Custom Menu

Latest From Our Blog

Comunitate

Comunitate

Am pornit noul proiect personal, numit “Comunitatea strazii mele”. O sa ziceti ca am innebunit, ca efectiv nu mai am ce face, dar real e ca simt lipsa unei comunitati pe strada mea. As vrea sa schimb asta si am nevoie si de sfatul vostru.


Am copilarit la etajul 4 al unui bloc comunist din Drumul Taberei. Aveam prieteni la etajul 3, la parter si pe palier cu noi. Stiam de la cine pot imprumuta putina faina, ce vecini au copii de-o seama cu mine, pe care ii lasa afara si la ce ore, cine primeste cu colindul si cine nu. Stiam la cine sa sun sau sa bat la usa in caz de urgente. Stiam la cine sa merg sa vad un episod de telenovela. Stiam cine e bolnav si cand l-a vizitat ultima oara un medic. Stiam cine are caine, cine are masina in parcarea blocului, cine are boxa, dar si cum arata covoarele din sufrageriile multor vecini, batute la bara de langa centrala.

Nu mi-e dor de toate relatiile de la bloc, de ce sa mint, dar imi lipseste apartenenta la o comunitate. Probabil ca sentimentul a fost acutizat de pandemie, de aceasta izolare impusa. Dar realitatea e ca de cand ne-am mutat in casa – si sa se fi facut vreo 5 ani – nu am apucat sa construim relatii apropiate cu vecinii nostri de strada. Sigur, ne salutam respectuos cand ne intalnim, ne laudam copiii, dar nu am trecut printr-o etapa concreta de cunoastere.

Va aduceti aminte ca scriam in timpul starii de urgenta cum i-am dat telefon unei vecine mai in varsta, si implicit in categoria de risc, care locuieste intr-o casa de pe strada mea, sa o intreb daca nu si-ar dori sa ii faca Radu cumparaturile, macar pentru o perioada de timp. Era socata de unde ii vine ajutorul. Caci pe strada noastra lipseste aceasta comunitate. Asa ca m-am decis sa schimb lucrurile.

Ieri am facut primul pas! I-am cerut numarul de telefon unei vecine din blocul de langa, cu care vorbesc deseori, mai ales pentru ca am nascut amandoua in aceeasi perioada, si i-am explicat planul meu. A fost super entuziasmata. Si ea simte aceeasi lipsa de apartenenta. I e pare ca isi cunoaste prea putin vecinii de strada si ca nu e ceva firesc.

Acum ce sa fac? Cum ma sfatuiti? Planul e sa incep sa invit duminica, de exemplu, in fata Moon Studio mai multi vecini la o cafea, pe care eu sa le-o pregatesc. Ne incurca putin pandemia, caci nu ne putem vedea in interior, dar cred ca reusesc sa scot o masa cu cateva scaune undeva in curtea casei 😀. Dar cum sa ii invit? Merg din casa in casa, din usa in usa cu o placinta, ca in filmele americane? Mi-e sa nu ii sperii. Cu o agenda in brate, in care sa notez numele, numerele de telefon si cat de dornici sunt sa se alature acestui demers? O sa zica, pe buna dreptate, ca sunt doamna de la recensamant. Sa merg cu Vlad de mana cand sun la usi, ca la colindat… de Paste?

Ideea e ca pe termen lung, as vrea sa stiu cine de pe strada mea are copii, sa ne putem ajuta in caz de urgenta, cine face dulceturi bune – sa stiu sa i le pot cumpara, sa ne imprumutam carti sau bormasina. Am simtit sustinerea vecinilor in campania #copaciidepestradamea, cand multi dintre ei m-au oprit sa ma felicite. Dar nici atunci nu am stiut sa fac pasul si sa ii intreb – hei, dar tu cine esti de fapt? Ce pasiuni ai? Ce iti place sau nu iti place la strada noasta si cum ai vrea sa arate ea pe viitor?

Asa ca, daca ati trecut printr-un proces asemanator, de creare sau consolidare a unei comunitati, va astept sfaturile. Pana atunci, ma apuc de placinte si cafele 😀

In poze port: rochie din lana si colanti Rogue8, colier Alexandra Caspruf, incaltaminte Zara

26Comments
  • alexandra/ 01.04.2021Reply

    inteleg perfect sentimentele care te incearca! eu am crescut in pantelimon si la fel aveam o comunitate la bloc. am deja prieteni cu care ma stiu de 30 de ani…desi eu am 33:). am ales sa ii ofer acelasi cadru copilului meu motiv pentru care am ales un complex care ofera aceeasi apropiere (greenfield), renuntand la o posibila viata la curte. nu a trebuit sa fac mare efort deoarece acolo exista deja acea comunitate, iar legaturile s-au facut natural cu parintii copiilor cu care se joaca copilul meu (de doi ani jumate). cumpar o paine si pentru vecina care are doi copii si poate nu ajunge la supermarket, ne intalnim toti in fata blocului la aceeasi ora pt ca toti au acelasi program, facem schimb de biciclete, trotinete si alte jucarii. este absolut minunat (cel putin din punctul meu de vedere) sa poti sa ai aceasta apropiere pe care poate parintii nostri nu au cautat-o neaparat…pur si simplu acelea erau vremurile.

  • Lona/ 01.04.2021Reply

    Pur si simplu te duci la ei la usa si ii inviti …..ori simulezi o nevoie de nu stiu ce ajutor ( oamenii se simt bine cand se sunt utili ) ex : ai nevoie de o pompa ptr bicicleta etc si apoi ii inviti ca sa nu para ceva fortat ( am vazut si asta prin filme ) .

  • Florentina/ 01.04.2021Reply

    Ce frumos!
    Vreau să fiu vecina ta!!!
    ❤💜 De ce să li se pară ciudat?
    Poti face niste invitatii drăguțe si sa le lasi in cutia poștală daca nu ii găsești acasă.

    Succes!
    Pandemia ne îndepărtează de toate.. dar dacă facem eforturi toți, ne vom relua cursul….

  • Flore/ 01.04.2021Reply

    Dana, eu sunt la o strada distantă de tine, dar să știi că mă alatur cu drag proiectului tău. Tu cafeaua, eu aduc banana bread (heathy version) și poate se împrietenesc și cei mici! 😉 😄

  • Andreea/ 01.04.2021Reply

    Buna, Dana, ai atins un subiect tare sensibil pentru mine. Sunt plecata din tara de 8 ani si locuiesc intr-un cartier foarte neprietenos pentru expats.Ma gandesc cu drag cum, in copilaria mea, aveam prietenii de la etajul 1 la etajul 6, din scari diferite, cum ne strigam de jos prietenii: Mama Roxaneeeei, o lasati pe Roxana afara? Copiii meu nu au asta, au alte lucruri pozitive, insa am avut si eu tentative, inclusiv de oferit ajutorul , de gatit prajituri… Nu prea iese, dar mai incerc.
    Nu gasesc nimic rau sa iti pui sufletul pe tava, sa discuti despre copii ( e mereu un subiect care atrage cel putin parintii 🙂 ) O sugestie buna mai e si sa lasi lucrurile sa vina de la sine, nu iti face un proiect din a te imprieteni cu vecinii, fa-o fara sa ai deadline in cap, cu sufletul inainte.
    Ca intrebare pentru tine, nu ai vrea sa iti creezi si niste prieteni ca la bloc in online? Mai apropiati decat miile in general, cu care sa iti bei o cafea din cand in cand, sa ne cunoastem?

  • Alexandra/ 01.04.2021Reply

    Te înțeleg perfect Dana, noi locuim in afara țării fără familie sau prieteni și am născut cu 3 luni înainte de începerea pandemiei, nevoia de socializare e crunta și întoarcerea la lucru a fost binevenita întrucât momentan e singurul loc unde pot socializa. Cred că ai darul de ați pune gândurile pe hârtie foarte frumos ,ceea ce scrii transmite emoție, așa că ai putea scrie o scrisoare în care să descrii proiectul tau , alături de invitația la cafea pt a vă cunoaște și să o lași în poartă/ cutia poștală a vecinilor și să îi lași pe ei să vină la tine sperând că vor accepta invitația. Apoi când îi întâlnești pe stradă le poți aminti că ai lăsat o invitație la cafea . Succes!

  • Simona/ 01.04.2021Reply

    O idee ar fi sa faci un flyer cu acest articol si sa-l lasi in posta vecinilor, cu mentiunea la final ca cine isi doresta sa prinda viata acest proiect, sa te contacteze. Astfel cred ca decizia le apartine si nici nu e vreo presiune. Sau cu mentiunea ca cine doreste sa vina la o cafea la o data si ora stabilite sa va cunoasteti. Insa s-ar putea sa te trezesti cu prea multe persoane 🙂 Sau o scrisoare in care sa le explici proiectul tau. Cred ca mergand direct la usa cuiva in pandemie fara a avea un tip de relatie stabilita inainte poate provoca reticenta. Felicitari pentru initiativa!

  • Raluca/ 01.04.2021Reply

    Dana, scrie cateva randuri pe o hartie gen carte postala introductandu-va si spunandu-le de ce totusi faci asta – bullet points!. Atingi putin si avantajele unei comunitati – pe scurt. Le poti distribui apoi in persoana. Nu invita personal dar fa-te disponibila intr-o zi, la un moment al zilei si comunica-le ca vei fi acolo pentru cine are chef de o cafea/ceai etc. Poate vei face asta regulat, lunar, in prima zi de…… a lunii. Pasi mici… apoi comunicare scrisa sporadica, idei si planuri personale legate de comunitatea ta, initiative de implicare. Astfel le dai oamenilor ragaz, timp sa gandeasca, sa se acomodeze pana la intalniri organizate. Ce speranta pentru un viitor mai bun avem asa!

  • Alexandra L/ 01.04.2021Reply

    Felicitari pt initiativa si iti urez succes! Am plecat dintr o zona rurala intr o alta tara si simt nevoia sa apartin unei comunitati din nou, la fel ca tine. Nu pot spune ca relatiile formate in noua comunitate sunt la fel de puternice sau de lunga durata comparativ cu ce am avut acasa, dar de fiecare data cand m am intalnit cu un vecin pe strada am petrecut timp si am investit energie in a afla cum sunt, daca au animale de casa se ii intreb ce fac, daca a fost un examen important pentru copii lor sa le urez succes, daca au uitat sa si scoata bin.ul pentru colectare sa l scot eu, sa le trimit o felicitare pt zilele importante. E un proces lung, dar frumos in care incerc sa ofer ceea ce mi ar place sa primesc inapoi de la comunitate.

  • Alexandra/ 01.04.2021Reply

    Pe vremuri sașii organizau un fel de brunch-uri, unde fiecare aducea ceva gatit acasa. Se organiza ca o mica petrecere de strada, unde se manca si se statea la povesti. Acum e destul de greu sa inchizi o strada ( probabil trebuie aprobari), dar te poti adapta. Cei de la asociatia My Transilvania fac astfel de brunch-uri in sate, in curtile oamenilor. Sunt foarte reusite.

  • Andra/ 01.04.2021Reply

    Noi stam la capatul lui Donici peste linia de tramvai. Ne-am bucura sa cunoastem mai multe persoane din zona noastra.

  • Andreea/ 01.04.2021Reply

    As vrea sa stau pe strada cu tine si sa parfumam strada de mirosul nostru de cafea ❤

  • Anamaria/ 01.04.2021Reply

    Foarte frumoasa initiativa! In comunitatea noatra avem 2 grupuri : unul de WhatsApp si unul de Facebook. Acolo comunicam de exemplu ca avem lucruri/ carti / jucarii pe care copiii nostri nu le mai folosesc,daca avem probleme cu apa calda sau caldura 😂 daca cineva stie cine a parcat pe locul proprietarului si daca poate muta masina 😁. E foarte important sa simiti ca faci parte dintro comunitate.

  • Alexandra/ 01.04.2021Reply

    Bună Dana! Eu sunt vecina ta din Alexandru Donici, de la numărul 30. Te-am criticat și ulterior lăudat, în egala măsură.. Dacă ai nevoie vreodată de o bormașina sau reparații în casa, ma poți cauta cu încredere. Am sa îți las numărul meu de telefon în căsuța ta postala. De asemenea ideea de a lăsa o invitație în cutia postala, prezentându-te, mi se pare frumoasa și safe. Ideea în sine demonstrează deschidere și incredere, mai presus de toate și asta este super. Multa încredere și succes vizavi de calea pe care o vei alege pentru a împlini acest demers!

  • Ana-Maria/ 01.04.2021Reply

    Foarte draguta inițiativa.
    Suntem aici, la două case distanță. Și noi tot cu 2 copii și cu multe povești despre strada noastră :).

    P.S. Dăm o mână de ajutor la cafea

  • Andreea/ 01.04.2021Reply

    Ne-am mutat acum 1 an de pe Alexandru Donici, la 3 strazi distanta. Ne-am intersectat de foarte multe ori in Mega Image, in parcuri, v-am admirat pe strazi cand va plimbati cu biciroaba, te urmaresc mereu pe insta si mereu ma intreb cum te descurci singura cu 2 copii. Eu de abia reusesc cu unul. Esti wow! Dar ce imi place cel mai mult la tine este naturaletea ta. Daca iti vine sa faci o placinta si sa bati la usa unui vecin, go with that! People will love it 🙂

  • Andrada/ 01.04.2021Reply

    Buna Dana, noi locuim in Germania, și la fel, având copil de aproape 6 ani, am simtit lipsa celorlalti. Intre timp locuim aici de 10 ani, iar acum aproape 6 ani o vecina s-a gandit sa organizeze un grill ( fiecare venea cu carnea de grill de acasa) dar aducea salata si desert la comun, in garajul ei si pe strada, a cerut acordul primariei si a inchis-o 2 zile, astfel copii se puteau juca in voie, fara teama de masini. Acest Ritual a ramas, ne vedem o data pe an toti vecinii de pe strada. Cred ca o abordare lejera si sincera ar merge, cu batut la usi, zambete….. mult succes!

  • Maria/ 01.04.2021Reply

    Buna Dana, Eu locuiesc in Franța iar la noi anual se face «  fête des voisins «  cum ar veni petrecerea vecinilor. Ne strângem in fata blocului și duce fiecare ce vrea: un suc, ceva dulce sau sărat. Iar așa facem cunoștința , mai schimbam o vorba, un sfat.
    Anul trecut nu am avut ocazia sa facem din cauza pandemiei iar in scara blocului avem vecini noi: o doamna cu 2 fete care au in jur de 20 ani. In timpul pandemiei au pus afiș ca se oferă sa facă cumpărături celor bătrâni și nu numai și celor bolnavi sau cărora le este frica de infectare. De asemenea săptămânal puteau in casa scării ori un coș de fructe , ori un coș unde erau conserve sau chiar legume. Am fost foarte plăcut surprinsă de cât deschise sunt 🥰 iar de atunci mereu ne oprim la o vorba de câte ori ne vedem și ne oferim ajutorul cum putem 🙂

  • Oana/ 01.04.2021Reply

    Noi stam pe Corneliu Botez, Ne putem intalni copiii (avem 2 fetite) oricand in parcurile din apropiere, Ioanid sau Icoanei 😉 E o initiativa tare misto! Felicitari si succes!

  • Gabi/ 02.04.2021Reply

    Am vazut ca ai primit cateva idei faine, cele cu scrisoarea/vederea lasata in cutia postala mi se par foarte misto. Eu ma gandeam ca poti sa scoti o masa, o carafa cu limonada/cafea si un castron de biscuiti pregatiti cu Vlad, sa va asezati sambata/duminica (cand toata lumea e libera si iese la plimbare) si pui un panou ceva cu: Intrunirea de pe strada X, Brunch comunitar, vecinii se opresc curiosi si incerci sa le explici initiativa ta.
    Si eu am locuit 15 ani la bloc, si la fel, stiam vecinii, aveam o relatie foarte buna cu vecina de la etajul 4, unde si mergeam in zilele in care imi uitam cheia acasa, imi dadea sa mananc si ma lasa sa imi fac temele sau ma jucam cu baiatul ei pana venea mama acasa. Acum locuim tot la bloc de 5ani. Inca nu mergem in vecini sa imprumutam o cana de faina, dar ne ajutam intre noi pe cat putem. Vecina de alaturi ne suna sa ne anunte ca au venit instalatorii care schimba apometre, sau cere ajutor sotului cand are probleme cu centrala, vecinul de vis-a-vis a luat noile cartele de la interfon in locul nostru stiind ca eram plecati cateva zile si a lasat bilet la parter sa stim ca trebuie sa sunam la el, am mers la vecina de la 2 sa o rog sa ma ajute sa mut masina ca sa pot scoate carutul din portbagaj (nu am carnet, iar sotul era la munca). Ma rog, usor usor incepem sa ne cunoastem tot mai bine intre noi si sa ne ajutam tot mai mult si mi se pare tare dragut.

  • Oana/ 02.04.2021Reply

    Buna Dana. Eu locuiesc in Franta si aici avem site-uri si aplicatii (Next Door si Mes Voisins) care au cascop apropierea oamenilor din cartier.
    Pe aceste aplicatii poti propune servicii, cere informatii, imprumuta lucruri, etc.
    Ne-a fost foarte utila cand ne-am mutat la casa noua si aveam nevoie de tot felul de unelte pe care nu voiam sa le cumparam.
    Inspirata de aceste site-uri, in luna decembrie m-am hotarat sa creez un grup privat facebook pentru resedinta noastra care e compusa din 4 scari de bloc.
    Am pus un biletel in fiecare cutie postala ( cateva legate de initiativa mea si numele grupului FB)
    Vecinii au fost foarte incantati. Ne imprumutam jocuri de societate, ne-am invitat la cina, am ajutat o vecina in varsta sa-si duca cutii in beci, am facut o strangere de haine si jucarii pt copii defavorizati. E minunat.
    In luna iunie vrem sa o organizam o petrecere a vecinilor in curtea resedintei pentru a ne cunoaste mai bine.

  • Olivian/ 03.04.2021Reply

    Aceste mici comunitati sunt cheia unor schimbari cu impact puternic asupra noastra. Pentru ca acea comunitate poate impune un standard civic, o implicare a celor din jur pentru probleme punctuale si chiar o relatie de prietenie. Doar ca in aceasta ordine!
    Adresarea specifica a unor probleme din zona poate face ca o comunitate sa se alature acestei cauze. Prin urmare poti identifica o astfel de problema?
    Un grup pe whatsapp ar fi foarte util pentru comunicarea voastra pentru idei precum igienizarea zonei, plantarea unor flori, un picnic, sprijin pt batrani samd.
    Pentru a ajunge la vecini recomand sa le lasi un biletel si sa te semnezi tu, vecina de pe strada si pe cine mai gasesti. Numai ideea de a le cere sprijinul altor vecini sa convinga si pe altii e un semnal foarte bun dat de tine. Asa ca daca te mai intersectezi cu vreun vecin vorbeste-le. Cred ca e ideal.
    Atentie la formalism si la orgolii! Cafeaua vrei tu sa o faci, dar poate vrea altcineva sa o faca. Sau nu mai bine cafeaua e bonus la o scurta intalnire? Vecina aduce banane, dar nu mai bine stia si cealalta vecina, care tocmai a primit o livrare de baby banane organice din Brazilia ? 😀 Ideea e ca fiecare sa se simta in largul sau, fara a se simti exclusi.
    Felicitari pentru ideea frumoasa, pe care ti-o doresc cu efectul dorit!

  • Alina/ 08.04.2021Reply

    Buna Dana.
    esti un om extrem de frumos, pur si simplu te iubesc pentru tot (dar ti-am mai spus eu asta ori de cate ori am avut ocazia).
    Unde locuiesc eu avem un grup pe Whatsapp cu toti vecinii din cartier. (il folosim si pentru a ne informa intre noi daca observam lucruri ciudate… )
    Dar si 1 data pe an (evident vara) organizam o asa zisa “petrecere a cartierului “, unde fiecare aduce bunatati, amenajam mese si blocam o portiune de strada pentru a petrece putin timp impreuna.

    sper ca experienta mea te va ajuta si te va ispira sa reusesti in acest imens proiect splendid.

  • Corina/ 08.04.2021Reply

    Buna Dana, și noi locuim in zona, avem 2 fetițe de 5 și 6 ani, foarta faina inițiativa, ne alăturăm cu drag, ne mai intersectam in parc și la școala.

  • Andreea Diaconu/ 08.04.2021Reply

    Bună Dana! Vei fi surprinsa sa afli ca foarte mulți părinți care merg în parcul Ioanid sau Icoanei, sunt vecini :-). Fiind în aceeași situație cu cea descrisa de tine, singura mea sursa de socializare a fost cea cu părinții celorlați copii din parc, cu care ne întâlneam aproape zilnic. Încet s-au legat relații frumoase de prietenie- atât între copii cât și între adulți. Acum e o comunitate foarte faină. So, dacă vreodată ai timp și chef de o cafea prin zonă sau parc, în timp ce se joaca copiii, unii dintre vecini sunt acolo și, iti garantez, sa sunt oameni f faini 🙂

  • Gabriela/ 09.04.2021Reply

    Scrie un mesaj scurt cu ideea ta…ma numesc…, nr casei, invitatie pt vecini pt a va cunoaste si socializa, in data de, la ora x, eu scot o masa afara si aduc cafea, puteti aduce si voi ceva daca doriti sau pur si simplu prezenta voastra este de ajuns….printezi, decupezi flyere mici si le pui in cutia postala. Astfel le dai ocazia sa accepte sau nu invitatia si nimeni nu se va simti ciudat in caz ca nu poate/ nu vrea. Succes!

Leave a Comment