Custom Menu

Latest From Our Blog

Mamaie si Tataie

Mamaie si Tataie

030

Mamaie si Tataie nu sunt prea batrani sa fie indragostiti.

Am sa va spun o poveste foarte frumoasa cu Mamaie – 90 de ani si Tataie – 91 de ani. Culmea e ca nu sunt mamaie si tataie ai mei (din pacate toti bunicii mei s-au stins din viata, bunicile chiar in urma cu doi ani), dar pentru ca asa ii numesc toti cunoscutii, asa ii numesc si eu. Mama a fost cea care mi i-a prezentat astfel, fiind parintii unei bune prietene din copilarie. Inainte de a intra in detaliile acestei povesti, trebuie sa va marturisesc ca m-am gandit la ei doi instantaneu in momentul in care BRD – Groupe Société Générale mi-a dat ca tema sa aleg un om care m-a impresionat in anul 2014 si care m-a inspirat ca in 2015 sa incep sa lucrez la pasiunea mea. Iata ca nu e vorba de un singur om, ci de doi tineri indragostiti care m-au facut sa imi doresc ca in 2015 sa pretuiesc mai mult fiecare moment petrecut alaturi de Radu.

Mamaie si Tataie au implinit la finalul anului trecut 68 de ani de casatorie. Au doua fete, doua nepoate si un stranepot, pe care il puteti vedea in poza. Mama mea imi povesteste ca de fiecare data cand vreo prietena de-a fetelor nu avea unde sa isi lase copiii (pauze de la gradinita, cresa), apela la ei. Asa se face ca si eu am stat la ei vreo 2 saptamani pe timpul zilei cat era mama la serviciu, pana cand am fost data la gradinita. Nu voiau si nu primeau bani pentru acest serviciu. Mamaie facea Uta-Uta cu mine pe picioare, asta imi aduc aminte. Tataie a muncit intr-o fabrica de instalatii sanitare care s-a daramat intre timp, iar mamaie intr-o cofetarie. Au avut intotdeauna salarii si pensii la limita existentei. Asta nu inseamna ca nu gasesti la ei in casa la orice ora din zi vreo prajitura facuta de Mamaie sau un paharel de vin natural luat de Tataie de la tarani. Mamaie face si acum tort dobos cu foi coapte pe fundul tavii la zile de nastere din familie. Iar ca sa ii vada si sa vorbeasca cu nepoata si stranepotul care au emigrat in America, in fiecare sambata si de sarbatorile mari, Mamaie a invatat la 80 de ani sa umble cu calculatorul. Lui Mamaie ii place sa citeasca si acum romane de dragoste. Tataie ii aduce flori si acum din piata duminica dimineata. Mamaie la miezul noptii in noaptea de Anul Nou coace mereu o placinta cu branza.

68 de ani de casatorie – nu stiu cati din generatia noastra se vor putea lauda cu aceasta performanta. Si nu sunt neaparat impresionata de cifra in sine, ci de faptul ca anii acestia au trecut peste ei fara sa ii schimbe intr-atat incat sa uite de acele detalii care le fac viata in doi mai frumoasa. Ma impresioneaza ca dupa atat de multi ani in casa lor gasesti armonie si buna dispozitie.

Incerc sa mi-i imaginez tineri. S-au iubit, s-au casatorit, au petrecut un timp doar al lor. Apoi au aparut copiii si au trait pentru si prin ei multi ani, pana cand i-au invatat sa zboare si sa plece la cuiburile lor. Si au ramas din nou doar ei doi. Sigur ca au mai fost nepotii, copiii prietenelor, dar acum sunt in mare parte din timp doar ei doi, romanele de dragoste, prajiturile dobos si trandafirii luati din piata duminica dimineata.

Copy of IMG_0798

Am incheiat anul 2014 prinsa in foarte multe proiecte, muncind foarte mult pentru implinirea fiecaruia. Cand mai prindeam cate o pauza va spun sincer ca ma gandeam la ei doi si la cei 68 de ani de casatorie si imi spuneam ca in 2015 e musai sa imi reorganizez agenda astfel incat sa rezerv mai mult timp acelor activitati in doi, acelor obiceiuri ale noastre care ne fac mai fericiti. Pentru ca nu ma gandesc la cum le vom recastiga la un moment dat in viitor, ci vreau sa ma gandesc doar la cum nu le vom pierde niciodata. Deci nici in 2015.

[youtube VMX5nK1S2mE]

27Comments
  • Silvia/ 27.01.2015Reply

    Minunat!! Sa le dea Dumnezeu multa sănătate și momente minunate impreuna, cu parfum de flori cumpărate duminica din piață și aroma de tort dobos! La fel și vouă, Dana!

  • Florentina L./ 27.01.2015Reply

    Wow, Dana… pozele postate de tine sunt facuta acum, cand au 90, respectiv 91 de ani sau sunt mai vechi? Nu-mi vine sa cred cat de tineri arata la varsta asta… parca au cel mult 75. Spun asta si gandindu-ma la o matusa care are 90 de ani si pare mult mai in varsta decat cuplul din pozele tale.

    • Dana/ 27.01.2015Reply

      Da, pozele sunt din vara. Și mie mi se pare la fel!

  • FromParisWithLove/ 27.01.2015Reply

    Iata una dintre postarile tale cele mai emotionante !!! Multa sanatate si pofta de viata celor doi “tineri indragostiti” care nu pot sa ne fie decat un exemplu de urmat. Cred ca tine si foarte mult de starea de spirit care nu poate fii decat una pozitiva, stare ce si pe tine te caracterizeaza !!! Gros bizzzz !!!

  • Alexandra Toto/ 27.01.2015Reply

    M-a emotionat teribil acest articol, si cred ca aceste povesti adevarate de viata, ne marcheaza intr-o oarecare masura. Ne fac sa apreciem lucrurile marunte, sa ii pretuim pe cei dragi noua atunci cand sunt in viata, sa iubim viata mai mult, sa lasam stresul si rautatea la o parte, sa privim mereu inainte cu optimism si cu ganduri bune, sa il/o iubim si sa il/o respectam pe cel/cea de langa noi. Cred ca am uitat cum e sa iti iubesti cu adevarat perechea si sa trecem impreuna la bine si la greu.. Stim in schimb sa renuntam usor de la prima cearta si prima discutie mai aprinsa, nu totul e roz in viata si cred ca Mamaie si Tataie au avut si ei greutati, dar iubirea si respectul i-au tinut pana acum aproape. Cati dintre cei din generatiile actuale, lupta sa isi pastreze casniciile? Foarte putini, peste tot auzi de divorturi, despartiri , copii traumatizati de certurile parintilor. La nici un an doi de casnicie se despart. Unde e iubirea? iti multumim ca ne-ai prezentat aceasta poveste frumoasa . Cu totii, fie adolescenti, tineri si chiar mai in varsta.. ar trebui sa stim sa iubim cu adevarat.

  • Alexandra P./ 27.01.2015Reply

    Ce minunat e sa stii sa traiesti frumos alaturi de omul de langa tine! Multa sanatate le doresc si ani multi in continuare!!!

  • Oana M/ 27.01.2015Reply

    Sa fie sanatosi! Ma bucur ca ne-ai spus povestea lor frumoasa (de roman de dragoste) si ca nu i-ai uitat.

  • DANA ZOOM DECOR/ 27.01.2015Reply

    Frumos articol, asa ar trebui sa fim toti. Atenti la micile lucruri si momente, care ne bucura cu adevarat. Sa avem un 2015 plin de timp dulce petrecut cu cei lipiti de inima~

  • oana/ 27.01.2015Reply

    Multumesc mult Dana ca te-ai gandit la ei. Pentru cei care nu ma cunosc, ei sint bunicii mei care m-au crescut si invatat ce conteaza cu adevarat in viata. Chiar daca fizic sint atat de departe de ei, in suflet sint mereu acolo. Ma rog la Dumnezeu in fiecare zi sa-i tina sanatosi cat mai mult si sa continue sa inspire cat mai multi oameni.

    • Dana/ 28.01.2015Reply

      Buna Oana si salutari cu drag din Romania. Intr-adevar, bunicii tai sunt un exemplu pentru noi toti. Multumesc ca ai intrat pe blog si ne-ai impartasit gandurile tale. Pupa-l pe Luca din partea mea 🙂

  • cristina/ 27.01.2015Reply

    Frumoasa si plina de inspiratie povestea… Iar eu imi cer scuze ca voi posta offtopic insa… plec duminica in Malaezia si am capul plin de temeri. Pe langa faptul ca voi fi nevoita sa zbor cu Malaysian si Air Asia, citind blogul tau am fost strafulgerata de realitatea pe care am neglijat-o: nu am facut niciun vaccin. M-am bazat pe faptul ca nu sunt obligatorii insa acum regret ca nu m-am interesat din timp. Voi face un circuit pe cont propriu asa ca mi-ar fi de foarte mare ajutor cateva sfaturi/ponturi din partea ta. (stiu ca ai facut o astfel de calatorie). Am inclus in traseu Langkawi, Penang, Cameron Highlands si KL. Sunt efectiv panicata si aproape ca nu as mai vrea sa plec. Eu mai am si o boala autoimuna si deci cu imunitatea stau prost. Este chiar asa mizerie? Ar trebui sa am ceva in vedere in mod special sau sa iau prosoape si lenjerie de pat? 🙂 Stiu, deja o dau spre paranoia. Imi cer scuze inca o data pentru postarea total deplasata in context insa nu am gasit un alt mod de a te contacta. Iti multumesc anticipat pentru un raspuns. Te pup!

    • Dana/ 27.01.2015Reply

      Malaezia nu e o tara murdara. Adica sigur ca are si locurile ei mai putin cosmetizate pentru turisti, dar nu trebuie sa iti faci griji ca nu vei gasi cazare buna la preturi foarte mici. Legat de vaccinuri, cred ca mai poti lua inca vaccinul pentru malarie, adica Eloquine. Daca esti din Bucuresti, stiu ca aveau la farmacia Academiei (de langa Calea Victoriei). Sunt niste pastile care se iau o data pe saptamana si inca o saptamana (sau doua, nu mai tin minte exact) dupa ce te intorci in tara. Mai poti intreba. Altfel, nu te panica, va fi totul bine! 🙂 Noi am fost in KL, Langkawi si Penang. Sunt foarte diferite intre ele, o sa ai senzatia ca ai schimbat tara de fiecare data 🙂 Vacanta frumoasa!

      • Dana/ 27.01.2015Reply

        Ah, si nu iti face griji nici pentru zbor. Am zburat cu AirAsia de multe ori 🙂

        • cristina/ 28.01.2015Reply

          Iti multumesc mult, mult de tot! Chiar m-ai mai linistit. M-am aprovizionat cu tot soiul de repelenti, sper sa fie suficient. Oricum, maine merg la medic si voi intreba de pastilele antimalarie. Sper sa revin cu impresii frumoase. Multumesc. 🙂

          • Dana/ 28.01.2015

            Toată lumea Îți va recomanda acolo Tiger Balm – un fel de crema chinezeasca de pe vremuri – atât împotriva țânțarilor cât și pentru ciupiturile de după. Noi am făcut o data un traseu prin jungla și Îți recomand sa faci asta. Parcă în Langkawi eram, nu mai țin minte exact. Dar am mers vreo 1 – 2 și am ajuns la o plaja izolata superba. Apropo, întreabă și de meduze când ajungi pe o plaja mai izolata 🙂 Pentru Malaezia a fost foarte util Lonely Planet (recomandări restaurante, cazări, locuri de vizitat…).

    • Ana/ 28.01.2015Reply

      Cristina, depinde ce boala autoimuna ai. Intreaba-ti medicul care te tine sub observatie daca ai voie sa faci vaccinuri. Daca da, ce anume. Din ce stiu eu, sunt boli autoimune la care sunt contraindicate orice fel de vaccinuri.

      • Dana/ 28.01.2015Reply

        Da, corect, cel mai bine intrebi medicul. Si eu am o boala autoimuna (Hashimoto), but I’m ok 🙂

  • roberta/ 27.01.2015Reply

    la multi ani impreuna si sa aiba parte de sanatate multa:)

    http://www.idareyoutobefashion.com

  • Roxy/ 27.01.2015Reply

    O poveste minunata!

  • Mona/ 28.01.2015Reply

    o poveste frumoasa! vitrina lor imi aminteste de vitrina bunicii mele, pozele din geam.carti vechi, pana si palaria de pe biblioteca…

  • Oana-Maria/ 28.01.2015Reply

    Este impresionanta postarea. La multi ani le doresc si eu din tot sufletul si multa sanatate! Asa visez si eu, sa ajung la batranete, sa fiu alaturi de sotul meu, sa ne plimbam prin parc de mana si multe alte lucruri frumoase sa le putem face impreuna. Bravo Dana pentru toata inspiratia ta. Numai bine!

  • luiza/ 28.01.2015Reply

    Doaaamne ce ma bucur cand mai vad oameni asa. Ma gandesc ca au si ei greutatile lor dar au stiut sa treaca peste ele si sa isi pastreze sclipirea. Asa vreau sa fiu si eu peste 60 de ani.
    https://mamisicopilul.blogspot.ro

  • DianaF./ 28.01.2015Reply

    Felicitari pentru articol ! La multi ani, MAMAIE si TATAIE !

  • Clara/ 28.01.2015Reply

    Of 🙂
    Chiar nu am nimic cu tine, dar zi si tu, ce titlu e asta?
    “Mamaie si Tataie nu sunt prea batrani sa fie indragostiti.”
    Corect este: Mamaie si Tataie nu sunt prea batrani PENTRU CA sa fie indragostiti.
    Of 🙂

  • Rodica/ 28.01.2015Reply

    Multumesc Dana pentru articol si pentru cuvintele frumoase. Ma consider norocoasa cu astfel de parinti. Sunt niste oameni minunati care ne-au crescut cu multa dragoste si ne-au fost alaturi, neconditionat, in toate ipostazele vietii. Nepotii le-au fost binecuvantare iar stranepotul un dar de la Dumnezeu. Material nu au stralucit niciodata dar au stiut sa se bucure de tot ce au avut bun in viata. Au ajuat si facut bine tuturor celor care au acceptat si asta le-a dat putere sa continue. II iubesc si le sarut mana.

    • Dana/ 28.01.2015Reply

      Mulțumesc, Rodica, ca ai intrat pe blog. Sănătate părinților, viața lunga și frumoasa!

  • Lana/ 30.01.2015Reply

    Să le dea Domnul sănătate, se vede pe chipul lor că sunt oameni de omenie, ce mi-aş dori şi eu s-o am măcar pe bunica în viaţă…

Leave a Comment