Intr-o casuta de la tara

Intr-o casuta de la tara

Sambata trecuta, cand se facuse deja destul de tarziu, eu si Radu am pus la cale o scurta iesire la munte. Primisem cadou de curand un album cu cu cele mai frumoase conace si casute de la noi din tara, in care sa te poti si caza. Am ramas impresionata de imaginile cu casele taranesti de la Miclosoara, asa ca am pus mana pe telefon si am sunat sa fac o rezervare.

Duminica dimineata, pe la ora 7, am plecat entuziasmati intr-acolo. Va marturisesc ca linistea si frumusetea locului au fost mult peste ce speram:

 

Noi am dormit doar o noapte in casuta albastra din fundul curtii. Am declarat-o cea mai frumoasa cazare a noastra, fiind exact pe gustul nostru. Patul de lemn cu asternuturile taranesti brodate, godinul superb, vasele de lut, mobilierul autentic, usile de lemn imbatranite, gemuletele joase prin care vedeai dealurile si livezile vecinilor…absolut superb, in cele mai mici detalii. Imi doream de mult sa traiesc o astfel de experienta rurala, intr-o casa taraneasca adevarata, ingrijita cu dragoste de oameni gospodari.

Duminica am facut o vizita Conacului Contelui Kalnoky din apropiere, iar dupa masa am luat masina pentru un drum de 35 km printre dealuri catre Valea Zalanului, unde gazdele de la Miclosoara ne-au povestit ca vom gasi aceleasi case de oaspeti primitoare, una dintre ele fiind chiar a Printului Charles.

Mai sus  sunt cateva poze de la conac. Vara te poti caza in dormitorul conacului, o experienta cu siguranta de neuitat, mai ales ca noaptea ajungi doar cu lanterna (sau torta!) pana la camera ta, nefiind electricitate peste tot. Iar in Valea Zalanului poti dormi chiar in dormitorul printului, care am inteles ca nu are alt tarif decat restul camerelor disponibile. Zona e minunata, casele fiind asezate intr-o vale, chiar intre munti. Ultimii 7 km de la Aita Seaca ii faci pe drum forestier, iar semnalul de la mobil se pierde complet. Am zis ca macar pentru o noapte si tot vom reveni in Valea Zalanului, fara mobil, fara net, doar cu aer curat si privelisti senine.

Iar seara ne-am intors in Miclosoara pentru cina pregatita de gazde. Cand frigul se lasase binisor afara, noi ne bucuram de focul aprins in semineu. Iar cina am petrecut-o in 6, impreuna cu doua fete din Belgia si un cuplu de americani din Boston, la lumina lumanarilor. Aveam senzatia ca sunt plecata din tara. Foarte prietenosi colegii de masa, asa ca povestile de viata s-au depanat repejor. Am fost foarte mandri cand i-am auzit pe toti 4 cat de frumos vorbesc despre Romania, din toate punctele de vedere.

A doua zi, dupa micul dejun, am luat-o la pas pe dealurile din imprejurimi. Am plecat apoi inspre Moeciu-Bran si ne-am oprit la Schitul Bran:

 

Se intampla uneori ca o noapte de vacanta sa echivaleze cu o luna de concediu. Depinde mult de locul si oamenii cu care ti-o petreci. Deja mi-e dor de linistea dealurilor, aerul rece, de focul de lemne din soba si mirosul de fan din fata casutei noastre de chirpici.