Custom Menu

Latest From Our Blog

Cambodgia VIII

Cambodgia VIII

Am ajuns cu calatoria noastra in Kompong Luong – un intreg sat plutitor. Pentru mine cred ca a fost cea mai spectaculoasa, cea mai intensa experienta din Cambodgia. Sper ca pozele mele sa reuseasca sa va transmita macar si pe sfert emotia pe care am avut-o eu, calatorind printre casele lor, si tot ma voi putea declara multumita. O ora si jumatate a durat calatoria cu barca, timp in care am incercat sa inteleg cum poate fi traita o viata plutind pe ape. Dar sa o luam cu inceputul…

Dupa lunga calatorie cu masina prin munti, am ajuns in Pursat pe la ora 5 dupa-amiaza. Pentru ca mai aveam ceva timp liber pana se intuneca si pentru ca in Lonely Planet citisem lucruri interesante despre Kompong Luong, un sat care era la vreo 30 km departare, l-am rugat pe soferul nostru sa ne duca intr-acolo. El nu auzise niciodata de acest sat plutitor, nu stia unde e si nici ce vrem sa cautam noi pe acolo. Dar s-a informat, iar pe inserat eram deja la destinatia dorita. Kompong Luong ne-a intampinat asa:

Satul este pe lacul Tonle Sap si majoritatea familiilor sunt vietnameze. Pana sa ajungem la apa, un drum luuung de pamant rosu, cu case pe picioare inalte de lemn, ne lasa sa intelegem ca pe timpul sezonului ploios decorul e cu totul altul. Ceea ce ne-a bucurat in mod deosebit a fost ca oamenii ne-au primit cu zambetul pe buze, o sa vedeti. Am cumparat bilete (12$ barca, pentru patru persoane, o ora si jumatate):

Va spuneam in postul trecut ca toti au telefoane mobile, iar magazinul plutitor de mai sus intareste afirmatia.

Era atat de frumos, incat nici nu mai puteam vorbi. Lacul se lega cu cerul, iar linia orizontului devenea aproape invizibila. Mi-am dat seama ca nu numai tatal are o viata de pescar, ci intreaga familie, mama si copii. Toti traiesc pe ape, de dimineata si pana seara simt continuu miscarea apei sub picioare…daca o mai simt. Probabil ca ajungi sa percepi tangajul abia cand ajungi pe uscat, cu picoarele pe pamant.

Cel mai tare m-a impresionat baietelul de vreo 4-5 ani, din pozele de mai jos. Era singur, cu caiacul in larg, si se juca cu vasla. In loc sa “bata mingea”, imagine din copilarie cu care noi suntem obinuiti, el se juca in larg.

Va urma….

Back in the city
Murmur in Vogue UK

Comments

31Comments
  • Maria/ 22.01.2013Reply

    Sunt frumoase pozele

  • Amalia/ 22.01.2013Reply

    Oare ce sentiment ai cand esti acolo langa ei ?

  • adriana/ 22.01.2013Reply

    Foarte frumos,
    Asta da excursie , unde ai ce vedea, nu doar ceea ce vezi peste tot…plaja soare, bikini, ochelari, inghetata…
    Cred ca este mai dificil de ajuns in asemenea locuri dar rasplata este pe masura. Mai asteptam comenturi si poze.
    Toate bune,
    Adriana

  • your_mind/ 22.01.2013Reply

    fara cuvine intradevar iti taie rasuflarea cand vezi ca cerul se uneste cu apa…iti da senzatia de intreg .

  • Alina/ 22.01.2013Reply

    Foarte interesant!! Nu pot sa nu remarc frumusetea fetei tinere in bluza alba, frumusete naturala:) Multumim Dana , imi plac mult toate pozele din Cambogia si in general blogul tau ! Felicitari si la cat mai multe postari interesante!!

  • your_mind/ 22.01.2013Reply

    cuvinte*

  • adela/ 22.01.2013Reply

    Pozele sunt superbe,pline de emotie.Poti sa imi spui te rog ce aparat foto ai?

  • Manuella/ 22.01.2013Reply

    Am privit pozele de câteva ori. Şi m-am străduit să ghicesc emoţia de care spui.
    Fără nicio idee preconcepută, nu văd decât sărăcie. Şi mizerie. În special în locul unde se joacă copiii.
    Tărâm uitat, parcă încremenit. Trist.

  • Roxana/ 22.01.2013Reply

    Ce frumosi sunt locuitorii de acolo, ma refer la frumusetea aia… naturala, pe care o mai vedem si la noi prin zonele rurale.

  • erika/ 22.01.2013Reply

    Foarte frumos! Iti admir spiritul tau calator! La cat mai multe descoperiri frumoase!

  • Andreea/ 22.01.2013Reply

    Foarte frumos, ai reusit sa surprinzi fericirea lor, izvorata din lucruri marunte!

  • Laura/ 22.01.2013Reply

    Superbe imaginile, Dana! Ce loc impresionant, parca uitat de lume. A doua fotografie (cea cu baietelul) e demna de un premiu:)!

    • Dana/ 22.01.2013Reply

      Ah, ce ma bucur ca iti place poza respectiva. E una dintre preferatele mele 🙂

  • ana/ 22.01.2013Reply

    Ams vizitat si eu un asemenea sat plutitor in Vietnam, Ha long Bay acum aproape 2 ani si jumatate. Interesant e ca celor de acolo nu le lipseau comoditatiile lumii moderne precum banca si benzinaria…. Viata lor era simpla dar lipsita de griji si mult mai linistita decat a multora dintre noi. Pentru mine astfel de calatorii (ca a ta) sunt un fel de intoarcere la simplitate, un mod de a te bucura liber, si fara stres de viata care oricum parca trece prea repede in societatea moderna. Daca vrei sa descoperi, o calatorie intr-un loc izolat e cea mai buna si mai rapida modalitate.

    • ana/ 22.01.2013Reply

      Foarte frumoase imaginile btw 🙂

  • Mada/ 22.01.2013Reply

    Dana, ai idee cat de adanc este lacul si cam cat de departe de un presupus mal (ai spus ca in sezonul ploios e destul de rau, deci ma gandesc ca acest mal variaza, sa ii zic asa) ? Foarte frumoase pozele!

  • Cora/ 22.01.2013Reply

    Foarte frumos ;)) Chiar e o alta lume…e un magazin de telefoane mobile ala in poza??? Este si wifi acolo?? 😀
    Iar legat de faza cum ca toata familia lucreaza pe barci, mi-a povestit un coleg de facultate care a fost vara trecuta la voluntariat in Africa, o chestie foarte interesanta. Oamenii astia isi programeaza cati copii sa faca in functie de cate barci au si de cati oameni au nevoie sa lucreze pe ele, gen daca pe o barca e neoie de 10 oameni se pun si fac 10 copii :))) e tare nush…au un stil de viata interesant, foarte diferit de al nostru…

  • Malina/ 22.01.2013Reply

    Postul asta m-a atins cel mai tare, astept cu drag continuarea…

  • Liv/ 22.01.2013Reply

    Sunt de acord cu Manuella, ma intristeaza imaginile, faptul ca acesti oameni traiesc in saracie si in mizerie, si nici copiii nu stiu cate sanse au la o viata mai buna :(.

  • corina/ 22.01.2013Reply

    Mi se pare admirabil efortul tău de a călătorii atât de departe, unde există atâtea riscuri. Faptul că ajungi să vezi locuri și oameni atât de diferiți față de ce este mintea noastră obișnuită să decodifice zilnic. Cred că impresiile sunt copleșitoare.
    Foarte interesant jurnalul tău de călătorie.
    îți mulțumesc pentru munca ta din care ne dai și nouă.

  • dorina/ 22.01.2013Reply

    Buna ! Sunt impresionata de imaginile si gandurile tale ! Astept continuarea.Si mai ales postul cu Angkor Wat !Si as fi curioasa de topul 10 al locurilor vizitate de tine pana acum in lume.

  • n./ 22.01.2013Reply

    doamne.. ma intreb si mai tare acum care sa fie cauza pentru care destinele oamenilor sunt atat, dar atat de diferite; cine, cand, unde, cum si de ce alege cine se va naste colo si cine dincolo, cine isi va petrece viata printre zgarie nori ci cine pe ape, cine va visa la o cariera ca.n filme si cine la cum sa.si intemeieze o familie si sa traiasca modest, cine sa fie mai departe de esenta umana si cine mai aproape.. multumes, dana, pentru clipele astea de introspectie! 🙂

    • Lina/ 23.01.2013Reply

      Wow , frumos spus !

  • Henning/ 23.01.2013Reply

    Pe Tonle Sap am fost, insa dinspre Siem Reap,mai jos filmuletzul

    https://vimeo.com/8760010

    iar imagini de acolo pe

    http://rainbow.theforum.name

  • Catalina/ 23.01.2013Reply

    Impresionant!

    Am ramas uimita. Persoana care v-a dus nu auzise de satul respectiv, dar voi da si vroiati sa ajungeti acolo. Poza nr 15 e incredebila. Crad ca batranica tocmai fusese la cumparaturi. Oare cum e sa traiesti mereu depinzand de o barca, care sa te duca oriunde ai nevoie?…

    I am speechless!

  • Alina/ 23.01.2013Reply

    Nu inteleg de ce atat de multi le plang de mila acestor oameni cand ei traiesc o viata mult mai linistita decat a celor din metropole. Sa ii iei din acest mediu si sa ii duci intr-o lume civilizata, s-ar simti precum animalele din savana duse cu forta la zoo. Acesti oameni sunt liberi, sunt fericiti, nu traiesc sub stres si presiune, iar luxul este ceva inventat de oameni, daca si ei si l-ar dori sigur l-ar avea. Aceste imagini vorbesc de la sine si scot in evidenta calitatile lor.

    • ionut/ 09.04.2013Reply

      de unde sti tu ca e asa ? eu am stat 2 ani in cambodgia si nu are nici o legatura cu ce spui. nu-ti mai da cu parerea. oamenii nu sunt fericiti sunt chinuiti. va trezitit asa sa va ati cu parerea si se mai trezeste cate cineva care a mers 2 saptamani in vacanta sa spuna cum e viata.

  • Lyv/ 23.01.2013Reply

    Cand am citit denumirea orasului, am mers cu gandul la al nostru Campulung (orasel de munte din Moldova – taramul meu natal), ceea ce m-a facut sa zambesc…
    Ador modul tau de a fotografia….Imortalizezi niste momente surprinzatoare care ma transporta de fiecare data in acea lume..

    • Oana/ 23.01.2013Reply

      Hei, eu tot in C-lung Moldovenesc sunt nascuta.
      Pe cat de simple, pe atat de frumoase sunt pozele, Dana. Imi place mai ales sa te citesc, descrii foarte frumos locurile descoperite si sentimentele traite in momentele acelea.

  • Julie/ 23.01.2013Reply

    Sincer, ma asteptam sa spui ca vrei sa adopti un copil de acolo…
    Vazand imaginile tale inteleg acum de ce Madonna si Angelina adopta copii de prin aceste tari: pentru ca ei chiar au nevoie sa fie luati de acolo!!!

Leave a Comment