Custom Menu

Latest From Our Blog

Asa sunt eu

In seara asta la H&M

In seara asta e deschiderea H&M pentru presa. Ma grabesc sa fiu gata la timp, dar totusi am zis sa va arat voua mai intai ce o sa port:

Pantaloni cu talie inalta, foarte evazati, si maieu de matase cu aplicatii, ambele H&M.

Boeuf Bourguignon

Pentru mine azi a fost ziua “Boeuf Bourguignon”. Pe la ora 13 am plecat spre supermarket sa cumpar ce am nevoie cu cartea de bucate in cos deschisa sa nu ratez vreun ingredient. Pe la 14:20 m-am apucat de treaba in bucatarie. Mai intai am taiat carnea – 1,5kg antricot vita – in cuburi mari (de vreo 4 cm), pe care le-am rumenit cateva minute in 2 linguri de ulei de masline.

In alta tigaie am pus la foc 6 felii de bacon, taiate in fasii de 12 mm (ma rog, asta scrie in carte).

 Am tocat marunt 2 cepe si 2 morcovi pe care i-am calit intr-o lingura de ulei, in alta tigaie (am consumat cu reteta asta toata vesela din casa), peste care am adaugat 3 linguri de faina, amestecand pana se incorporeaza. Apoi tot aici am adaugat carnea – sarata si piperata dupa gust – si baconul:

 

Acum urmeaza partea funny. Se ia vasul de pe foc, se toarna 60 ml coniac si se flambeaza. L-am chemat pe Radu sa ma pozeze, gandidu-ma cat de spectaculoasa va fi toata desfasurarea mea in bucatarie. Am luat toate masurile de siguranta – cum scrie la carte “flambarea cere anumite precautii”: am luat vasul de pe foc, am pus coniacul, m-am dat la o parte un metru de foc, mi-am ferit hainele si parul, Radu s-a departat si el cu aparatul, am luat un capac intr-o mana cu care sa sting tigaia in caz de “foc necontrolat” si am intins un servetel aprins in varf spre vaca mea alcoolizata…cand….Fas! S-a aprins fix un coltisor de vaca, care s-a stins in fix 2 secunde. Hmmm, deci spectacolul cu arde 30 de secunde si atentie la haine si par, promis in cartea de bucate, a fost vrajeala.

Peste vita mea neflambata, deci putin mai alcoolizata, se mai adauga 750 ml de vin rosu sec! Deci nu va speriati daca va arata a supa pentru o buna bucata de timp. Se adauga 4 catei de usturoi tocati marunt, iarasi sare, piper si o lingura de paste de tomate. Se da in clocot usor, apoi toata treaba se baga la cuptor vreo 1 ora jumate, pana se ingroasa sosul si carnea se patrunde.

Intr-o tigaie curata se topesc 2 linguri de unt (yummy – so Julie & Julia), in care se adauga 500 gr de ciuperci taiate in 4. Se pun deoparte intr-un vas, apoi in alta lingura de unt se calesc 250 gr de “ceapa perla” proaspata. Eu am folosit arpagic, pe care l-am pus in apa clocotita si l-am lasat sa fiarba vreo 4 minute, cu tot cu coaja, dar cu varful de la radacina taiat, apoi l-am scos la apa rece si apoi foarte usor am indepartat coaja, cu coaja. Arpagicul arata foarte dragut.

Dupa ce s-a rumenit in unt si arpagicul (pentru cateva minute e bine sa pui un capac deasupra sa se patrunda), se pune peste ciuperci.

 La final se amesteca toate – carnea scoasa din cuptor care va avea un sos gros rosu inchis, ciupercile, arpagicul – si deasupra se toaca putin patrunjel proaspat. Am servit rezultatul impreuna cu iubitul si fratele meu si am fost cu totii extrem de multumiti. Doar ca mi se pare o reteta luuunga, asa ca mai bine o pastrati “la impresionare”, eventual pentru musafiri!

Pofta buna!

Culoare


(rochie rosie creata de mine, joben vintage, curea Zara, pantofi Sergio Rossi)

Am ales aceste poze realizate de echipa Allhollow in speranta ca primavara totusi va veni. Mi-e tare dor de culorile ei. Si vreau sa va fac o promisiune si in acelsi timp va si rog pe voi sa ma bateti la cap sa ma tin de ea – vreau sa ma reapuc sa pictez. Nu sunt pictorita, e doar un hobby extrem de drag mie, care imi face o deosbita placere. N-am avut timp sa ma reapuc de treaba, sa imi intind culorile prin casa, sevaletul, pensulele…asa ca am nevoie de un avant. Si ma gandesc ca daca acum v-am spus de asta, o sa ma simt datoare si o sa ma pun pe treaba. Iar daca voi fi multumita de vreo pictura, de vreun desen, de vreo schita, o sa o postez si pe blog, desigur. Doar ca nu va faceti asteptari prea mari. Pana atunci, hai cu primvara aia odata!!!

Postul cu numarul 100!

 

Am ajuns la postul cu numarul 100! Ce e cel mai tare e ca am niste super-cititori. Nu cred ca o sa ma credeti daca va spun ca de la deschiderea acestui blog nu a existat absolut niciun comentariu vulgar – cu injuraturi sau alte “forme ale frustrarilor” personale, mesaje foarte des intalnite on-line, atunci cand sub anonimat poti crede ca esti smecher. N-am fost nevoita sa trimit comments-uri in trash, pentru ca nu a fost cazul. Si va multumesc. De fapt, chiar sunt mandra de asta, pentru ca inseamna ca toti cei care ajung sa deschida blogul meu sunt oameni de calitate 😉   La cat mai multe posturi citite imi doresc!

Divas’ Rally

Va vine sa credeti sau nu, dar eu AM CASTIGAT raliul!!!! Abia ne-am intors si inca nu-mi vine sa cred ca am iesit pe locul 1. La raliu au participat doar doamne si domnisoare, cu masini Citroen DS3, iar traseul a fost de la Bucuresti la Azuga, constand in 3 probe mari si o superspeciala. Pentru cele trei probe, primeai din partea organizatorilor distanta de parcurs in km si o medie orara si tu trebuia sa-ti calculezi la ce ora ajungi in functie de ora de start, orice minut in plus sau in minus de la ora exacta fiind penalizat. Prima proba: Bucuresti – Snagov Club, lungimea etapei: 32,5km, media orara: 38 km/h. A doua proba: Snagov – Castel Cantacuzin0 Busteni, lungime: 115km/h, medie orara: 48km/h. A treia proba: Castel – Azuga, lungime 8,3 km, viteza 30 km/h.

Intre proba a doua si a treia, chiar la iesirea din Castel, a fost aceasta Superspeciala care ne-a departajat si care m-a facut pe mine si pe copilotul meu castigatoarele editiei: trebuia sa parcurgi o distanta foarte mica de aproximativ 200 m in fix 60 sec, iar noi am reusit, iar cronometrul arbitrului a arata 1:00 min!!! Sigur ca era si de tehnica proba, dar si de noroc, caci o secunda in plus sau in minus era greu de estimat.

Faza a fost ca nimeni nu se astepta ca eu se castig. Cand mi-am sunat prietenele sa le spun ca eu am castigat toate au avut acelasi raspuns: “NU SE POATE! Tuuuu?”. Va spuneam ca nu am depasit niciodata ca sofer Ploiestiul. Iar copilotul meu, Georgiana Mitroi de la The One (si chiar ca am fost “echipa The One”) , n-avea carnet, face scoala acum, si avea si rau de masina saraca, asa ca nu se putea uita prea des in roadbook. In plus, deschisesem geamurile ca sa-si revina si ploua in masina…

Doar ca am luat raliul asta foarte in serios. Ce mai, ne-am comportat  ca doua tocilare. Aveam scrise toate datele “problemei” in carnetel cu variantel de traseu, absolut tot. Si adevarul e ca in dimineata raliului aveam emotii ca atunci cand ma trezeam pentru vreo olimpiada scolara, adica acelasi gen de emotii: cand stii ca nu e o tragedie daca nu iei o nota mare sa te clasezi pe un loc bun, dar nici nu vrei sa te faci de ras.
Cand am plecat de la Snagov m-am gandit ca s-ar putea sa prindem podiumul, dar abia dupa superspeciala cand stiam ca am facut fix 60 sec m-am gandit ca avem sanse chiar sa castigam locul 1.

Masinuta mea este grozava si a facut o treaba excelenta si arata super dragut colata de raliu. Numarul meu a fost 23, eu l-am ales ca sa-mi poarte noroc, iar noroc chiar am avut! A fost o super experienta pe care o sa o tin minte toata viata. In plus, dupa acest raliu am ramas cu o parere mai buna despre mine ca soferita, caci n-aveam deloc incredere in mine la acest capitol.

Cand mai primesc poze de la raliu, mai postez.

Am uitat sa va spun ce am castigat: si eu si Georgiana am castigat cate un weekend la Roma de 2 persoane. Cat de tare, nu? Abia astept. (si fac si poze pentru blog de streetstyle)

OMG

OMG sau oh mon Dieu pe limba lor. Maine particip la acest raliu la care au voie sa concureze seulement les dames – Divas’ Rally. Am emotii, trebuie sa ajung pana la Azuga, iar organizatorii cred ca nu stiu ca eu nu am trecut niciodata de Ploiesti ca sofer! Altfel, maaaare soferita…