Culori complementare
Blonde, brunete, roscate, portocalii, albastre, mov…Acum doua zile am fost la petrecerea de 13 ani a postului Acasa. Si pentru ca era “black and white party” si va spuneam intr-un post trecut ca sunt o fana a petrecerilor cu tema, mi-am pus si o peruca bruneta, ca sa fiu all black. M-am jucat un pic si mi-a placut. A fost amuzant sa vad reactia colegilor: “Mamaaa, cat te schimba brunetul!”. Da? Cam cat ma schimba? Cam cat de mult te poate schimba culoarea parului? Cred ca o schimbare din blond in brunet, din orange in albastru, ca mai sus, iti da o anumita stare, iti schimba atitudinea…in primele 2-3 saptamani. In ceilalti schimbarea e mai mare decat in tine, ei se obisnuiesc mai greu, ca te vad mai rar.
Si apropo de culori ale parului, nu o sa o uit niciodata pe bunica mea care se vopsea cu albastru de metil. Stiti si voi batranicile cu parul putin mai mov. Intr-o zi, eu si fratele meu Radu, n-am mai rezistat si am intrebat-o, uitandu-ne la o pata mare mov pe care o avea in crestetul capului: “Mai Baico (noi asa ii spunem), de ce nu va lasati voi parul alb? De ce vreti sa fie mov? “Eh, saracele, raspunse ea foarte cocheta, sunt unele femei care gresesc. Si in loc sa iasa cu un alb mai stralucitor, ies mov.” Am incercat sa-i spunem cu frumosul ca ea chiar este mov in cap, dar a crezut ca vrem sa radem pe seama ei. Asa ca n-am insistat. N-am vrut sa-i stricam placerea si sa-i punem oglinda in asa fel incat sa se vada din toate unghiurile. Si pana la urma, ea era in tendinte. Era la moda, moda femeilor cu parul alb-mov.
Am facut un pic de ordine in fisierele mele si am adunat intr-un singur “sertar” hainele Colombinei – adica o selectie de rochii sau topuri care repeta acelasi motiv, foarte asemanator cu cel al costumelor personajelor din commedia dell’arte. Imi place sa urmaresc trendul asta, dar mi-e greu sa cred ca il voi “onora”, avand in vedere ca inca ma acopar doar in negru, nude si griuri de culoare. Oricum, ma face sa ma gandesc la Gwen Stefani.
Lazy Oaf 
