Se încheie anul si vad pe social media ca toata lumea face o retrospectiva, un bilanț, “un platouas” cu cele mai importante momente. Asa ca hai sa o luam pas cu pas.
Azi se împlinesc 11 ani de cand a murit tata. A fost foarte lucid pana in ultimul moment. Si-a luat la revedere de la fiecare dintre noi, copiii lui. Ne-a spus fiecăruia ce isi dorește pentru noi in viata, dar si cum isi dorește sa ne organizam imediat dupa moartea sa. Ne-a spus unde vrea sa fie înmormântat, ce sa scrie pe cruce …. tot. Imi era greu sa il ascult, pentru ca îmi era greu sa accept ca asta va urma. Dar el continua, cu o luciditate înspăimântătoare. Si cu toate acestea, a uitat sa ne spună unde si-a parcat masina. Știu ca are efect comic si, credeti-ma, si noi radem de situatie – radem nervos, poate, pentru a ne descarca, dar radem. Radem si ne gândim la tata razand, iar asta e un lucru asa de greu si de frumos!
Anul acesta l-am sarbatorit pe Vlad alături de colegii lui printr-o petrecere inedita. I-am organizat un Treasure Hunt in Muzeul Satului, prin care nu numai ca trebuiau sa fie atenți la casute, sa le găsească dupa anumite ghicitori special concepute, dar trebuiau sa rezolve si diferite provocari. A fost minunat!
Il iubesc de nu mai pot! A crescut mult, e foarte matur in unele situatii, e enervant de adolescent in altele, dar si foarte copilaros. Daca il vedeti cum se joaca cu Lia si colegii ei de gradinita…. n-are treaba! E o combinatie perfecta. E #perfectumeu exact asa cum e.