Custom Menu

Latest From Our Blog

Asa sunt eu

Sartorialist in conflict cu cititorii lui

The Sartorialist, adica Scott Schuman, a postat pe blogul lui aceste doua fotografii:

De obicei Scott nu face comentarii, pozele lui vorbesc oricum de la sine. De data aceasta in schimb si-a permis sa faca niste comentarii despre Angelika (asa o cheama pe cea din poze, o bloggerita). O sa reproduc intocmai comentariul lui:

I saw this young lady in Milan several times this past season. She is one of the crop of new bloggers. (Read her blog here.) I loved that she’s a bigger, curvier girl than most of the other bloggers who you see in the press and tend to represent the genre.

The subtle thing she achieves so successfully in these two looks is to complement the sturdy but beautiful shape of her legs with an equally strong shoe. A daintier shoe would be overpowered but these shoes create a beautiful harmony for the lower half of her body.

Tomorrow I’ll post an image of a different young lady I met in Paris with a similarly curvy body type but a different method of creating body harmony.

Ei bine mesajul de mai sus a nascut o intreaga controversa si a fost comentat si rascomentat in peste 1000 de comments ale postului. Supararea cititorilor a fost legata de cuvintele “bigger”, “curvier” si “sturdy”.

Acum fie vorba intre noi, mesajul lui e unul pozitv, el chiar apreciaza ca o femeie “cu forme” poate fi foarte fashion, ca poate avea acel simt al proportiilor care  sa-i puna corpul in valoare. Pana la urma nu toate trebuie sa fim modele de podium si mi se pare ca el chiar asta subliniaza (si a facut-o intotdeauna). Desigur, “sturdy legs” nu e chiar un compliment, desi il acopera cu acel “beautiful”.

Si acum vin sa va intreb. Care sunt acele adjective care pot deranja o femeie. Sa spui despre o femeie ca e “cu forme” –  e deranjant pentru careva? Dar “o femeie rotunda” – asta supara? “Voluptoasa”, dar “plina”? Sau “bulanaoasa”? Dar invers, o femeie “firava” – i se pare cuiva asta o jignire? Sau o femeie “uscata” – hmmm…asta te cam poate atinge. Poti spune picioare “robuste”? Mmm, nu, nu poti, suna a jignire. Picioare “zdravene”? Mai elegant, dar nu neaparat identic ca sens, e “constitutie atletica”. 

Eu acum vorbesc de nuante, caci termenii extremi gen “scheletica” sau “grasa” plus alte derivate mai grave, pot fi jigniri de neiertat. 

Deci care e limita voatra? Ce acceptati sa vi se spuna legat de corpul vostru si ce considerati deja o jignire?

Eu as trage o concluzie personala. Ca in general societatea noastra a devenit mult mai toleranta cu advjectivele legate de kilogramele mai putine ale femeilor (adica unele comentarii, inclusiv de genul “Doamne, te bate vantul!”, pot naste un zambet rusinos al persoanei careia ii este adresat, fiind considerat in mod destul de bizar un compliment, mai ales cand cea care rosteste comentariul ar vrea sa mai dea jos cateva kile – desigur, nu in orice situatie femeile sunt invidioase pe cele mai slabe decat ele). Tosusi, mi se pare ca in general preferam sa ni se spuna cu mai multe cuvinte ca suntem slabe si cu mult mai putine cuvinte, atent selectate, ca ne-am ingrasat.

Iar doi la mana, nu pot sa nu remarc atentia tuturor axata pe exterior, pe cum arati. Si hai ca in meseria mea e un lucru firesc si de cele mai multe ori comentariile in presa despre o persoana publica care a luat cateva kile in plus nu se rezuma doar la “mai rotunda” si nici daca a slabit din cine stie ce motive, nu scapa fara un “anorexica”, eventual cu semnul intrebarii la final: “Anorexica?”.

Scott, baiat de treaba, s-a si scuzat oarecum vazand toata valva creata, gasiti pe blogul lui justificarile. Mai important e ca Angelika a comentat pe blogul ei ca :

 

about the controversy on his blog because of words like “curvy”or”big” udes by him to definy my body,i just can say that i never felt hurt.i think i have a normal body neither fat nor thin,curvy is ok,of course my body was pretty different fro the other girls where around there,wheter they are models,editors,bloggers of whatever,I was taller and more…curvy! but I did not mind at all.

Cred si eu ca tipa, care dupa mine e NORMALA din punct de vedere al greutatii,  n-are probleme. Si eu as vrea sa ma “comenteze” putin Scott, asta desigur DUPA ce m-a fotografiat si m-a postat pe blogul lui.  Intre timp, Angelica noastra ramane bine mersi “mai rotunda” si cu mai multi vizitatori!

 

Pranzul cu prietenii

Ieri am petrecut un pranz foarte placut cu Laura si Dragos la Violeta’s Vintage Kitchen, un loc cu o atmosfera deosebit de placuta. Am vorbit printre multe altele si despre fotografie si camere foto si sper doar ca sfaturile primite de la Dragos sa se vada in urmatoarele mele poze pe care le voi face pentru blog.

Desert in 5 minute!

Cel mai rapid desert, super simplu de facut. Un fel de chec in cana, la microunde. Trebuie sa stiti ca primul cuvant din viata mea, dupa “mama” si “tata”, a fost “chec”. Eram innebunita dupa desertul asta pe care il facea mama deseori pentru noi 3 (eu si cei doi frati mai mari). Mai mult, mama mi-a povestit ca eram foarte mica cand fratii mei au plecat intr-o tabara si a pregatit in mod special 2 checuri (unul pentru ei pe drum si unul sa-mi ramana mie). Si n-am plans dupa ei, am plans dupa checul pe care il luasera. Ma intrebau prietenele mamei: “Au plecat baietii?” si eu rapundeam imbufnata: “Chec! Chec!”.

Dar sa revenim la reteta: aveti nevoie de 1 ou, 4-5 linguri faina, 4-5 linguri zahar (dintre care 2 pot fi zahar pudra), 2-3 linguri lapte, 1 lingura ulei, jumatate lingura unt, scortisoara, esenta vanili, esenta rom si praf de cacao.

Intr-o cana (pe care sa o poti introduce la final in microunde) spargi un ou, separi galbenusul si bati cu un mixer albusul in ea, pana se face spuma.

Se pune apoi peste albus zaharul (eu am pus in total la o cana mare 3 linguri zahar si 2 zahar pudra, desi e ok si doar zahar normal). Apoi se toarna in cana si galbenusul, se adauga si faina (tot vreo 4 -5 linguri), lingura de ulei (eu am pus ulei de porumb, nu de alta, dar am o sticla intreaga cumparata pentru prajit, dar mirosul de floricele al fiecarui fel de manacare preparat la tigaie devine atat de pregnant, incat am renuntat sa-l mai folosesc altfel decat la cuptor). Se pun si 2 linguri de lapte si o jumatate de lingura de unt mai moale, apoi scortisoara, esente (rom, vanilie, amandoua – depinde de preferinte) si praf de cacao. Toata compozitia se amesteca, pentru omogenizare, cu lingura, direct in cana, fara mixer sau altceva. 

Dupa ce amestesti tot cam asa trebuie sa arate:

Trebuie sa mai lasi cam 2-3 degete pana la marginea canii, caci in cuptor va creste. In caz ca vezi ca ai prea putina compozitie, mai poti pune faina si apoi putin lapte pentru omogenizare. (Puteti rade niste ciocolata sau puteti pune stafide, sau cereale de ciocolata, eu n-am incercat inca, dar nu vad ce ar strica).

Deci asa arata compozitia inainte de a o pune la microunde si asa arat eu la finalul prepararii ei:

Pui cana in cuptorul cu microunde pentru 5 minute.

Pe la mijlocul timpului, compozitia va fi deja crescuta, imi place chiar cand depaseste marginile canii!

Dupa 5 minute…

Va propun desertul sa-l mancati cat e cald, cand se raceste se usuca si devine mai crocant. O cana de lapte langa sau o inghetata de vanilie ar fi perfercte… Pofta buna!

Bucurestiul de pe scuter

Ieri am facut pozele astea, intr-o plimbare cu scuterul cu iubitul meu, Radu (eu sunt tot timpul pe locul din spate). Mica pacaleala de 1 aprilie e ca Bucurestiul nu e asa de inundat de soare cum ar parea din poze, dar mi-a placut sa le ard un pic, pornind de la poza cu blocul alb, care dintr-o greseala de manevrare a aparatului mi-a iesit asa. Cand am vazut-o am zis ca am o poza de pe undeva din Grecia (ma rog, vegetatia ma da de gol).

Dar sa trecem la lucruri mai demne de acest blog, outfit-ul la control deci:

 Geaca piele – Massimo Dutti, pulover – H&M, pantaloni evazati H&M, camasa Zara, botine – BCBG Max Azria, ochelarii clasici – Ray Ban, rucsac imitatie piton – vintage, luat de pe Lipscani de la un targ.

M-am oprit si la mesterul de langa mine, sa-mi repare ceva la o curea – imi place atmosfera dintr-un atelier vechi si mirosul putin intepator de prenadez inchis intr-o cutie metalica de cafea boabe.

De-a coperta The One

Am postat doar o parte din pozele pentru coperta The One, coperta mea preferata de pana acum. Mi-a fost greu sa aleg doar cateva poze, pentru ca mi-au placut foarte tare toate. Si credeti-ma ca eu nu am poze cu mine in telefon, pe pereti, nu imi place sa ma uit la mine la tv, nu sunt vreo narcisista. Doar ca pozele astea au fost poze de stare. Le-am facut impreuna cu echipa All Hollow si nu vin sa ma laud acum, dar sunt foarte mandra de ele. Mi se pare ca au o atmosfera deosebita. Sunt altfel. Parca nici nu te uiti la niste poze, parca sunt intr-un film si cineva a facut capturi din timpul inregistrarii. Multumesc The One inca o data pentru coperta si multumesc All Hollow  pentru ce am realizat impreuna.