Custom Menu

Latest From Our Blog

Despre alaptare, din nou…

Despre alaptare, din nou…

“Alaptezi?” e una dintre acele intrebari la care stii deja ce raspuns ar vrea sa primeasca persoana care o pune. “Da” – “Bravo. Ce bine. Si eu am alaptat…” continuand apoi sa-ti povesteasca experienta sa personala. Asadar, dupa “Cum nasti?” si asteptarile multor persoane (care cel mai probabil nici nu iti sunt foarte apropiate) de a naste natural, urmeaza imediat presiunea alaptarii. TREBUIE sa alaptezi, iti vor spune toti. E CEL MAI BINE. Si da, chiar e cea mai buna optiune pentru bebelus. Dar eu simt asa o presiune a celor din jur legata de acest subiect, incat nu ma mir cand in jurul meu multe mame clacheaza. Hai sa o luam putin altfel:

ORICE ZI DE ALAPTARE IN PLUS E MAI BINE DECAT DELOC – pe nicio mama nu o sa o ajute sa ii amintesti informatia ca OMS recomanda alaptarea pana la 2 ani, cand ea e in a 2 a zi dupa nastere si cu toate eforturile lumii ei nu ii curge nicio picatura de colostru.

FIECARE EXPERIENTA IN CEEA CE PRIVESTE ALAPTAREA E UNICA – si spun asta in contextul in care cu Lia am avut complet alt traseu decat cu Vlad, desi am facut acelasi lucru simplu, esential: i-am pus la san de cate ori o cereau. Si totusi, la Vlad lactatia s-a reglat abia pe la 1 luna, in timp ce cu Lia din prima saptamana postpartum. Amandoi au avut nevoie de completare in maternitate, caci nu am fost dintre mamele care sa aiba lapte din plin imediat dupa ce au nascut (sau chiar dinainte de a naste), dar in cazul amandurora am ajuns sa alaptez fara probleme, fara completare, fara dureri. La amandoi am avut ragade in primele zile (la Vlad in primele saptamani), chiar daca pe Lia stiam deja sa o atasez corect la san. Vlad plangea de foame si cerea san din 30 in 30 min, in timp ce Lia a facut singura pauze si de 2 – 3 ore dupa mese, inca de la inceput. Ce incerc sa subliniez e ca experientele mele foarte diferite m-au facut sa ma gandesc, o data in plus, ca nu e ok sa judeci nicio mama, caci SIGUR NU STII PRIN CE TRECE. Da, poate ca si tie ti-a fost greu, poate ca ai simtit ca ai facut eforturi supraomenesti, dar poate altei femei ii e si mai greu. Si are nevoie de incurajari blande si intelegere.

Stiu ca in anul in care il nascusem pe Vlad, aparuse o statistica care suna alarmant: “Rata alaptarii in Romania este de doar 12,6%!” Si stirea asta a speriat o multime de comunitati de mame. Dar toti uitau sa mentioneze ca procentul se referea la mamele care alaptau exclusiv 6 luni implinite. Adica bebelusii care primisera chiar si o singura masa de completare in maternitate, cei care primisera chiar si o singura lingurita de apa in primele 6 luni, cei care incepusera diversificarea din diverse motive inainte de 6 luni implinite NU intrau in acest procent (de altfel un procent mare comparativ cu alte tari din Europa, unde mamele se intorc mai repede la munca si incep de multe ori diversificarea mai devreme). Asadar, un gand mult mai incurajator e ca peste 90% din mamele din Romania INCEARCA ALAPTAREA. Si sunt minunate pentru tot efortul lor, pentru noptile nedormite, pentru durerile si grijile prin care trec.

L-am alaptat pe Vlad pana la 1 an si 3 luni, o alaptez pe Lia acum, dar nu sunt vreo exceptie, vreo mama-eroina. Sunt la fel ca toate celelalte care au incercat cu toata vointa alaptarea. Si da, am reusit, dar le inteleg si nu le judec pe cele care renunta mai devreme. Suntem diferite, traim experiente unice.

Sper astfel ca acest articol, menit sa incurajeze alaptarea, desigur, sa nu puna totusi presiune suplimentara pe mame, sa sporeasca grijile si sentimentul de vinovatie, care are oricum izvoare nebanuite.

Acum 6 ani am scris un alt articol despre alaptare, despre care multe mame mi-au vorbit, chiar si la cativa ani distanta. M-am bucurat ca o parte dintre ele s-au regasit si ca povestea mea le-a incurajat. Il puteti reciti aici.

Acum, in schimb, a fost altfel. Infinit mai usor. Stiam ce am de facut, corpul si mintea stiau ce au de facut, eram mai stapana pe mine si eliminasem cu bunastiinta presiuni exterioare nejustificate. Si am avut astfel parte de un inceput nesperat de bun.

Singura problema care a aparut, caci nu se putea asaaa, fara niciun hop, a fost pe la 1 luna jumate, cand mi s-a blocat un canal. Vai ce dureri! Mult mai mari decat cele de inceput. Aproape ca nu imi venea sa cred ca dupa un debut asa bun si lin, am dintr-odata probleme. Ce m-a ajutat, in caz ca veti trece vreodata prin asta: 1. Consult medic ginecolog + sfaturile pediatrului + discutie telefonica cu un consultant in alaptare. 2. Pus copilul la sanul cu probleme sa incerce sa desfunde canalul + pompa de san. Lia la un moment dat incepuse sa se enerveze, caci tragea din sanul angorjat (ce dureri!!!), fara sa curga nimic, asa ca abandona frustrata. Atunci continuam cu pompa de la Avent din imagini, care a fost AUR, ajutandu-ma enorm in zilele respecive. Treptat, reusisem sa o fac pe ea sa suga din sanul cu probleme, caci e adevarata vorba cu “bebe e cea mai buna pompa”, dar muncea la el pana adormea. Asa ca musai trebuia sa folosesc pompa electrica la celalalt san, ca sa nu scada productia la el. Suna complicat acum, in scris, dar in practica incepusem sa iau intuitiv deciziile si se simtea de la o zi la alta ca sunt cele bune.
Am mai folosit in perioada respectiva si pernitele termice pe care le puneam incalzite pe san inainte de alaptare, si reci dupa alaptare. Sau mai bine zis dupa “incercarea de alaptare”, caci nu intotdeauna reuseam sa desfund canalul si sa golesc sanul. Am pus si varza, am pus si dusul cu apa calda, am pus si creme pe baza de lanolina (caci aparuse ceea ce pe net am gasit sub denumirea de “perla de lapte”), am pus tot! :))) Culmea e ca imi trecea dupa o zi – doua de chinuiala, ma relaxam, si apoi iar ma trezeam dimineata cu sanul angorjat si dureros. Dar, am scapat si de acest hop, iar acum ne bucuram de alaptare, de momentele noastre intime, in liniste, de priviri, de zambete.

Asadar, pompa de san am folosit-o la ambii copii, la fel si recipientele de stocare (desi nu am mari “provizii” in congelator…). La Vlad m-a ajutat foarte mult protectia de silicon de la Avent, dar de data aceasta nu am avut nevoie de ea. Vlad a acceptat suzeta pana pe la 3 luni, Lia deloc. Dar acesta e doar inceputul… maine – poimaine vorbim de diversificare. Sa vad acolo ce diferente ma asteapta.

Sunteti minunate, mamici! Chiar sunteti!

P.S. Si sa stiti ca pe site-ul www.philips.ro/avent, folosind codul DANAROGOZ, veti avea o reducere de 30% la orice produs din gama Avent. Sper sa va bucurati de acest mic cadou din partea mea!

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Philips Avent. Multumesc ca sustineti brandurile care sustin acest blog.

Deci, cum stam?
Ritualul toamnei

Comments

13Comments
  • Simona/ 20.10.2020Reply

    Alaptandul pe fiul meu am avut parte de momente frumoase dar si de momente in care ma simteam neputincioasa. Cred ca este foarte important ca orice tanara mama sa aiba langa ea persoane cu capul pe umeri, care sa o sustina in deciziile ei legate de alaptare. Blocarea canalului este foarte dureroasa. Eu am fost norocoasa. Am avut lapte din primele 2 sau 3 zile de la nastere si am avut o moasa care in timpul sarcinii m-a pregatit pentru diferite situatii. Mi-a descris si mi-a aratat cum sa-l ases corect la san, mi-a aratat cum sa folosesc corect pompele( electrica sau manuala), mi-a spuscum sa depozitez laptele, dar cu toate astea si eu am avut o mastita foarte dureroasa. Important este sa ai incredere in tine si in instictele tale, sa-ti asculti bebelusul. Mihnea, fiul meu a fost alaptat pana la varsta de 2 ani si 1 luna, cand singur a renuntat. Acum are 3 ani si 2 luni si este unul un copil independent, curajos si curios.

  • Cristina/ 20.10.2020Reply

    Ohhh cat am asteptat articolul asta. Sunt la a treia fetita si sunt total deacord cu tine. Urasc presiunea ce se pune pe mine din exterior -alaptatul nu e vreo pasiune pt mine dar o fac pt ca stiu ca e benefic si merita efortul. Trei fetite, trei experiente total diferite. Angorjare prezenta la ultima desi aveam pretentia ca stiu cu ce se mananca-ce dureri😢. Aproape ca a fost mai rau ca la cezariana ( una complicata a 4-a fiind si o varsta…). Am si eu pompa exact ca a ta primita cadou pt ca te urmatesc si prietenele mele negravide🤗. E geniala pompa dar nu e pompa mai buna ca bebelina.
    Urmaresc cu drag (desi nu sunt vreo innebunita dupa urmarit vedete ( esti singura)) pentru ca apreciez enorm echilibrul din viata ta si modul in care gestionezi “vedetismul”. Felicitari🤗

    • Dana/ 20.10.2020Reply

      Multumesc pentru feedback. Sper sa ajute si alte mame care incearca sa alapteze, pe viitor. Suntem alaturi de ele 🙂

  • Adelina/ 21.10.2020Reply

    In cazul meu alaptarea a decurs fara probleme de la inceput, copilul ia foarte bine in greutate pe saptamana (dublu fata de medie) si m-am lovit constant de intrebarea: dar ai lapte destul? Sau recomandari: nu ii da chiar tot timpul, mulge-te sa vezi cat lapte ai, mai da-i si ceai. Si asta mi se pare obositor, practic e presiune sa nu mai alaptez conform nevoilor copilului.

    • Dana/ 21.10.2020Reply

      Eu am zis, mai in gluma – mai in serios, ca pe mine m-a ajutat distantarea sociala la Lia. Am evitat sfaturile, parerile, interventiile necerute… Adica daca mamei ii e bine, alaptarea e usoara, copilul ia in greutate, de ce sa nu o lasi sa se bucure? Da-i o pauza, pana la diversificare macar 🙂

  • Ana/ 21.10.2020Reply

    Nu am simțit presiunea celor din jur în favoarea alăptării,din contra,”nu se satură,dă-i completare”🥴. Deși începutul a fost super greu la ambii copii,am reusit sa îl alaptez pe primul 1,8 ani iar pe al doilea încă îl alaptez, la 3,1 ani. Dacă la primul ințărcarea a fost destul de lină,la al doilea nu reușesc nicicum să o fac fără să il traumatizez și sunt tare frustrată de chestia asta. Tot așa, nu a vrut sa accepte suzetă si nici nu am insistat prea mult pt ca am citit pe site-urile de specialitate că afectează alăptarea(deși la cel mare nu a fost așa,a și renunțat usor la ea până in doi ani). Acum imi pare rău ca am lungit alaptarea asta, mie imi produce discomfort, da poate pt el o fi benefic dar cred că trebuia să mă opresc la maxim 2 ani,cu cât crește în vârstă cu atât îi este mai greu să renunțe. Sunt suzetă lui🤦🏼‍♀️

  • Dana Pietraru/ 21.10.2020Reply

    Eu aș mai naște o data doar sa nu mai trec prin problemele alăptatului:(. Am avut mare noroc cu soțul care a știut exact cum sa-mi fie alături și acum totul merge bine. Mulțumesc pentru reducere, pompa îmi va fi foarte utila când o sa vreau sa plec o ora doua

  • Ana/ 21.10.2020Reply

    Buna Dana, am alăptat prima fetița până la 9 luni fără probleme, iar la a doua până la aproape 6 luni când am început diversificarea. Cu a doua fetiță după 2 luni de alăptat mi s-au blocat canalele la sânul stâng. Am mers la doctor și am făcut tratament cu antibiotic în așa fel încât să nu afecteze deloc alăptatul. Încă de la primele dureri am făcut dușuri cu apa caldă, comprese și am pus copilul in continuare la sân. Doamne, ce dureri in special noaptea, strângeam de perină și plângeam de durere dar nu am renunțat. A fost un chin dar mă bucur că am putut continua cu alăptarea. Am fost acum la control și totul este ok, rana s-a vindecat frumos, deși am cicatrice dar asta nu mai contează deloc.

  • Mihaela/ 21.10.2020Reply

    Buna! Da, un subiect care se poate discuta ani in sir…Incredibila presiunea asta, desi nu sunt genul care sa plece urechea sau sa fie influentabila. Dar probabil noutatea, contextul, hormonii, responsabilitatea maxima pe care o simti pentru ghemotocul tocmai nascut…te fac sa nu mai fii tu. Mai ales daca esti la primul copil. Mie mi-a fost greu…nu am avut lapte foarte repede, nici macar colostru, decat dupa zile bune. Pompa specificata de tine pentru mine nu a functionat. Se intampla. Am incercat alta si scoteam cu greu 20-30ml per san. Dupa 5 minute de muls se oprea complet. Puteam sta si 30 min ca nu colectam mai mult. Nu mi-au curs sanii niciodata, desi aveam un stoc imens de pad-uri din acelea de protectie :))) Doamne ce vremuri, chiar nu m-am gandit absolut niciodata ca nu voi avea lapte. Am alaptat pana la 4 luni, combinat cu formula ( am nascut un copil de 4.2kg care nu se satura usor). Apoi s-a oprit complet. Bun si asa. Macar 4 luni de anticorpi. Am plans cand nu am mai avut. Desi nu am simtit niciodata alaptatul ca fiind acea chestie suprema de conectare cu bebe. Probabil din cauza ca nu a decurs amiabil, habar nu am.
    Cum putem face oare sa scapam de stereotipurile astea cumplite? Pe cand primul copil? Dar al doilea? Alaptezi? Ai nascut natural?… Eu de cand sunt mama am invatat o lectie importanta: nu pune intrebari aiurea daca nu te ajuta pe tine cu nimic! S-ar putea sa doara insa pentru mamica din fata ta…
    O zi frumoasa sa avem!

  • Adriana/ 22.10.2020Reply

    Minunat articol..si e bine sa stii ca nu esti singura in club. Pentru noi alaptatul a durat doar 3 saptamani, nu a mai curs nimic dupa, desi am incercat cu pompa de mana, pompa electrica..eu cred ca pornirea e importanta si sa elimini toate problemele care pot impiedica alaptatul intr-un timp cat mai scurt. La urmatoarele nasteri o sa incep altfel, acum am o experienta fff dureroasa in spate si o cauza care de fapt nici nu tinea de noi doi ci de competenta medicilor. Medici care nu au descoperit la timp ca mititelul meu avea pielicica de sub limbuta prea lunga si nu putea sa suga, el musca de fapt sfarcul..da, suna ciudat dar chiar musca si durea al naibii de greu si el tot nesatul era. Pana am ajuns la un consultant in lactatie care a descoperit aceasta problema, pana am mers la ORL sa ii piste aceasta pielicica, a fost cam tarziu pt laptic si mititelul s-a prea obisnuit cu biberonul, venea mult mai usor papa cea de toate zilele. Eu recomand pompa electrica de avut in bagajul pt maternitate, in caz ca apar probleme nedescoperite la timp, macar sa se porneasca cu ceva lactatia. Pentru mine pompa de mana nu a functionat deloc, cred ca doar atunci cand chiar ai lapte e utila, ca sa mai mentionez ca am facut si o furie a laptelui si mastita in aceste 3 saptamani. Plangeam alaturi de puiul meu de cate ori alaptam, el de fomica, eu de durere si de vina pe care o simteam ca nu pot sa il alaptez, desi a fost lucrul pe care mi l-am dorit cel mai mult. Dar avem 6 luni deja si suntem sanatosi tun, plini de energie si ne-am dat seama ca sunt si alte lucruri care conteaza mai mult decat un esuat in alaptat. Bunastarea noastra e cea mai importanta si fericirea pe care o traim zi de zi.

  • Laura/ 03.11.2020Reply

    Un subiect atat de important…alaptarea, intr-adevar exista presiune asupra mamelor din toate partile, iar cand ai un bebe mic numai de extra presiune nu ai nevoie. Sper sa aveti o experienta cat mai lina a alaptarii!

  • Cristina/ 12.11.2020Reply

    Acum 5 ani cu primul meu copil, am avut parte de un început greu, mult stres, l-am alăptat pana la 2 ani și jumătate iar acum am gemeni de 3 luni și sunt mândra ca nu au primit nici un strop de lapte praf și da se satura, am lapte și cel mai important am încredere in corpul meu, este atât de important sa avem încredere in noi și sa nu mai ascultam toate sfaturile și părerile celor din jur, de data asta am avut un început perfect cu gemenii și totul a decurs natural.

  • Violeta/ 13.11.2020Reply

    Super articolul, big like 😉

Leave a Comment