Credeam ca ma voi obisnui odata cu trecerea anilor. Dar tot imi vine sa plang cand e ziua ta. Plang amintindu-mi de plansul ala al meu, irepetabil, din momentul in care te-ai nascut si ti-am auzit pentru prima oara strigatul de viata. Plang de fericire ca te am. Si oricat de ciudat o sa sune, plang si dupa timpul care a trecut deja alaturi de tine, plang dupa tine bebe, dupa tine in haine asiatice in Cambodgia, dupa tine chinuindu-te sa stingi lumanarea cu cifra 2, plang dupa tine cel din fata maternitatii, asteptandu-ti sora. Stiu ca ala e un timp care s-a incheiat. Dar daca as ajunge totusi intr-un Rai dupa moarte, as vrea ca timpul asta sa se repete la infinit, sa am sansa sa retraiesc clipele de fericire din cei 8 ani incheiati, dar si cele care vor urma. Asa, ca in filmul ala “Ziua Cartitei”, in bucla, la infinit. Caci te iubesc infinit.
Read More
Cand spun “La Belle Époque”, inchid ochii si ma gandesc la acea epoca de aur in care, mai ales la Paris, artele au inflorit. Ma gandesc la spectaculoasele rochii si costume care aveau rol de carte de vizita in societate, la eleganta, opulenta si, in general, o viata optimista si linistita dinaintea primului razboi mondial. Imi dau seama ca imaginea pe care o am in minte se datoreaza in mare parte tablourilor care descriu aceasta perioada plina de sarm. Doar ca tocmai ce am vazut primele 2 episoade din serialul “Paris Police 1900” (r. Julien Despaux), care imi arata o cu totul alta Franta din acea perioada (trailer aici).
Am revenit cu imagini de la petrecerea de Rupere a Turtei Liei. A trecut mai bine de o luna de zile de atunci, stiu, nu sunt tocmai prompta, dar adevarul e ca nici nu imi propun sa fiu. Prefer sa fiu cat mai prezenta in viata de familie, unde de la o zi la alta apar bucurii si provocari noi, deopotriva, iar blogul si activitatea mea din online sa se continue firesc, intr-un ritm diferit. De trait, traiesc totusi in offline. Ala e prezentul de care vreau sa ma bucur intens. Si asa simt deseori ca nu imi ajunge. Ca nu ma pot satura. Pentru ca e extrem de frumos si bogat ce traim in noua formula a vietii. Multumim, Lia, ca ne-ai ales.
E vremea perfecta pentru plimbari lungi cu caruciorul. Nu puteti sa va imaginati cat de mult imi plac, cat de mult ma relaxeaza! Plecam de acasa cu un bagajel cu toate cele necesare, ca sa nu fim nevoite sa ne intoarcem din drum pentru nimic, si ne plimbam cat imi permite timpul. Uneori facem trasee pe jos de ore intregi. Asa ca azi va provoc sa imi scrieti care e traseul vostru preferat pentru plimbari cu bebe si va detaliez imediat care e al nostru.
Fetita noastra minunata implineste azi 1 an. Este o bijuterie de copil, vesela, gingasa, atenta, blanda. Un copil care a venit pe lume intr-un context dificil, parca tocmai pentru a ne ajuta sa trecem mai usor peste toate si sa ne bucuram mai mult de viata. Lia Bucuria mea, te iubesc infinit neconditionat si pentru totdeauna!
România este printre puținele țări din Europa care se mai poate mândri cu pădurile sale virgine. Din păcate, acestea sunt în pericol de a dispărea. Zilnic, zeci de defrisari ilegale au loc pe intreg teritoriul Romaniei, iar in fiecare an, padurile Romaniei sunt stirbite de zeci de milioane de metri cubi de lemn. E revoltator, e absurd, e profund trist. In acest context, Vodafone lanseaza in premiera nationala o solutie digitala care ajuta la protejarea padurilor, punand la treaba “Gardienii Digitali”. Mi se pare genial si felicit din suflet echipa Vodafone Romania pentru acest demers, cu siguranta unul extrem de dificil de pus in aplicare. Eu sunt un om care a luptat pentru salvarea chiar si a unui singur copac, asa ca atunci cand aud de solutii luate pentru a proteja padurile din tara noastra de defrisarile ilegale, ma inclin. Dar hai sa va explic concret ce au facut si ce sunt de fapt acesti “Gardieni”.