Masina lui tata
Azi se împlinesc 11 ani de cand a murit tata. A fost foarte lucid pana in ultimul moment. Si-a luat la revedere de la fiecare dintre noi, copiii lui. Ne-a spus fiecăruia ce isi dorește pentru noi in viata, dar si cum isi dorește sa ne organizam imediat dupa moartea sa. Ne-a spus unde vrea sa fie înmormântat, ce sa scrie pe cruce …. tot. Imi era greu sa il ascult, pentru ca îmi era greu sa accept ca asta va urma. Dar el continua, cu o luciditate înspăimântătoare. Si cu toate acestea, a uitat sa ne spună unde si-a parcat masina. Știu ca are efect comic si, credeti-ma, si noi radem de situatie – radem nervos, poate, pentru a ne descarca, dar radem. Radem si ne gândim la tata razand, iar asta e un lucru asa de greu si de frumos!
La început, am crezut ca pur si simplu o sa ne iasă ea in cale la un moment dat. Nu ne-am stresat prea tare, aveam oricum inimile frante. Dar eram convinsi ca, intr-o zi oarecare, o sa dam in drumul nostru de Dacia 1310 albastra a lui tata, cu numarul de înmatriculare B 28 NSR.
Mai intai ne-am uitat in jurul blocului lui, firește. Apoi putin mai departe, prin cartier. Am cautat si in jurul blocului mamei sale… nimic.
De 11 ani, eu si fratii mei platim taxele pentru masina lui tata, care parca a plecat si ea, odată cu el, pe alta lume.
Acum câtiva ani, cand am ajuns la politie cu o alta situatie, am întrebat daca apare vreo amenda, vreun radar, vreo parcare neplatita, vreun incident cu aceasta masina. Nimic.
Sincer, nici nu mai vreau sa o gasim. Taxele acestea pe care continuam sa le platim sunt ca o pomana pentru el. Dar parca faptul ca masina aceasta nu mai exista si totusi exista pe undeva, cumva, devine un simbol al relației noastre cu tata.
Iar masina aceasta reprezinta chiar acel element neprevăzut, imprevizivil care inca mai poate apărea, si pe care moartea ti-l ia cu totul intr-o relație.
Mi-e dor de tine, tata. Mi-e dor de o plimbare cu masina ta, in drum spre mare, vara, cu mama in dreapta ta, iar noi 3, inghesuiti printre bagaje, pe bancheta din spate.
P.S. Sa stii ca am dus Lada ta, cu care mergeai la pescuit, la Viscri. Ii plimba peste dealuri pe nepoții tăi. Ma gandesc ca asta te-ar face fericit. Asa-i? Asa-i?…