Custom Menu

Latest From Our Blog

Ritmul vietii

Ritmul vietii

Cel mai greu in viata asta mi se pare sa iti gasesti ritmul in care sa o traiesti. Oare cand e cazul sa tragi tare? Acum, cat esti inca tanar? Ca si cum ai putea amana pentru batranete placerile si “pierderile de vreme” ale tineretii.

 

EN: I think the hardest thing in life is finding the rhythm to live it in. When should you push hard? Now, while you’re still young? Like you could postpone the pleasures and “time wastes” of youth to the old age.

Am castigat primii bani dintr-o reclama la Colgate la 8 ani  la 5 ani, dupa o filmare la TVR cu Minisong, de Craciun. La 9 ani deja semnam contractul cu PRO-ul si aveam un salariu constant, lunar, care ma responsabiliza. Imi placea sa ma laud ca “nu am concediu vara asta” cand colegii mei de scoala erau in vacanta la bunici. Faceam ceva care imi placea, care imi dadea nenumarate satisfactii, care ma facea sa ma simt utila. Pe cand statul in fata blocului cu copiii din vecini mi se parea de multe ori pierdere de vreme.

Aveam filmare de noapte, dar dimineata la 7 jumate eram la scoala, pentru ca nu puteam sa fiu o eleva slaba la invatatura. Sa raman acasa sa dorm, ar fi insemnat sa pierd lectia la scoala, ar fi insemnat sa ratez ocazia de a da o lucrare si de a fi in rand cu colegii mei. Pentru ca trebuia sa performez atat pe platoul de filmare, cat si la scoala. Chiar daca ma intorceam la ora 1 noaptea ori mai tarziu de la filmarile din copilarie sau adolescenta, efectiv nu imi permiteam sa dorm mai mult dimineata, caci asta ar fi insemnat sa merg la ore cu tema nefacuta ori cu lectia neinvatata. Somnul ar fi fost o pierdere de vreme.

In liceu, prietenii mei descoperisera pasiunea pentru muzica rock ori punk. O ascultau in timpul in care eu filmam, probabil. Nu stiu cum, dar tot pierdere de timp mi se parea sa stai sa asculti muzica. Sa stai. O puteam asculta si eu in timpul pauzelor de filmare sau in masina care ma ducea la Buftea. Dar nu ma puteam imagina stand in camera mea si bucurandu-ma de descoperirea unei trupe noi.

Nu ii intelegeam pe fratii mei, care se jucau pe calculator. Mi se parea pierderea de vreme suprema, desi unul dintre ei e game designer acum.

Nu mi se pareau amuzante petrecerile de majorat in care toata lumea se imbata in jurul meu. Nu imi placeau nici iesirile in club cu cei de varsta mea. Ma uitam la ei de multe ori dispretuitor: “Ce faci cu viata ta? Ce e comportamentul asta infantil?” Pierdere de energie, pierdere de vreme.

De cand sunt mama, vreau sa fiu cea mai buna mama pentru Vlad, caci timpul petrecut cu el el e extrem de important. De cand s-a nascut, mi se pare ca evolueaza in fiecare zi si ca eu trebuie sa fiu acolo sa il ajut. Dar in acelasi timp, vreau sa fiu si o actrita buna, sa joc in multe proiecte, in toate teatrele, sa fac si film, sa caut texte noaptea, caci acum e momentul in care mai pot sa ma agit pentru asta. Si, totusi, trebuie sa fiu si o bloggerita activa, sa scriu constant, si sa nu uit sa fac pozele pe care mi le-am propus pe ziua de azi si pe ziua de maine, dar si filmarile pentru vlog. Caci e bine ca am de lucru, ca primesc oferte de colaborari, ca pot sa castig bani pentru mine, dar si pentru copil, care merge la o gradinita scumpa, dar si in vacante exotice cu noi. Asa ca nu imi permit sa pierd vremea acum, trebuie sa trag tare. Cat inca mai pot, cat inca lumea mai are nevoie de mine.

Cel mai greu in viata asta mi se pare sa iti gasesti ritmul in care sa o traiesti. Oare cand e cazul sa tragi tare? Acum, cat esti inca tanar? Ca si cum ai putea amana pentru batranete placerile si “pierderile de vreme” ale tineretii.

Oricat de cool am vrea sa fim la varsta a treia, s-ar putea sa nu mai avem energia si cheful de a face tot ce ne-am trecut pe lista inca de pe acum. Si poate ca o sa ne doara genunchii si spatele si o sa ne vaitam ca nu am facut ce trebuia CAND trebuia.

Credeti ca veti calatori prin India, prin Thailanda sau Peru cand copiii vor fi mari, la casele lor? Va imaginati mergand pe bicicleta spre o cafenea draguta, unde sa va intalniti cu prietenele, la fel de in varsta si cochete ca voi? Cum trebuie traita viata asta? Care e ritmul corect?

Cred ca exista un timp pentru fiecare lucru, pentru a te muta la casa ta, pentru cariera, pentru a deveni parinte, chiar si un timp pentru a pierde vremea. Tare mult as vrea sa stiu care e ritmul in care trebuie sa imi traiesc viata si cand e timpul pentru toate.

Foto: George Pruteanu, Styling: Irina Hartia, Make up: Alexandra Craescu, Hair style: Alex Claudiu Sarghe

In poza port: pulover H&M, rochie Meowsse, cercei H&M, cizme vintage.

EN: I made my first money from a Colgate commercial when I was 8  when I was 5, after a TVR shooting with Minisong, on Christmas. At 9 I had already signed my contract with PRO TV and I had a monthly salary, which made me more responsible. I liked to brag about how “I don’t have any time off this summer” when my colleagues where on vacation at their grandparents. I did something I liked, which gave me countless satisfactions, which made me feel useful. I also believed that staying outside with the kids from my block was mostly a waste of time.  

I had videos to shoot at night, but at 7 am I had to be in school, because I had to keep up with my studies. Staying home to sleep would have meant missing the lessons in school, missing out the opportunity of writing a paper and being at the same level with my colleagues. Because I had to perform both on set and in school. Even if I would sometimes return home at 1 am or even later, I just couldn’t afford to sleep in the morning, because that would have meant that I couldn’t do my homework or study my lesson. Sleep would have been a waste of time.

During high school, my friends had discovered their passion for rock or punk music. They would listen to it while I was probably filming. I don’t know how, but I also believed that listening to music was a waste of time. Just standing there doing nothing. I could also listen to it during filming breaks or in the care taking me to Buftea. But I could never imagine myself being in my room and enjoying the discovery of a new band.  

I couldn’t understand my brothers, who played on the computer. I thought that was the supreme waste of time, even though one of them is a game designer now.

I didn’t think birthday parties where everyone around me got drunk were funny. I didn’t like going out to clubs with people my own age. I would often look them in contemn: “What are you doing with your life? What’s with the childish behavior?” Waste of energy, waste of time.

Since I became a mother, I want to be the best possible mother for Vlad, because the time spent with him is extremely important. Since he was born, I find he evolves every day and that I have to be there for him, to help him out. But at the same time, I want to be a good actress, to play in many projects, in all theatres, to do movies, to look for texts at night, because now is the time I can still get excited about these things. And yet, I must be an active blogger, write constantly, not forget to take the pictures I planned for today and tomorrow, but also the videos for the vlog. Because it’s a good thing that I have work, that I get offers to collaborate, so I can earn money for myself, but also for the child, who goes to an expensive kindergarten, but also on exotic vacations with us. So I can’t afford to waste time now, I have to push harder. While I still can, while people still need me.

I believe the hardest thing in life is finding the rhythm to live it in. When should you push hard? Now, while you’re still young? Like you could postpone the pleasures and “time wastes” of youth to the old age.

No matter how cool we would like to be when we’re old, we might not have the energy and mood anymore to do everything we have already put on our list. And maybe our knees or back will hurt and we’ll cry about how we didn’t do what we had to do WHEN we had to do it.

You think you’ll travel to India, Thailand or Peru when the kids are all grown up and have moved out? Do you imagine riding a bike to a cute coffee place, where you meet your friends, just as old and chic as you are? How should we live this life? What is the correct rhythm?

I think there is a time for everything, to move into your house, for a career, to become a parent, even a time for wasting time. I would really like to know what the rhythm to live my life in is and when is the time for everything.

Photo: George Pruteanu, Styling: Irina Hartia, Make up: Alexandra Craescu, Hair style: Alex Claudiu Sarghe

In the pictures I am wearing: H&M sweater, Meowss dress, H&M earrings, vintage boots.

6Comments
  • Sorina/ 05.12.2018Reply

    Ritmul ti l-ai impus si singura dar si altii prin colaborarile cu ei, constrangerile celor din jur dar si asteptarile tale. Deci tu esti singura care isi poate “redirectiona” prioritatile, viata pana la urma. In schimb, in toata dezordinea trebuie sa cauti ordinea ca sa nu degenereze lucrurile.
    Eu zic ca trebuie sa ai timp si pt tine, pt acele’pierderi de timp’! Sunt ff importante!!!
    Bizzz

  • Oana-Maria/ 05.12.2018Reply

    Cu totii avem nevoie si de relaxare, nu putem alerga continuu … Si eu gandeam ca anumite placeri sunt pierdere de vreme, dar acum le-am prins gustul. Muncim, ne relaxam, ne plimbam (fiecare pe unde putem, dar fara sa alergam pentru a bifa vizitarea tuturor obiectivelor din locul respectiv) si nu in ultimul rand sa nu uitam sa traim ( sa ne bucuram de tot ce avem drag in viata noastra, de o raza de soare, de un fluture in zbor, de o mireasma, o adiere de vant, etc.).
    P.S. Maine se implinesc cinci ani de cand te-am cunoscut OM minunat! Te imbratisez cu mare drag! Numai bine oameni buni!

  • Cristina/ 05.12.2018Reply

    E foarte fain articolul tau pt ca pune o problema interesanta. Dar cred ca, pe langa intrebarea ta, trebuie sa mai adaugam cateva: de ce facem ceea ce facem? De ce trebuie sa fii si actrita si blogarita si …? Care este scopul sau care ne sunt scopurile in viata?

    Cred ca in momentul in care reusim, fiecare pt sine, sa ne definim unul sau mai multe scopuri, atunci putem identifica si un ritm.

    De exemplu, eu imi doresc foarte mult sa nu mai fiu nevoita sa muncesc. Nu spun sa nu muncesc, doar sa am traiul asigurat indiferent ca luna asta am contracte sau nu. Lipsa de stres si mult timp liber sunt un exemplu de scop. De aici incerc sa imi scalez activitatile. Nu merg toate ca pe roate, inca invat foarte mult. Dar e o directie care pe mine m-a ajutat sa (imi) raspund la intrebare ta, cea pe care si eu mi-am adresat-o.

    Btw, imi place mult de tine si blogul tau.

  • Monica/ 05.12.2018Reply

    Ufff, aceeasi intrebare mi-o punsi eu de multi ani de zile, de vreo 14 mai exact. Am tot ce imi trebuie dar s a acumulat atata oboseala. Dupa ce am bifat totul de pe lista, casa, masini etc am.zis ca ne oprim putin. Nope acuma, tragem ca sa le putem asigura copiilor un trai decent, case si bani de studii cand or creste. O fi bine sau rau?
    Eu simt cu mi se scurge energia (pe care mi o fura cu totul micii mei cand termin lucrul)

  • Gabi/ 05.12.2018Reply

    Nu stiu, eu si sotul meu am facut amandoi cate un pas in spate din punct de vedere al carierei. Eu cumva nevoita de imprejurari (am zis ca daca tot muncesc intr-o firma mica in care “regulile” nu se respecta intocmai, macar sa fiu linistita, sa nu am un patron care sa ma haituiasca), sotul a facut treaba asta pentru ca era foarte stresat si pentru ca ii era frica ca s-ar putea sa il oblige sa faca lucruri la limita legii (deja ii ceruserasa faca ceva ce nu era legal si a zis ca nu face, cu riscul de a fi dat afara). Am ales sa fim mai relaxati si cu veniturile un pic stirbite de dragul nostru si al copilului. Cata vreme ne permitem tot ce ne dorim (in limite rezonabile, mancare de calitate, haine din cand in cand, 1-2 concedii pe an din care unul neaparat in afara tarii) suntem fericiti. Nu avem nevoie de mai mult. Pe copil il asteapta educatia in institutiile statului, banii preferam sa ii dam pe activitati extra si concedii. Cat despre case pentru copil, cum spunea cineva mai sus, nu imi bat capul, am vazut oameni carora li s-a oferit totul pe tava si nu au facut nimic singuri, au primit mereu de la parinti. cand va fi momentul, daca vad ca este un adult responsabil o sa ii ofer cat pot de mult, pana atunci stau cuminte si incerc sa ii ofer experiente si timp 🙂

  • Denisa/ 05.12.2018Reply

    Buna Dana,
    Foarte interesanta intrebarea ta despre ritmul vietii.
    Daca ma intrebai la 25 de ani, cand eram in Ro invatatoare si un salariu mult sub insuficient, as fi zis la pensie( in capul meu pensie atunci insemna pe la 50 de ani).
    Acum am 43, salariul meu este foarte bun, dar tot nu am relaxarea pe care as fi crezut ca o sa o am( cei 3 pui ar fi unu din motive).
    Nu am de gand sa le strang bani de case si masini( nu cred ca ii ajuta cu adevarat), dar studiile nu sunt gratuite in Canada, asa ca trag sa le platesc planuri de studii( guvernul contribuie cu 3o% din suma, deci inca o motivatie pt investitie).
    Sotul meu( din fire muuult mai boem ca mine) imi tot repeta insa ca trebuie sa ne preocupam si de placerile noastre caci” nu e nici o gatantie ca ajungem la pensie sa o facem, iar daca ne uitam in jur, multi din cei ajunsi acolo au multiple probleme de sanatate sau financiare”.
    De accord cu el, singura problema este sa reusesc sa ies din cercul asta nebun,munca multa-bani multi-cheltuieli multe.
    In cazul tau , cum vad eu lucrurile:
    -mama buna esti, nu discutam, tu nu poti fi rea nici daca vrei;
    -sotie buna esti, fiindca repet, esti un om bun, -blogger si actrita( esti un om care da 200% din ce poate el, poate aici ai putea reorganiza ceva, desi pare complicat, tu o sa ai intotdeauna ceva unic de oferit, ceva frumos si sincer, cred ca poti da “frica” la o parte.
    Pe mine ma mai ajuta ceva sa prioritizez, ma intreb frecvent:
    -Daca m-as afla la finalul vietii acum, as regreta ca n-am facut lucrul asta?
    -Am energie disponibila acum pentru proiectul asta?
    Toate cele bune om bun!

Post A Reply to Sorina Cancel Reply