Custom Menu

Latest From Our Blog

Frica de esec

Frica de esec

Pe 7 august se desfasoara un eveniment organizat de cei de la The Power of Storytelling si Visual Playground: How to design your creative life. Invitata lor este femeia din spatele celui mai longeviv podcast despre industrii creative (Design Matters), Debbie Millman, a carei poveste de viata mi s-a parut incredibil de inspirationala. Este probabil una dintre putinele povesti despre “visul american” din epoca contemporana: o copilarie dificila, o familie instabila si o dorinta arzatoare de a se face remarcata in branding, un domeniu in care se intra foarte greu. Dar iata ca acum, 30 de ani mai tarziu, succesul pentru care a muncit si a luptat atat de mult este lectia pe care vine sa ne-o impartaseasca pentru a ne motiva sa nu ne dam niciodata batuti, oricat de grele par lucrurile. Iar cu aceasta ocazie va invit si la CONCURS.

Later edit: Am facut extragerea si castigatoarea este “Mamica autentica”. Felicitari!

 

EN: On August 7th, the people behind the Power of Storytelling and Visual Playground are hosting an event: How to design your creative life. Their guest is the woman responsible for the most long living podcast on creative industries (Design Matters), Debbie Millman, whose life story I found incredibly inspirational. It’s probably one of the few stories about “the American dream” from the contemporary era: a difficult childhood, an unstable family and a burning desire to leave a mark in the branding industry, an area which is really tough to get into. But here we are, 30 years later, and the success she has worked and fought for so hard is the lesson she comes to share with us in order to motivate us never to give up, no matter how things appear to be. And on this note I invite you to a CONTEST:

Mi-am facut avant si am intrebat cateva prietene despre cel mai greu lucru pe care l-au intampinat ele in cariera lor, cand a fost nevoie sa se opinteasca mai bine si sa impinga mai tare?

Dana Paun este designer la AerWear si colaborator la A List Magazine – genul de persoana care pare ca nu se opreste niciodata, care face 100 de lucruri deodata si e mereu cu zambetul pe buze. Insa Dana lucra in asigurari acum nu prea multi ani, asa ca am intrebat-o care a fost cea mai mare frica a  ei din punct de vedere profesional. Previzibil, mi-a spus ca a fost tocmai iesirea din zona de confort si asumarea riscului de a nu mai lucra pentru altcineva, ci pentru ea. Mai mult, nici nu stia foarte clar ce anume isi doreste sa faca, dar stia ca vrea sa fie antreprenor, ca nu mai vrea sa fie  legata de cineva. “Am trait cu aceasta teama de necunoscut, in care simteam un sentiment de panica de fiecare data cand ma gandeam la ziua de maine…. timp de aproape un an. A fost greu. Desigur, eram activa si ma implicam in tot felul de proiecte insa nu mi se concretizase inca ideea despre ce imi doresc sa fac, ce fel de business, ce fel de drum sa apuc. A fost greu si din punct de vedere financiar, e greu sa stii ca nu primesti salariu pe 15 ale lunii. Insa la finalul acelui an m-am linistit, lucrurile s-au asezat si am stiut ce vreau. Si dupa acest scurt moment de liniste a inceput munca! Am supravietuit acelui an si a meritat, e minunat!”

Bianca Naumovici lucreaza la 23, in agentia de publicitate si face, alaturi de Dana Paun, emisiunea Trend Challenge pe A List. Am intrebat-o si pe ea despre esec si despre momentele de cumpana si mi-a spus ca unul dintre momentele cele mai grele a fost cand a decis sa se intoarca in Bucuresti dupa ce locuise in New York. “Am studiat fashion marketing la Parsons si am lucrat in fashion ca stilist niste ani buni de zile, insa de la un punct incolo nu mi-am mai gasit locul acolo si am decis sa ma intorc. Stiam ca in Romania trebuia sa o iau de la inceput in moda si deja facusem acest exercitiu in NYC, asa ca am ales sa ma intorc la prima mea iubire, publicitatea, domeniu in care deja lucrasem in tara. A fost un moment in care a trebuit sa ma echilibrez putin si a durat pana cand mi-am dat seama ca am sansa de a putea face mai multe lucruri de-o data: pot lucra in publicitate si pot lucra si in fashion si ca de multe ori se balanseaza una pe alta tocmai pentru ca sunt 2 job-uri pe cat de asemanatoare, pe atat de diferite. Imi place ca am sansa sa cunosc oameni incredibili si dimineata, la biroul de la 23 dar si seara, la evenimentele la care particip impreuna cu A List. Frica ca ar fi nevoie sa renunt la moda sau la publicitate si panica ca trebuie sa aleg doar una plus, desigur, impedimentul ca nu o sa mai am timpd e nimic. In realitate nu exista scuza ca nu ai timp – toti ne facem timp, nimeni nu “il are”…asa ca mi-am facut timp. Uneori ma simt obosita, insa de cele mai multe ori ma simt norocoasa.”

Una dintre cele mai vechi prietene de-ale mele a spus ca cea mai mare provocare pentru ea este sa imbine utilul cu placutul si sa nu se lase consumata de lucrurile de la birou. Subiectul vietii personale si a imbinarii carierei este un topic extrem de amplu, mai ales la persoanele cu mai multe joburi sau pentru cele in care demarcatia nu este foarte clara – actorii, cantaretii, scriitorii, bloggerii sau orice tip de freelancer sau antreprenor. Toti stiu foarte bine ca niciodata nu poti da shut down cand ajungi acasa. Insa asta se intampla inclusiv pentru cei care au un program stabil: acum avem mailurile pe telefon si ne ducem grijile si Excel-urile acasa fara sa ne gandim ca de fapt trebuie sa mentinem un echilibru. Iar, asa cum spune prietena mea, cea mai mare provocare este sa nu te consumi atat de mult incat atunci cand ajungi acasa sa nu mai ai chef de nimic. Pentru ea cea mai mare provocare este gasirea unui echilibru.

Eu v-am povestit de prietenele mele, insa vreau sa stiu care sunt cele mai mari esecuri profesionale de care ati avut parte si cum v-ati revenit dupa ele sau care a fost cea mai mare frica si cum ati depasit-o?

The Power of Storytelling pune la bataie o invitatie la evenimentul lui Debbie Millman. Va astept raspunsurile la intrebarea de mai sus timp de o saptamana, ca dupa sa pot anunta castigatorul/castigatoarea acestui concurs.

Pun pariu ca Debbie o sa aiba o multime de sfaturi si de povesti care sa va dea motivatie si ambitie. Succes!

In poze port: rochie Zee Lane (Fashion Days), cercei vintage, incaltaminte Karen Millen, geanta Moon cu Fata Detasabila noua Electric Gold. Iar tinuta in miscare arata cam asa….

EN: I took the time to ask a few friends about the hardest thing they have come across in their career, when they had to push and try harder?

Dana Paun is a designer for AerWear and fellow editor for A List Magazine – the kind of person who seems to never stop, who does 100 things at the same time and always has a smile on her face. But just a few years ago, Dana was working in insurances, so I asked her what her biggest professional fear was. Predictably, she told me that getting her out of her comfort zone and taking the risk of not working for someone else anymore, but for her.  Also, she didn’t really know what she wanted to do, but she knew she wanted to be an entrepreneur, that she didn’t want to be tied to anyone else. “I lived with this fear of the unknown, where I had a panic attack every time I thought of tomorrow…for almost a year. It was hard. Of course, I was active and involved in all sorts of projects but the idea about what I wanted to do wasn’t very clear in my mind, what business I wanted to get into, what road I wanted to take. It was hard also financially, it’s hard to know that you won’t be getting a paycheck on the 15th of each month. But at the end of that year I became calmer, things began to settle and I knew what I wanted. And after this brief moment of silence, work began! I survived that year and it was worth it, it’s wonderful!”  

Bianca Naumovici works at 23, in the advertising agency and she is a co-producer, with Dana Paun, of the show Trend Challenge on A List. I also asked her about failure and about moments of doubt and she told that one of her hardest moments was when she decided to move back to Bucharest after living in New York. “I Fashion Marketing at Parsons and I have worked in fashion as a stylist for many years, but from a certain point on I couldn’t find my place there anymore and I decided to come back. I knew that in Romania I would have to start it all over again with fashion and I had already done this exercise in NYC, so I decided to return to my first love, advertising, area which I had already worked in before. That was a moment when I had to find my balance and it took some time before I realized that I had the opportunity of doing more things at one: I can work both in advertising and fashion and most of the time they balance each other out, precisely because they are so much alike, yet so different. I like having the chance to meet incredible people both in the morning, at my office in 23 but also in the evening, during events I am attending with A List. The fear of having to give up fashion or advertising and the panic of having to choose just one plus, surely, the impediment of not having time for anything else. In reality there is no excuse for not having time- we all make time, nobody “has it”…so I made the time. Sometimes I feel tired, but most of the time I feel lucky.”

One of my oldest friends told me that her biggest challenge is to combine the useful with pleasure and not to let herself be worn out by stuff from the office. The topic of her personal life and combining it with her career is very complex, especially for those with more than one jobs or for those for which the line isn’t very clearly drawn – actors, singers, writers, bloggers or any other freelancer or entrepreneur. They all know that you can never fully shut down when you get home. But this also happens to those on a stable schedule: now we have our emails on our phones and we bring our Excels and worries home without thinking that we have to maintain a balance. And, as my friend says, the biggest challenge is not to get worked out too much that you get home and don’t feel like doing anything at all. For her the biggest challenge is finding a balance. 

I told you about my friends, but I want to know what your biggest professional failures were and how you managed to bounce back after them or what your biggest fear was and how you managed to overcome it? The Power of Storytelling  is giving away an invitation the Debbie Millman event. I bet Debbie will have tons of advice and stories to motivate you and make you ambitious.

 

Despre frumusete
Cand ramanem singure

Comments

19Comments
  • Amy/ 20.07.2017Reply

    Ce tinuta frumoasa porti, Dana! Imi place la nebunie rochia! <3
    In ceea ce priveste subiectul pe care l-ai abordat astazi, eu nu pot sa ma plang pana acum. In momentul in care nu mi-a mai convenit locul de munca, pentru ca am simtit ca nu ma mai regasesc acolo, mi-am dat demisia. A fost greu la inceput, pentru ca nu stiam incotro s-o apuc si ce sa fac, dar sustinuta de sot, am reusit sa-mi gasesc drumul, iar acum lucram impreuna pe cont propriu. No boss, no rules! 😀

    http://www.happyamy.ro

  • Florentina/ 20.07.2017Reply

    Am lucrat la banca timp de câțiva ani. A fost o perioada minunata pentru mine, am învățat multe lucruri, am trecut peste multe inhibiții dîn punct de vedere profesional.
    A venit însă momentul în care șefii mei își doreau mai mult și au trecut în alta extrema. Devenisem extrem de “controlata”, începusem sa fiu din ce în ce mai temătoare, mai inhibata. Îmi era frica de eșec, dar nici nu îmi doream sa ies din zona de confort. Știam ce fac și îmi era teama ca voi eșua în alta parte.
    Am trecut peste toate, mi-am luat inima în dinți în momentul în care am realizat ca îmi puteți sănătatea în pericol.
    E nevoie de curaj, dar merita!

  • Ewa Macherowska/ 20.07.2017Reply

    In love with your dress <3

  • Gabriela/ 20.07.2017Reply

    Dana draga tare drag imi e de tine si familia ta! Sunteti tare frumosi! Esecul meu profesional a fost ca am petrecut 3 ani lucrand foarte multe ore si altfel acordam putin timp pentru mine ! De aproape un an am schimbat ceva in privinta asta si totul pare ca merge inspre bine

  • Oana/ 20.07.2017Reply

    Mie cel mai rau mi se pare sa nu stii ce vrei.In situatia asta ma aflu eu de cativa ani, cu toate ca am job, dar as vrea altceva sau ceva legat de ce fac acum dar pe cont propriu sau asociata cu cineva ca mine cu care sa ma inteleg si sa colaborez bine.Nu stiu nici domeniul in care as vrea asta, nici cu cine, stiu doar ca vreau sa fie o munca pe care sa o fac cu placere si usurinta, sa-mi aduca profit si sa nu-mi ocupe tot timpul.

  • Oana/ 20.07.2017Reply

    Si in pozele de azi esti superba!🤗

  • Larisa/ 20.07.2017Reply

    Ai abordat sun subiect bun si cred ca noi toti, ne confruntam la un moment dat cu asta. Eu lucrez intr-un call center de multi ani, financiar pot sa spun ca sunt motivata sa raman aici, in schimb orarul si stresul m-a facut de multe ori sa ma gandesc daca sa mai continui sau nu. Am cautat si alte joburi dar nu e usor sa gasesti un job in zilele noastre, nu e imposibil dar eu inca nu am gasit nimic mai bun. Nu este un job de unde vreau sa ies la pensie, am o pasiune…si anume fotografia, imi doresc sa fac ceva in acest sens, dar nu vreau sa ma grabesc, ci vreau sa o iau usor spre reusita. Anul acesta ma marit, pot sa spun ca sunt implinita in ceea ce priveste viata personala, mai lipseste doar acest aspect profesional care e si el foarte important. Vreau sa merg cu drag la lucru iar seara cand pun capul pe perna sa fiu mandra de reusitele mele. Intr-o multinationala e destul de greu sa ajungi mai sus decat un simplu angajat. As fi putut renunta demult la acest job, dar nici nu vreau sa renunt ca mai apoi sa stau acasa si sa regret ca m am lasat dusa de un impuls. Sper sa -mi gasesc calea si sa o iau pe drumul cel bun. Am incredere in mine si stiu ca pot sa reusesc desi nu e usor in niciun domeniu si mai sunt si hopuri.

  • Laura/ 20.07.2017Reply

    Cea mai mare frica a mea a fost aceea de a iesi in public. Am fost intr-o relatie toxica aproape 5 ani, iar pe ultima suta de metri nu auzeam decat: slabeste, nu te pot atinge pentru ca nu ma atragi, de ce bei, de ce mananci…? Ma ingrasasem fata de cum ma cunoscuse el, dar eu inca ma placeam cand ma uitam in oglinda, nu-mi era scarba de mine. Lui… da. M-a facut sa ma simt ca un gandac. Dupa ce ne-am despartit in mintea mea a incoltit si mai mult ideea ca sunt o persoana hidoasa. Imi era rusine sa ies pe strada, sa ma vad cu prietenii, Ani de zile am refuzat sistematic iesirile in oras. Motivam ca nu am timp, ca-s plecata din oras. Am pierdut multi prieteni atunci. Cand eram nevoita sa fiu in public as fi vrut sa intru in pamant,,, sa se deschida o gaura si sa dispar. Nu mai mergeam la cumparaturi prin magazine, faceam doar cumparaturi online. Daca intram intr-unul nu eram atenta la haine, ma uitam mereu in jur sa vad daca nu e si cineva cunoscut pe acolo. Simteam ca toti se uita la mine, ca toti ma judeca, ca toti spun: uite-o si pe grasa aia. Urmarea?!?!? M-am ingrasat si mai tare… foarte tare. Insa la un moment dat cred ca am zis stop. M-am fortat sa ies in oras, sa nu mai zic nu, sa incerc sa depasesc momentul. Incepusem sa ies, ce-i drept rar, dar ieseam. Apoi m-am mutat singura. Inevitabil trebuia sa ies din confortul casei pentru a-mi cumpara cele necesare. Si asa am inceput sa cunosc oameni… oameni care imi dadeau bunaziua si se purtau ok cu mine, chit ca eram o grasa. Pentru ca ma simteam foarte singura (inca aveam obiceiul sa nu ies din casa decat pentru strictul necesar) mi-am luat un catel. Din momentul ala parca lumea mea s-a schimbat. M-a linistit total, a inceput sa imi pese din ce in ce mai putin de cum ma vede lumea… mai ales ca ieseam cu ea (este o fetita) in parc alaturi de alti catei si deja toata atentia se concentra asupra ei. Am cunoscut oameni noi cu care rad, stau de vorba sau ma salut de la distanta. Nu-mi mai este frica sa ies in societate, nu-mi mai spune nimeni: de ce bei, de ce mananci? Mai am doar un pas: sa dau kilogramele acumulate jos, dar pe asta o fac pentru ca vreau sa ma simt 100% ok cu mine.

    • Gabriela/ 21.07.2017Reply

      Offf unii oameni nu tin cont cat de mult rau pot face niste cuvinte …. ma bucur ca totul e mai bine si ca ai gasit o motivatie pentru a lupta ca lucrurile sa fie si mai bine.

  • Pinky/ 21.07.2017Reply

    Primul meu esec a fost cand am terminat facultatea.Aveam multe planuri de viitor si incepusem sa construiesc ceva.Locuiam intr-un oras mare din Ardeal cu multe posibilitati in domeniul meu,aveam o multime de prieteni si pot spune ca duceam o viata boema.Pana intr-o zi cand a trebuit sa las toate visele mele balta in acel oras ,sa-mi pun lucrurile toate in sac ( asta s-a intamplat intr-o singura zi),si sa vin in Bucuresti .Aflasem ca daca nu voi face o interventie chirurgicala nu voi mai avea mult de trait.Am supravietuit dar m-am ridicat greu,in cativa ani dupa ce m-am luptat cu o depresie in care cazusem fara sa imi dau seama,din cauza suferintei de doua luni indurate in spital.Acum mi-am revenit dar pe plan profesional nu pot spune ca ma simt implinita.In schimb mi-am gasit sufletul pereche si sunt tare fericita asa.In viata nu poti avea totul.Eu am castigat inca o sansa la viata si un om minunat.Asta face cat toate carierele perfecte si toti banii altora din lume.

  • Flavia/ 21.07.2017Reply

    Am trecut printr-un esec profesional acum 3 ani (dupa mai multe incercari de joburi esuate) si, timp de cateva luni, fiind fara job si bani, nu voiam sa ies din casa, devenisem depresiva. Dar dupa o mobilizare buna am reusit sa obtin un job de management intr-o multinationala, totul mergand bine pana de curand.
    Insa, chiar acum trec din nou printr-un moment de genul acela, doar ca am invatat sa fiu mai puternica si optimista:)
    Tocmai ce mi-am dat demisia pt ca simt ca nu ma mai regasesc in ceea ce fac si stiu ca banii, oricat ar fi de importanti, nu inseamna totul. Stiu si care imi este pasiunea, dar teama de a esua intr-un business e ff mare, dar sper ca o sa o depasesc din toamna, atunci cand voi pleca din compania in care lucrez acum.

  • Mihaela/ 21.07.2017Reply

    Am fost functionar bancar pana acum un an, cu studii economice. Acum un an am lasat jobul din banca pentru a trai din pictura si fotografie pe cont propriu. Inca am temeri. Inca sunt tentata sa ma intorc la confortul unui job intr-o companie si a avea un salariu fix si indestulator. Inca nu simt ca am reusit. Inca ma lupt cu fricile, desi increderea pare sa existe.

  • Alina/ 21.07.2017Reply

    Nu mi-e teama de esec. Mi-e teama de penibil. De penibilul de a fi nepregatita intr-un moment in care stiu ca nu am voie sa fiu asa. Daca am un esec fara a fi penibila, nu e niciun capat de tara.

    • Dana/ 22.07.2017Reply

      Ah, I feel you.

  • Ioana/ 22.07.2017Reply

    Nu mi-e teama de esec , mi-e rusine daca fac ceva gresit.

  • Cristina/ 22.07.2017Reply

    Mereu traiesc cu impresia ca sunt o intrusa, ca o sa vina momentul in care compania la care lucrez se va “prinde” ca eu nu stiu de fapt sa fac nimic.
    Ma ajuta foarte mult cand un coleg imi lauda munca. Ajuta de asemenea sa imi reamintesc singura ca totusi lucrez in aceeasi firma de 3 ani si nu m-au dat afara. :))

  • A/ 26.07.2017Reply

    Am o teamă de penibil cât casa iar asta mă face să eșuez chiar și când sunt pregătită. De curând am făcut-o lată la un interviu. Știu că asta e din cauza educației ‘nu ești în stare de nimic’, ‘să nu mă faci de rusine’ auzite în copilărie, dar e atât de greu să mă ‘reprogramez’.

  • Dana ZOOM DECOR/ 27.07.2017Reply

    Cand am inceput masterul lucram undeva departe de facultate, in baneasa si ajungeam cu greu la cursuri. O prietena m-a auzit vaitandu ma si mi-a propus sa ma angajez la iubitul ei italian care isi deschidea o firma in Romania, Am acceptat, sediul eu l-am gasit, central si mi-era usor de ajuns peste tot. Din pacate relatia lor s a terminat, firma s a inchis si m-am trezit in pom, cu chirie si alte datorii de plata. Am mers la primul job gasit, unde salariul era la jumatate si aveam nevoie sa mai fac niste bani. M-am panicat putin dar apoi m-am hotarat sa fac ceva si mi-am ascultat intuitia si asa s-a nascut ZOOM DECOR. Treptat, cu munca si pasiune si inca imi place ideea 🙂 Mi-a fost frica si poate cumva si acum imi e frica pentru ca e o afacere mica si fara certitudini. ma multumeste insa feedback ul frumos si serile cand pun in balanta: banii si timpul. Ieri urmaream un scurt documentar pe ted fix despre creativitate, imi place subiectul si chiar sunt curioasa.

  • Camelia/ 27.07.2017Reply

    Mi-a spus cineva o data ca de fapt teama de esec se traduce prin teama de succes, ca inconstient iti este teama ca vei avea succes. Nu ma regasesc deloc in teama succesului (let it come) insa printre toate temerile cel mai mult ma regasesc in teama de a pierde oportunitati, de a pleca din locul unde am construit si tocmai acolo sa se intample lucruri frumoase, exact dupa ce eu am renuntat, ca munca mea sa fie temelia succesului altcuiva.

    In rest, da, ma regasesc si in teama prietenei tale, cea in care voi ajunge sa gestionez atat de prost activitatile de la serviciu, hobby-ul meu si viata personala incat se vor da toate peste cap. Ma regasesc si teama penibilului si a nepregatirii, dar nu in aceeasi masura cu teama oportunitatilor pierdute, this one is my kryptonite.

Leave a Comment