Custom Menu

Latest From Our Blog

Inca la 35 de ani

Inca la 35 de ani

E ultima postare pe care o scriu la 35 de ani. Nu va asteptati sa insir niscaiva vorbe intelepte, ci mai simplu o sa descriu ziua de azi si ce ganduri imi trec acum brambura prin cap, ca peste ani sa imi pot face o idee de cum eram in pragul aniversarii celor 36 de ani.

Tocmai au adormit copiii. Copiii mei, doi copii, eu, mama de doi copii. Vlad – 7 ani si jumatate – clasa 1, Lia – 1 an si 4 luni – in a doua ei saptamana de cresa. Cel mai frumos moment al zilei a fost cand m-am intors cu Lia de la cresa, iar Vlad si Radu ma asteptau in fata casei, ca din momentul in care deschid poarta, sa ma bucur de cadoul de ziua mea: o bicicleta electrica (aleasa de Radu), un pulover si un portofel (cadouri alese de Vlad). M-a emotionat grija lui Radu de a construi acest moment si bucuria lui Vlad de a-l pune in practica. Era asa de fericit micutul, ca imi povestea de dinainte sa ma apropii de cadou ce am primit si cum l-a ales. Incepuse sa le desfaca el pe toate pentru mine, explicandu-mi cum au mers ei doi la cumparaturi si ce peripetii au avut. Radu mi-a zis ca Vlad a ales inclusiv firele de flori din buchet, iar puloverul si portofelul au fost optiunile lui cat se poate de ferme. In tot timpul asta Lia a stat in bratele meu si a zambit, simtind emotia si bucuria familiei ei. Asta e tot ce conteaza.

Asadar, mi-au oferit mai repede cadoul si asta pentru ca maine zburam spre Copenhaga. E prima oara cand ajungem in Danemarca si, avand in vedere ca am calatorit foarte putin in pandemie, mi-am dorit enorm o iesire, chiar si de un weekend. Danezii sunt cei mai fericiti din lume, asa se zice, asa ca ma bucur sa imi serbez ziua printre ei. Ce mai, o sa ma tina fericirea tot anul!

Recunosc ca in preajma zilei mele de nastere am inceput inca de anul trecut, sa am emotii de toate felurile. Poate si pentru ca e a doua aniversare in pandemie si tot contextul asta nefavorabil ma apasa poate mai mult decat credeam. Dar si pentru ca am inceput sa fiu mult mai constienta de cum trece timpul. Si trece prea repede. A zburat si anul asta.

Am filmat un lungmetraj in Slovacia, in varful pandemiei cu covid, plecand doar eu cu Lia la filmari si traind o adevarata aventura. Am avut premiera scurtmetrajului “30 de ore” si a lungmetrajului “#dogpoopgirl” la TIFF, dar si premiera spectacolului de teatru “Domnisoara Iulia” la unteatru. Am strans in ultimele 2 luni, intr-un cont de Galantom, 72.141 lei pentru renovarea salii de nastere a Maternitatii Polizu. Am citit copiilor povesti online sau la teatru. Am calatorit in vara in Zakynthos, dar Revelionul l-am petrecut doar noi 4 acasa, in siguranta, avand un farmec neasteptat, cu copiii adormindu-ne in brate. L-am ajutat pe Vlad sa se adapteze vietii de scolar, iar pe Lia sa faca primii pasi – la propriu! – in viata. Pastele l-am petrecut impreuna in Bratislava, cand baietii au venit sa ne viziteze in timpul filmarilor. Si mi-am facut planuri pentru casa de la Viscri, pentru proiecte noi in teatru si film, pentru calatorii, pentru lucruri noi de invatat, planuri pe care imi doresc mult de tot sa le implinesc la 36 de ani. Dar chiar la 36. Caci timpul zboara prea repede.

Gata, trebuie sa las telefonul jos si sa termin de facut bagajul, caci in cateva ora (5 mai precis) trebuie sa fim deja cu totii la aeroport. Dar mi-a facut bine sa scriu aceste randuri si sa fiu recunoscatoare, constienta si chiar mandra de mine pentru ce am reusit sa implinesc la 35 de ani.

In poze port: rochie Azzea Clothing, geanta, lant si basca H&M, incaltaminte Acne, cercei Lisa&Co.

8Comments
  • Ligia/ 23.09.2021Reply

    De ce atat de mica Lia merge la cresa ? Defapt de ce alegerea pt cresa si nu sa stea cu tine macar pana la gradinita. Acasa cu mama le este cel mai bine mai ales acesti ani nu se mai intorc ♥️

    • Alexandra/ 24.09.2021Reply

      De ce lapte praf sau alaptat, de ce diversificare sau autodiversificare, de ce pus in marsupiu sau in carucior? Pentru ca suntem oameni, avem contexte diferite si luam decizii diferite.

    • Alina/ 20.11.2021Reply

      De ce nu ne vedem fiecare de treaba lui? De ce in alte tari merg copiii de la 4 luni la cresa si se dezvolta armonios? De ce unele mame romance fac pe martirele, desi de fapt nu sunt multumite cu alegerile lor, si apoi pun o presiune imensa pe copiii lor, pentru ca alte realizari nu considera ca au in viata? De ce nu contorizam timpul de calitate, ci punem pret doar pe calitate?

  • Teogirl/ 23.09.2021Reply

    Sunteti atat de frumosi si e minunat cum reușești să transmiți si băieților tai cat de importante sunt momentele aniversărilor etc…💚 fain, fain, Dana, o bucurie sa te stiu!

  • Sabrina/ 23.09.2021Reply

    Minunat Dana! Sa te bucuri de familia ta minunata! Te-am admirat dintotdeauna. Esti o adevărată inspiratie si imi alini dorul de casa. Sa ai o zi de nastere superba si un an asa cum visezi! Kisses 😘🤗🎉

  • Monica/ 24.09.2021Reply

    Cu siguranță o să vă placă mult Copenhaga!!! Eu locuiesc aici așa că dacă aveți nevoie de sugestii vi le pot recomanda cu drag.
    PS: dacă vrei să te îndulcești de ziua ta îți recomand Queen’s Delight, au eclere mi-nu-na-te făcute chiar de o familie de români ❤️💛💙

  • Denisa/ 24.09.2021Reply

    Sunteti deosebiti toti 4!
    Va admir pentru dinamica voastra familiala, pentru bucuria cu care imbratisati fiecare zi, atentia voastra pentru voi, pentru ceilalti.

  • Mihaela Marginean/ 27.09.2021Reply

    Dana esti minunata! Ador sa citesc blogul tau . Atat de frumos povestesti ca ma faci sa imi si imaginez totul in fata ochilor 👍
    Sunteti o familie superba!
    Keep up the good job , and happy belated birthday!

Post A Reply to Alexandra Cancel Reply