Acum cateva minute imi spunea Radu, uitandu-se la aceste imagini, cat de mult il emotioneaza. Si cat de mult il emotioneaza nu numai sedinta asta foto in sine, cat si drumul cu masina, in ziua respectiva, către MNAC. Offff… trec anii! Creste omulețul asta al nostru, născut din iubire! Rodul! Rodul iubirii noastre!
Am revenit la MNAC, pentru sedinta foto aniversara, fix in weekendul de dinainte de ziua lui. Doamnele de la muzeu sunt atat de dragute cu noi și simt ca se bucura si ele de fiecare revenire a noastra, de ritual in sine. “Oooo! Ati revenit la scara! Gata, a mai trecut un an?” – asa ne întâmpină mereu, cand ne vad cu aparatul foto pregatit. Si adevarul e ca trec anii ăștia cu o viteza…
Cum am ajuns aici? Cum au trecut 10 ani? Am fost o mama suficient de buna pentru tine? Caci tu ai fost și esti o minune de băiat. Am vrut să scriu “baietel”, dar varsta asta formata din 2 cifre ma obliga sa renunt la diminutive. Mi-e teama ca în curând te vor deranja alinturile mele exagerate. Deși, inca stai 20 de secunde numărate in îmbrățișarea mea, pana cand știm amandoi ca se produce oxitocina! Mi-ai oferit cel mai frumos dar: m-ai făcut mama. Mi-ai schimbat rotite în creier și în inima, mi-ai dat peste cap algoritmii, m-ai fortat sa caut mai profund raspunsuri, sa fiu mai atenta, mai rabdatoare, m-ai transformat cu totul! Si invatam unul de la altul, de 10 ani incoace.