

    Daca nu va surade ideea de a locui cu bona, au pairs pot fi live in sau live out. Daca e vorba de cineva live out cel mai probabil “banii de buzunar” care tin loc de salariu vor trebuie sa acopere si o chirie, deci mai mult decat ar fi pentru live in.

    Un curs de prim ajutor pentru copii ar fi recomandat pentru viitoarea au pair si o lista cu responsabilitati impartita pe zile/ore pentru ca au pairs nu ar trebui sa lucreze mai mult de 20 de ore pe saptamana (cred, cel putin asa era acum 11 ani pt UK)

    • Alexandra/ 11.03.2020Reply

      Locuies in Austria si aici se pune extrem de mult accept pe viata de Familie. Nu exista femei care sa aiba copil so sa lucreze 100%, toate es dedica vietii de Familie si renunta o perioada la cariera
      eu nu am niciun ajutor si nu as putea locui ( cum ai specificat si tu) nici cu parintii mei si nici cu socrii,ba mai mult nu cred ca as putea accepta si tolera si oferi incredere unei persoane strainale care nu vorbeste limba, care e doar pt o suma de bani la mine in casa si nu din dragoste pt copilul meu.Cred ca un copil inseamna automat si asumare,iar daca tu fugi de a iti asuma efectiv timp pretios alaturi de bebelina ,este foarte trist. Un copil are nevoie de tine ,de dragostea ta ,de educatia pe care doar tu o poti oferi din toata inima ca fiind cea mai buna. Nu m as putea imagina avand grija de un copil care nu este al meu,toata rabdarea,dragostea si afectiunea vin din faptul ca este copilul meu. Nu cred ca se intampla ceva atat de grav daca ii oferi copilului tau un an din viata ta,un an in care efectiv sa savurezi niste momente UNICE. Un copil are nevoie de afectiunea ta ,nu a unui strain. Doar mama lui il poate iubi neconditionat,o femeie straina se poate atasa dar poate sa i oder ce i oferi tu?chiar atat de greu ti ar fi sa ti savurezi copilul?sa l iubesti cu tot timpul tau si sa i te dedici? Baiatul are nevoie de o Mama relaxata nu o mama care se imparte intre lucru,casa ,nou nascut si copil .are nevoie de o mama fericita,implinita,relaxata,o mama care stie sa o includa pe bebelina frumos in viata lui

  • Cristina/ 10.03.2020Reply

    Buna, Dana! De ce preferi au pair in loc de o bona din Romania? Ia in calcul ca exista persoane foarte flexibile cu programul si chiar poti gasi pe cineva in tara care sa fie disponibil sa se muleze fix pe ce ai nevoie, fara a fi interna. Iti spun asta pentru ca am avut bona un an si jumatate, luata printr-o agentie. Femeia avea experienta si a raspuns la fiecare solicitare. Nu am abuzat (dupa ce a stat pana la 2 noaptea cu copilul, i-am lasat prima parte a zilei libera). Nu iti spun ca e cea mai buna varianta neaparat, dar ti-as sugera sa nu excluzi bona externa. Este un om pe care il platesti si te poate ajuta fix cum ai nevoie. Altfel, iti doresc sarcina usoara si te urmaresc cu mare drag! Si mult noroc in orice alegi sa faci legat de ajutorul cu ai tai copii.

  • Maria-Ioana Draganescu/ 10.03.2020Reply

    Buna Dana, te înțeleg perfect când vine vorba de bona in Romania. Doar vara trecuta am mers la o nuntă și eram disperata să găsesc o bona. Și toată lumea îmi recomandă ba o mătușă, ba o bunica. Sincer, înțeleg că în România femeia mai invarsta este cea căutată din cauza experienței de mama, dar eu am preferat și prefer pe cineva tânăr cu energie. O studenta, o profesoara, chiar și o bună între vârsta de 25 și 40 de ani, iar pt seri chiar și de la 18 ani in sus. aintr-un final am găsit pe cineva (o studenta de liceu super cuminte) și toată lumea a fost multumita.
    Ei bine, eu locuiesc în Anglia și mi se pare normal și varianta aupair și Nanny. Le-am folosit pe amândouă dar sincer o grădiniță buna cu app care te lasă să îți verifici puiul mi se pare cea mai buna idee.

    Experiența mea cu aupair. Am avut o studenta de 19 ani din Lituania (as fi preferat din Ro dar nu am găsit) și am fost super drăguță dar tot timpul era după mine. A venit înainte de a naște și am avut o perioada împreună că sa facem un program și să ne înțelegem. Problema a fost când a venit bebica, am avut o obsesie sa o țin în brațe non stop și nu aveam încredere în nimeni (hormonii bata-i vina) și deși ea era super drăguță și încercă să mă ajute parca aveam nevoie de spațiul meu sa devin mama. Poate aupair este mai bine pt tine că se se ocupe de Vlad. Să îl ducă la școală/gradi, să îl aducă, sa ii faca de mâncare – adică să se ocupe mai mult de el și să te ajute cu cea mica când ai nevoie de un dus etc. Cat despre o bona este mult mai buna daca ai avea o bona de noapte unde ea se ocupa de bebe pe timpul nopții că sa va odihniți toți (acuma depinde cat de religioasa ești cu alăptatul la san) sau poți avea una de zi care sa te ajute cu făcutul unei mâncări, calcat (pt astea poți găsi mother help). Mother help ii cineva care îi plătești mai mult decât un aupair și face tot în casa pt tine că tu sa te ocupi de copiii. Acuma tu ști mai bine cate nevoie ai de ajutor. Nu o lasă pe mama ta să îți impună reguli in familia ta. Fetița mea primul an a fost plină de răceli dar acum este cărămidă împotriva tuturor răcelilor. Grădiniță a fost super buna pt ea dar și pt mine.
    Așa că, am incercat aupair nu prea a mers pt mine. Babysitting doar ocazional când am fost moarta de oboseală și seara când vroiam să ieșim. Am angajat pe cineva sa facă curățenie și calcat cămăși așa că a rămas doar gătitul care a fost făcut în doi că doar suntem un cuplu. Și după ce am schimbat 3 grădinițe si programe diferite de la 4 zile pe săptămână, la full-time, dupa la 2 zile pe săptămână că mă simțeam vinovata…..iar acum la 3 zile pe săptămână și curând va merge înapoi la 4 zile pe săptămână. Nu a fost o decizie ușoară și mi a afecta puțin cariera dar 2 ani și 3 luni parca simt că în sfârșit am găsit ce este bine pt familia mea. Te pup și multă bafta!!!

  • Delia/ 10.03.2020Reply

    Eu locuiesc in Olanda si desi personal nu am experienta cu au-pair, cea mai mare provocare este sa gasesti o persoana care este pe placul copiiilor, este foarte greu sa iti dai seama de acest lucru dintr-o conversatie pe skype. Prietenul baietelului meu cel mare a avut 2 au-pairs si cu prima s-a inteles excelent, chiar si baietelul meu ar fi stat cu ea, stia sa intre pe sub pielea copiiilor si gasea mereu activitati pe placul lor. A doua a fost un dezastru. Au-pairul trebuia sa aiba grija de o fetita de 7 ani si un baietel de 3 anii. Mie mi-a fost frica sa incerc, baietelul cel mare este mult prea energic si pentru noi, n-am curaj sa il las pe mana altcuiva asa ca ne-am descurcat singuri cu doi copii. Cu al doilea copil este mult mai usor decat cu primul pentru ca se iau unul cu aultul.

  • Florina/ 13.03.2020Reply

    Desi sunt cea mai casnica mama pe care-am cunoscut-o vreodata, te pot intelege cu tot ce ai scris, sa stii. Ce mi se pare mie super in poveste e ca micutul tau are 6 ani si pana acum te-ai descurcat fara bona si a crescut cu iubirea de acasa, e super asa. De-ar putea bunica sa se mute o perioada la voi, ar fi cel mai bine, dar nu cunosc situatia… Ea-l cunoaste si te cunoate cel mai bine, cine poate fi mai buna decat o mama? 🙂

  • florin/ 13.03.2020Reply

    Prima optiune bunica , cred ca si singura in primele sapt de adaptare. Apoi bona interna , dar nu romanca .

  • Ana/ 28.03.2020Reply

    Și eu as zice că bunica ar fi cea mai potrivită în primele săptămâni cu bebelușul,face parte din familie,o să fie mai bine. Gândește-te dacă te pregătești să o alăptezi pe fetiță și Vlad da buzna in cameră (pt că așa o să fie) mai confortabil te simți cu mama ta decât cu bona nu? Eu vb din experiența,am o fetiță de 5 ani și una mica de 4 luni. Am vrut bona la început dar mama s-a împotrivit total. Și a fost mult mai ok,era langa mine,mă cunoaște,aveam cu cine schimba o vorbă și cel mai funny pt mine in acele momente de oboseală- mai bârfeam și îmi zicea unele glume,mă făcea să râd și asta a contat mult pt mine că mai uitam de tot! :)) Pupici

Post A Reply to Florina Cancel Reply