Custom Menu

Latest From Our Blog

Quote of the week

Stiti, trebuie sa ne ajutati. Avem mare nevoie de sange.

— Quote of the week

Au trecut 2 ani si jumatate de la moartea tatalui meu, dar evenimentele acelor 7 zile, de la momentul aflarii vestii ca are “ceva probleme de sanatate” si pana la deces, pot spune ca mi le aduc aminte in detaliu. Zilnic aflam alte diagnostice, alte denumiri pe care mintea mea facea eforturi sa le inteleaga, ori mai degraba sa le accepte. Culmea e ca eram intr-o continua stare de soc, dar in acelasi timp cu mintea foarte receptiva si cu dorinta de a fi utila si activa cat o fi nevoie, in situatia data. Nu eram singura, fireste, in tot acest demers. Fratii mei simteau mai mult ca sigur acelasi lucru. Doar ca Andrei, medic, era singurul care cunostea gravitatea situatiei si care, din pacate pentru el, anticipa anumite situatii medicale si remarca inaintea noastra declinul starii de sanatate a tatalui. Imi imaginez ca pentru el a fost ingrozitor de frustrant.

Nu mi-e usor sa vorbesc despre asta. Stiti bine ca am facut-o extrem de rar. Dar acum simt ca daca nu scriu despre aceasta experienta, refuz sa ajut. Am primit un telefon zilele trecute de la o cunostina, care este acum student la medicina, si care mi-a spus ca in perioada 7 – 11 noiembrie se desfasoara o campanie de recoltare a sangelui. In incinta Holului de Onoare a Facultatii de Medicina din Bucuresti, in intervalul 8:00 – 13:00, personalul medical al Institutul National de Hematologie Transfuzionala, impreuna cu studentii la medicina veniti sa le explice tuturor posibililor donatori care este deficitul de sange in tara, dar si care sunt beneficiile donarii, spera sa recolteze in 5 zile aproximativ 500 de pungi de sange. Toate aceste date mi-au trezit (desi cred ca nu “adormisera” nici o zi) amintirile acelor zile din spitalul Fundeni, alaturi de tata.

Am intrat impreuna cu Radu si Andrei, fratii mei, intr-un cabinet foarte mic, impreuna cu 2 medici ai spitalului. Ne-am asezat cuminti pe pat, asteptand verdictul. Am aflat ca tata are una dintre cele mai severe forme de leucemie. Ni s-au comunicat pasii urmatori ai tratamentului, nu si sansele unei vieti mai lungi de cateva luni de zile sau chiar ani de zile, asa cum speram in mintea mea, exact in acele momente. Tot la acea discutie greu de indurat pentru orice ruda care trece prin aceasta situatie, ni s-a mai spus ca: “Si trebuie sa ne ajutati. Avem mare nevoie de sange.” “Sigur”, am raspuns in cor, pe 3 voci. Fratii mei s-au oferit pe loc sa doneze. Au fost in schimb refuzati, caci tatal meu avea nevoie de trombocite. Tot atunci am invatat ca trombocitele se obtin printr-un proces numit “afereza trombocitara”. Adica donatorul sta la un aparat de genul celui de la dializa, prin care se obtine doar masa trombicitara a sangelui. Iar pentru aceasta procedura nu sunt acceptati decat donatori de sange cu experienta, care fac asta constant, pentru ca venele sa reziste interventiei.

Am iesit din cabinet si am inceput sa dau telefoane. Mai intai trebuia sa inteleg cum pot ajuta, cum pot ajunge la donatorii de sange carora sa li se recolteze trombocite pentru tatal meu. Mi s-a sugerat inclusiv sa merg si sa vorbesc cu cei care asteapta la rand sa doneze pe holul institului de hematologie si sa ii rog sa o faca pentru tata. Imi imaginam conversatia: “Buna ziua. Nu va cunosc, dar am o mare rugaminte. Credeti ca ati putea sa donati astazi sau maine sau cand credeti dumneavoastra sange pentru tatal meu? Dar nu orice sange, ci trombocite… am aflat ca este o procedura putin mai complicata…”. Apoi ma gandeam la absurditatea situatiei. Adica pana la urma de ce ar face-o pentru tata si nu pentru altcineva? Cu ce drept sa le cer asta? Pe de alta parte, credeti-ma, cand esti in situatia aia, esti dispus sa faci orice, sa treci peste orice situatie jenanta sau care suna ridicol, aberant, poate chiar nepoliticos, caci in joc e viata unui om, din nefericire chiar un parinte de-al tau. Nu a fost nevoie sa vorbesc personal cu donatorii. Poate si pentru ca tata a trait mult mai putin decat ne asteptam, asa ca si consumul de trombocite pe numele lui a fost mai redus. Ne-am “incadrat” in necesar, intr-un final, daca se poate spune asa.

Dar in fiecare zi sunam la Institut, apoi verificam informatia si la Fundeni, ca sa ma asigur ca exista sange pentru tatal meu. Mi se spunea ca “Pentru azi avem, speram ca si pentru maine se mai aduna. Pe weekend, in schimb, va fi foarte greu.” Era un stres de la o zi la alta, printre alte griji, desigur.

Intr-una din zile am primit un telefon de la unul dintre medici prin care mi se comunica ca au gasit sange pentru tatal meu la Ploiesti. Doar ca spitalul nu are o masina disponibila, cat sa il aduca la timp, asa ca daca am putea merge noi sa il luam. “Sigur. Cum sa nu. O sa il rog pe sotul meu sa mearga. Dar… nu stiu…nu trebuie transportat intr-un fel anume? Adica nu e un anumit protocol?…”. Mi-a spus ca ar trebui transportat la o anumita temperatura (nu mai tin minte exact intervalul admis de grade Celsius) si parea ca Radu ar putea face asta mergand cu motocicleta dus – intors. Nu exagerez cu nimic. Ni s-a intamplat noua si putea sa i se intample oricui. Radu a carat sange pentru tatal meu intr-un rucsac, pe motocicleta, de la Ploiesti la Bucuresti. Era o situatie urgenta. Incredibila. M-am simtit ca in Congo, dar nu aveam timp pentru ce simt eu. Nici macar nu am dezbatut atunci acea situatie cu ceilalti membri ai familiei. Chiar nu aveam timp pentru asta, aveam altele pe cap si pe suflet.

Dar acum pot sa vorbesc despre asta, asa, in calitate de ruda a unui pacient care s-a lovit de lipsa sangelui din spitale. Sigur ca nu oricine poate dona, ca trebuie indeplinite anumite conditii. Dar poate unii dintre cei care citesc acest articol vor afla ca exista pacienti care nu pot intra in operatii, pentru ca din pacate nu exista sange pentru ei. Romanii se activeaza in cazul unor situatii catastrofale, cum a fost cazul Colectiv, dar nevoia de sange exista in fiecare zi.

Va rog asadar sa va informati pe pagina lor de Facebook “Doneaza sange – Fii erou”  cu privire la aceasta campanie, pe care studentii de la medicina o desfasoara anual, dar si sa distribuiti aceasta postare sau sa scrieti la randul vostru despre deficitul sangelui in Romania, in speranta ca in viitor un apropiat de-al vostru o sa aiba sange la timp.

In sfarsit Alain Delon (-ul) e al meu
Ce e vechi si ce e nou

Comments

12Comments
  • Corina/ 08.11.2016Reply

    Eu nu pot dona din păcate.. Însă azi a fost mama mea și a donat sânge pt un bebe de doar 3 luni.
    Cât de greu trebuie să fie să știi că sângele cuiva îți poate salva viața și în același timp să stai cu sabia deasupra capului, ca poate azi nu donează nimeni..

  • izabela/ 08.11.2016Reply

    Eu nu pot dona din cauza ca am probleme renale, sindrom nefrotic cronic, si sincer chiar ma enerveaza lucrul asta, deoarece car sunt constienta ca unii oameni mor din cauza ca nu au primit o donatie de sange la timp.😑😢

  • Alexandra/ 08.11.2016Reply

    Aveam 54 de kilograme ultima data cand am incercat sa donez. Mai donasem sange in trecut, stiam care e procedeul. Ma pregatisem de donare respectand sfaturile oferite de site-urile ce promoveaza astfel de actiuni. Desi ma informasem online despre limita inferioara de kilograme a donatorilor, si stiam ca in cazul femeilor este 50, am fost trimisa acasa pentru ca am prea putine kilograme. Limitele acestea sunt stabilite la nivel national?

    • Sorina/ 08.11.2016Reply

      Așa este Alexandra! Nu ești lăsat dacă ai sub 55 kg, din păcate. Așa mi s-a întâmplat și mie în străinătate.

  • Ela/ 08.11.2016Reply

    Postarile din seria QOTW sunt printre preferatele mele, pentru ca trateaza subiecte personale si sensibile, pentru ca pot face o diferenta. Sper sa ajunga la cat mai multe oameni.

  • sorina/ 08.11.2016Reply

    Dureros, trist, plin de emotie ceea ce ai scris si ce mi-ai transmis mie acum Mihaela! Stiu cum este sa “ti se fure” de langa tine persoane dragi asa ca nu pot spune decat atat: “Nu poti exprima in cuvinte ceea ve numai sufletul tau poate simti”. Acestea sunt cuvintele mele scrise la finanlul unui eseu pe care ni l-a cerut la scoala profesoara de lb romana cu tema:”Descrieti o persoana importanta care v-a marcat existenta”. Am ales sa fie tata care din pacate nu mai este de cand aveam 14 ani neimpliniti, un om care chiar m-a marcat in sensul cel mai pozitiv posibil. Tata este si va ramane pe un piedestal suprem al vietii mele!

    Deci da, sangele poate salva vieti!
    Am dat share postarii tale pe facebook din convingere!
    Bizzz

    Capul sus draga Mihaela si Sfantul de astazi sa iti lumineze sufletul si calea!

  • Gabriela/ 08.11.2016Reply

    Eu am donat, iar doamnele de la Centru de Transfuzii m-au intrebat, cum, te-ai trezit asa dimineata si ai vrut sa donezi? mda.. e nevoie sa fie mai empatice cu donatorii!

  • Roxy/ 09.11.2016Reply

    Tatălui meu i-a murit tata la numai 24 de ani,eu nu mi-am cunoscut bunicul.Varului meu la aceeași vârstă i-a murit tatăl. Când cineva îmi vorbește de acest subiect asa ma emoționează și ma marchează asa.Chiar acum jumate de ora a plecat tata de la mine.A stat o zi.De 1 an de zile nu mai stau cu parintii mei și le simt mult lipsa fiind la 1200 km 😢.

  • Stefi/ 10.11.2016Reply

    Din pacate nu e o problema doar in Romania, se intampla si la case mai mari, in tari care sunt mai dezvoltate (de ex tara mea adoptiva). Cred ca ajungem sa ne gandim la donatia de sange doar cand avem noi sau apropriatii nostri nevoie…ma bucur ca mai exista initiative ca cea mentionata de Dana mai sus prin care sa ni se aduca aminte ca nu ne costa nimic sa donam sange, dar putem sa salvam vieti cu asta. Sper sa se prezinte cat mai multi dontori la Fac de Medicina…

  • Madalina/ 10.11.2016Reply

    Și eu mi-aș dori foarte mult să donez sânge, si ma frustrează ca criteriile de acceptare nu îmi dau voie, din cauza celor 48 kg si a unei tensiuni de 9 cu 5. Sunt niște reguli pe care eu personal nu le înțeleg, poate cineva cu cunoștinte medicale le-ar putea explica. Mă gândesc că ar putea exista o procedură prin care cantitatea de sânge donata să fi proporțională cu greutatea, pentru femei. N-am nicio boală, sunt doar mignona. 🙁

  • Roxana/ 10.11.2016Reply

    Bună Dana și fetelor,

    Vă recomand site-ul cei1024.ro prin care poți face o programare să vină cei de la centrul de transfuzie la voi la birou dacă sunt mai mult de 25 de persoane care doresc să doneze sânge. Eu am încercat să donez regulat (de maxim 4 ori pe an) cu ajutorul lor.

    Multă sănătate tuturor,
    Roxana

  • Oana/ 24.11.2016Reply

    Campania s-a bucurat de un real succes.
    Totusi, sa nu uitam ca se poate dona oricand… Mereu este nevoie de sange!
    http://doneazasange.ro/unde-pot-dona-sange/

Leave a Comment