Custom Menu

Latest From Our Blog

Ganduri in mijlocul noptii

Ganduri in mijlocul noptii

Sa te apuci sa injuri un copil pe internet, in timp ce fluturi steagul “libertății de exprimare”, este pur și simplu grețos.


Am urcat pe scena de la varsta de 3 ani. Am devenit Abramburica la varsta de 9 ani, adica exact varsta pe care o are acum unul dintre copiii mei. De foarte mult ori in copilaria mea am fost întrebata “ce sunt parintii?”, de catre alti adulți, probabil parinti la randul lor, care porneau de la premiza ca sigur vreunul dintre parintii mei e cel putin actor, regizor sau mare producător de televiziune. Ei bine, dezamagirea se asternea imediat pe fata lor cand le raspundeam ca “nu, parintii mei sunt ingineri chimisti.” Ba unii chiar insistau cu “nu se poate, atunci altcineva in familie…?”, “Nu, absolut nimeni din familia mea nu a mai avut vreodată legatura cu domeniul artistic…”. Dar in acelasi timp, de-a lungul celor 35 de ani de când sunt in fata publicului, am lucrat cu actori extraordinari, ai căror parinti erau artisti extraordinari. Sunt convinsa ca si ei au avut de suferit pe subiectul asta si au invatat, de nevoie, sa treaca peste bârfele din culise. Concluzia e ca unii oameni triști, nemultumiti de vietilor lor, te vor judeca oricum, indiferent de cat de performant ajungi sa fii intr-un domeniu si indiferent de istoricul pe care îl ai.

E prima oara cand ma gandesc mai serios ce as face dacă vreunul dintre copiii mei ar vrea sa aleaga drumul pe care am mers eu. Ce ar trebui sa fac dacă aș vedea ca unul dintre copiii mei are o înclinație către domeniul asta? E normal ca tocmai eu sa le ofer mai putine șanse copiilor mei, decât mi-au oferit mie parintii, care nici macar nu aveau legatura cu lumea asta? Tocmai eu care știu acum cat de important a fost sa am susținerea parintilor pe acest drum, inca de cand eram foarte mica? E firesc sa fiu mentor pentru alti adolescenti care viseaza sa devina actori, sa lucrez cu atat de multi alti copii, ajutandu-i de fiecare data cu sfaturi, in baza experientei personale, dar cu ai mei nu? Ar trebui sa ii opresc, sa ii întorc din drum, sa ii sperii vorbindu-le despre cat de rea poate fi lumea si cat de nedrept ar putea fi judecati? Sa nu ii las sa incerce profesia pe care eu o iubesc si despre care le vorbesc cu pasiune mereu, doar din dorinta de a-i proteja?

Adevărul e ca ei vor creste cu eticheta “baiatu’ lui..” si “fata lui…” indiferent de domeniul in care vor profesa. Ca alegi să îi arăți sau nu in spațiul public, ca ii ții cu spatele in social media sau cand faci postari comerciale, ei tot vor fi – mai ales pentru cei cu care vor intra inevitabil intr-o competitie in viata lor – “copiii lui..”. E o eticheta cu care s-au nascut, intr-o tara care are plăcerea si priciperea fantastica de a eticheta, de a judeca, de a trage concluzii, de a analiza fara niciun fond la baza. Va spune cineva care traieste si acum cu toate etichetele posibile si imposibile: eticheta de “sigur fiica cuiva din industrie”, eticheta de “soție de regizor” – chiar dacă aveam deja 15 ani de munca in fata publicului, inainte să îl cunosc, eticheta de “femeie intretinuta” – chiar daca mi-am castigat independenta financiara de mica, avand salariu de la varsta de 8 ani, eticheta “actrita de seriale TV” – pusa de oameni care nu au avut niciodată curiozitatea sa ma vada la teatru sau in alt gen de productii sau eticheta “vedeta cu viata glamour, care habar n-are de greutati” – chiar dacă am avut o viata atat de complicata, incat prietenii se întreabă cum de mai sunt totuși sanatoasa la cap. De absolut toate aceste etichete ma lovesc aproape zilnic, chiar si dupa 35 de ani de carieră. Poate tocmai de aceea ma bucur atat de mult de un casting luat pentru o productie internationala, de o selecție sau un premiu la un festival international. Pentru ca de fiecare data acolo am sansa sa fiu privita de la zero, fara asteptari, fara etichete.

Dar sa injuri un copil pe contul administrat de parintii lui, fara nicio jena, ba chiar considerandu-te îndreptățit, mi se pare ca e exemplul cel mai clar ca mai rău de atat nu se poate ajunge in “dialogul” din social media.

P.S. E 3:27 dimineața și ma gândesc cum copiilor mei poate le-ar fi mai bine afara, pe viitor, unde ar avea luxul de a fi priviți fără prejudecati.

11Comments
  • Mario/ 15.01.2024Reply

    Lumea este indignata din alt motiv, Eva este copil dar i.am facut instagram … este copil dar are content pe youtube … este copil dar are content pe social media intr.un cuvant …
    Cand o critica lumea doar prin simplul fapt ca nu a participat la preselectie … aaa dati in ea este doar un copil …
    Pai va invitam noi carcotasii sa ii stergi toate paginile atunci …
    Lumea eate satula de ipocrizia parintilor mai mult …
    Si intrebarea este cate fetite au participat la preselectie???

  • Elena/ 15.01.2024Reply

    Draga mea, Dana..
    Eu sunt șocată, văzând comentarii urate adresate unui copil talentat,nu înțeleg de unde vine atâta răutate.
    Cele mai multe comentarii vin de la femei, care la rândul lor sunt mame..
    Eu am un băiețel, niciodată în viața asta nu aș putea să vorbesc urat despre un copil, indiferent dacă este al unei persoane publice sau nu.
    Cu un gust amar spun asta, dar eu nu o să mai întorc în România, tocmai de asta, educația la noi nu mai există…pentru binele copilului meu, pentru sănătatea lui mentală.
    Ești extraordinară!
    Te pup și îmbrățișez! ❤️

  • Anamaria Moldovan/ 15.01.2024Reply

    Lumea e rea 🥲 dar e si lume buna 🥰 sa ramanem cu aia buna ❤️

  • Antoneta/ 15.01.2024Reply

    Foarte adevărat și foarte frumos punctat! Felicitări din toată inima, Dana Rogoz!

  • Alina/ 15.01.2024Reply

    Ești minunata

  • Flavia/ 15.01.2024Reply

    Sunt foarte impresionată de cele scrise mai sus! Din păcate este foarte adevărat! Te iubesc🥰

  • Marginean/ 15.01.2024Reply

    Nu pot sa-mi imaginez cum poate o persoană sa înjure un copil, cu ce la deranjat…!? Nu iti place filmul., asta e treci mai departe! Eva e un copil talentat si merită să fie susținută de părinții ei!

  • Elena/ 16.01.2024Reply

    Parcă ai fi scris din capul meu,perfect adevărat 😘🤗

  • Mircea/ 16.01.2024Reply

    Nu are nici o legatura tara, acest lucru este o caracteristica a internetului. Fiul lui Trump, Barron Trump, si-a luat destule injuraturi pe net, la fel ca fiica lui Kris Jenner, Khloe sau sa nu uitam de mega hate-wave pe care si l-a luat fiul lui Will Smith, Willow Smith.

    Asta este ceva standard in copiii de celebritati, pentru ca vrand nevrand ei sunt in atentia publicului din cauza parintilor. Desi este imposibil sa fie tinuti ascunsi la nesfarsit, exista metode prin care pot fi limitate consecintele.

    Daca prin “ma gandesc cum copiilor mei poate le-ar fi mai bine afara” va referiti ca plecand in Spania nu va cunoaste nimeni pe dvs., Dana Rogoz, atunci da. Dar daca erati celebritate in Spania acelasi fenomen avea loc. Cred ca primiti destule comentarii gretoase si injuraturi pe internet ca sa stiti ca asa este internetul inca, vestul salbatic, iar copiii pe internet nu-s exceptie.

  • Doina Elena Ionescu/ 16.01.2024Reply

    Bravo, Dana ! Ai punctat exact cum trebuie. Dar mă doare sufletul când mă gândesc că prea puțini vor înțelege …….
    Te admir pentru felul cum îți crești cei doi copii minunați !

  • Floarea/ 19.01.2024Reply

    Atat de trist! Sa nu ne lasam coplesiti de rautati! Dumnezeu sa ne daruiasca intelepciune si puterea de-a merge inainte! Si de-a nu inceta sa facem binele! Multumim, Dana, pentru gandurile tale, indreptatite! Mult succes, tuturor!

Leave a Comment