Acum e momentul
M-am gandit de multe ori ca “e vorba de soarta” sau ca as avea nevoie de “un semn” ca sa ma pot ghida, ca sa stiu daca sunt pe drumul bun sau nu. Am renuntat de multe ori sa-mi propun lucruri pe termen lung, din lasitate, stiu, de teama ca ele nu s-ar indeplini. Am raspuns de multe ori mecanic la interviuri la intrebarea “ce planuri ai?”, cu “nu-mi fac planuri, ca de cele mai multe ori mi se intampla lucruri mai bune decat cele pe care mi le planific”, stiind in sinea mea ca raspunsul e partial adevarat. Adica da, se intampla foarte des in viata sa iti iasa in cale optiuni la care nu te-ai fi gandit, iar tu trebuie sa fii deschis sa le primesti si sa alegi. Dar cred foarte tare ca trebuie sa-ti pui dorinte, sa-ti stabilesti niste tinte clare in viata, sa vrei cu toata taria sa ti se intample anumite lucruri si sa misti lucrurile in directia respectiva. Sa nu mai asteptam sa ne pice din cer. Cine are curaj sa inceapa de azi?
