Custom Menu

Latest From Our Blog

?>

Boeuf Bourguignon

Pentru mine azi a fost ziua “Boeuf Bourguignon”. Pe la ora 13 am plecat spre supermarket sa cumpar ce am nevoie cu cartea de bucate in cos deschisa sa nu ratez vreun ingredient. Pe la 14:20 m-am apucat de treaba in bucatarie. Mai intai am taiat carnea – 1,5kg antricot vita – in cuburi mari (de vreo 4 cm), pe care le-am rumenit cateva minute in 2 linguri de ulei de masline.

In alta tigaie am pus la foc 6 felii de bacon, taiate in fasii de 12 mm (ma rog, asta scrie in carte).

 Am tocat marunt 2 cepe si 2 morcovi pe care i-am calit intr-o lingura de ulei, in alta tigaie (am consumat cu reteta asta toata vesela din casa), peste care am adaugat 3 linguri de faina, amestecand pana se incorporeaza. Apoi tot aici am adaugat carnea – sarata si piperata dupa gust – si baconul:

 

Acum urmeaza partea funny. Se ia vasul de pe foc, se toarna 60 ml coniac si se flambeaza. L-am chemat pe Radu sa ma pozeze, gandidu-ma cat de spectaculoasa va fi toata desfasurarea mea in bucatarie. Am luat toate masurile de siguranta – cum scrie la carte “flambarea cere anumite precautii”: am luat vasul de pe foc, am pus coniacul, m-am dat la o parte un metru de foc, mi-am ferit hainele si parul, Radu s-a departat si el cu aparatul, am luat un capac intr-o mana cu care sa sting tigaia in caz de “foc necontrolat” si am intins un servetel aprins in varf spre vaca mea alcoolizata…cand….Fas! S-a aprins fix un coltisor de vaca, care s-a stins in fix 2 secunde. Hmmm, deci spectacolul cu arde 30 de secunde si atentie la haine si par, promis in cartea de bucate, a fost vrajeala.

Peste vita mea neflambata, deci putin mai alcoolizata, se mai adauga 750 ml de vin rosu sec! Deci nu va speriati daca va arata a supa pentru o buna bucata de timp. Se adauga 4 catei de usturoi tocati marunt, iarasi sare, piper si o lingura de paste de tomate. Se da in clocot usor, apoi toata treaba se baga la cuptor vreo 1 ora jumate, pana se ingroasa sosul si carnea se patrunde.

Intr-o tigaie curata se topesc 2 linguri de unt (yummy – so Julie & Julia), in care se adauga 500 gr de ciuperci taiate in 4. Se pun deoparte intr-un vas, apoi in alta lingura de unt se calesc 250 gr de “ceapa perla” proaspata. Eu am folosit arpagic, pe care l-am pus in apa clocotita si l-am lasat sa fiarba vreo 4 minute, cu tot cu coaja, dar cu varful de la radacina taiat, apoi l-am scos la apa rece si apoi foarte usor am indepartat coaja, cu coaja. Arpagicul arata foarte dragut.

Dupa ce s-a rumenit in unt si arpagicul (pentru cateva minute e bine sa pui un capac deasupra sa se patrunda), se pune peste ciuperci.

 La final se amesteca toate – carnea scoasa din cuptor care va avea un sos gros rosu inchis, ciupercile, arpagicul – si deasupra se toaca putin patrunjel proaspat. Am servit rezultatul impreuna cu iubitul si fratele meu si am fost cu totii extrem de multumiti. Doar ca mi se pare o reteta luuunga, asa ca mai bine o pastrati “la impresionare”, eventual pentru musafiri!

Pofta buna!

Horror

Pozele vorbesc de la sine. Daca vreti sa vedeti cine e stirbul care le-a creat, intrati aici. Nu credeam ca o sa vad vreodata asa inele.  Si tot acelasi designer a creat si geanta cu par de femeie!

Vintage Gold

Golden Rod Quilted Jacket – 28$ o gasiti pe Kind Boutique, vintage stuff. Eu caut de mult o jacheta aurie vintage si n-am gasit nimic. Mi se pare ca o poti purta in multe variante.

Culoare


(rochie rosie creata de mine, joben vintage, curea Zara, pantofi Sergio Rossi)

Am ales aceste poze realizate de echipa Allhollow in speranta ca primavara totusi va veni. Mi-e tare dor de culorile ei. Si vreau sa va fac o promisiune si in acelsi timp va si rog pe voi sa ma bateti la cap sa ma tin de ea – vreau sa ma reapuc sa pictez. Nu sunt pictorita, e doar un hobby extrem de drag mie, care imi face o deosbita placere. N-am avut timp sa ma reapuc de treaba, sa imi intind culorile prin casa, sevaletul, pensulele…asa ca am nevoie de un avant. Si ma gandesc ca daca acum v-am spus de asta, o sa ma simt datoare si o sa ma pun pe treaba. Iar daca voi fi multumita de vreo pictura, de vreun desen, de vreo schita, o sa o postez si pe blog, desigur. Doar ca nu va faceti asteptari prea mari. Pana atunci, hai cu primvara aia odata!!!

Postul cu numarul 100!

 

Am ajuns la postul cu numarul 100! Ce e cel mai tare e ca am niste super-cititori. Nu cred ca o sa ma credeti daca va spun ca de la deschiderea acestui blog nu a existat absolut niciun comentariu vulgar – cu injuraturi sau alte “forme ale frustrarilor” personale, mesaje foarte des intalnite on-line, atunci cand sub anonimat poti crede ca esti smecher. N-am fost nevoita sa trimit comments-uri in trash, pentru ca nu a fost cazul. Si va multumesc. De fapt, chiar sunt mandra de asta, pentru ca inseamna ca toti cei care ajung sa deschida blogul meu sunt oameni de calitate 😉   La cat mai multe posturi citite imi doresc!