Custom Menu

Latest From Our Blog

?>

CamelCaramel

 

Pur si simplu m-am ingragostit de culoare sezonului: CAMEL. Si pentru mine, daca e Camel, e CamelCaramel. Va fi un sezon friguros mult mai dulce, caci pe mine aceasta culoare ma duce cu gandul direct la caramele, nuci prajite si acoperite de miere, prajituri cu glazura de zahar caramelizat…mmm… (nici nu stiti ce greu mi-a fost sa aleg intre zecile de poze cu dulciuri…). Eu am deja un palton camelcaramel in dressing, primit cadou de la buna mea prietena, Alina. Multam, e “dulce” tare… 

In coltul colajului va prezint The Perfect Camel Coat de la Max Mara. In centru, geanta Camel by Celine. Iar TheSartorialist si Garance Dore m-au ajutat si de aceasta data cu imaginile de streetfashion.

Caut un visator

Am auzit de curand la un post de radio o discutie legata de intrebarea adresata de angajatori la interviuri: “Tu unde te vezi peste 5 ani?”. Cei mai multi urasc aceasta intrebare. Si imi dau seama ca si in cazul meu, aproape ca nu exista interviu in care sa nu imi fie adresata. Ba chiar unii se arunca si zic “Peste 10 ani”. Si eu, nefiind la un interviu de angajare in care trebuie sa raspund respectand anumite criterii (acelea prin care angajatorul ar vedea in mine un om ambitios, dornic sa aprofundeze in domeniul sau de activitate), mereu raspund ceva de genul: “Habar n-am. Eu nu stiu ce voi face la anu’.” Si intr-adevar am o meserie “instabila”, din categoria “azi esti, maine nu mai esti”. Iar continuarea raspunsului meu politicos este: “N-are sens sa-mi fac planuri, ca oricum in viata mi s-au intamplat lucruri la care nici nu visasem”. Dar adevarul e un pic altul.

Adevarul e ca eu nu eram asa. Eu in liceu, si chiar un pic din facultate, stiam sa raspund la aceasta intrebare. Aveam o proiectie a mea peste 5-10-15 ani. Si nu se referea numai la viata profesionala. Acum nu-mi mai fac planuri, nu mai am proiectii, nu mai am visuri nebunesti, nu pentru ca m-am maturizat si am devenit mai rationala, mai realista, ci din lasitate. Sunt lasa. Mi-e teama sa-mi fac planuri, sa-mi creez iluzii, si sa sufar odata cu neimplinirea lor. Prefer sa fiu “dusa de val”.

Dar asta nu e o problema a mea. E o problema a generatiei mele, asa cred. Eu nu cunosc omul care sa aiba raspunsul la aceasta intrebare, nu mai stiu cum arata. Sunt inconjurata de oameni care traiesc in haos, care nu mai au planuri, visuri de implinit, care nu mai au tinta, care nu mai au proiectii cu ei in viitor. Si imi dau seama ca mi s-a intamplat sa-I consider “naivi” pe cei care-si faceau promisiuni in viata de genul “Pana la 30 de ani vreau sa…”. Eu cred ca oamenii care au un tel in viata, care au curajul sa aleaga, care au un vis, oricat ar fi el de nerealist pentru noi astia “scepticii” (ca sa nu zic “pesimistii”), care nu se lasa in voia sortii, a destinului, sau altei “forte a predestinarii”, cred ca au mult mai multe de castigat. Cred ca cei care au proiectia lor peste 5 sau 10 ani sunt oameni mai fericiti, chiar daca ea nu se implineste. Pentru simplu motiv ca ei vor forta lucrurile intr-un sens, vor cauta, vor aprofunda, vor misca lucrurile in jurul lor. Ca daca e sa vina peste tine norocul, vine el si daca tu il cautai in alta parte. Cred ca parintii nostri stiau ce vor de la viata. Noi avem prea multe optiuni si nu mai vrem nimic anume, asteptam “sa ni se intample”.

E trist totusi ca nu ne putem vedea pe noi in viitor, asta tine de bucuria de a trai. E o perioada haotica, o sa-mi spuneti. Poate. Dar nu cred ca e normal sa traim haotic ca sa ne integram in ea. Nu vreau deloc sa fac filozofie, nu ma pricep. Doar ca ma tot lovesc de asta si caut sa ma schimb…in mai bine. Ati vazut ca toate ofertele de munca, toate cursurile de amatori intr-un domeniu sau altul, incep cu: “Vrei o schimbare? Esti nemultumit de ce ai?” etc, de parca e de la sine inteles ca acum cu totii suntem o generatie de nemultumiti. Unele dintre prietenele mele lucreaza, dar stiu ca nu e asta locul lor, sau jobul lor. “E doar de moment”, dar nu fac nicio schimbare si nicio proiectie…  Eu o sa ma risc sa gasesc in mine raspunsul, si o sa ma autoeduc sa nu-mi fie teama ca dau gres.

Am tot cautat o poza care sa ilustreze acest post, am cautat o poza a acestui OM care stie ce vrea de la viata, care stie ce asteptari are de la el in primul rand. Mi-am dat seama ca nu pot cauta in generatia noastra si m-am intors pe la anii 80 cu gandul, tinerii din 80, asta a fost targetul si asta am gasit:

Pleated…

Îmi plac rochiile sau fustele plisate. Rochiile de acest gen mi se par foarte feminine, iar fustele au un aer ştrengăresc, jucăuş. Poate şi pentru că îmi amintesc de fustele din uniformele şcolare, cele negre sau bleumarin cu pliuri mai mici sau mai late. Ştiu că acum sunt în tendinţe, dar mie imi plac de acum mai mulţi ani (că doar s-au purtat dintotdeauna), de când mi-am cumpărat de pe ebay o rochie vintage cu pliuri din anii 70, albastru închis. E foarte frumoasă, mă simt mult mai feminină când o port şi o iubesc, aşa cum îmi iubesc toate hainele. Am făcut o selecţie cu rochiile şi fustele “PLEATED” pe care le găseşti acum în magazinele virtuale, stiluri diferite. Ce părere aveţi?

1. Willow – Madame Gres – Pleated Silk Tulle Dress, 1345eur, http://www.net-a-porter.com/

2. Topshop – Pleated Flute One SLeeve Dress, £46, http://www.topshop.com/

1. Vintage Coral Pleated Cha Cha Chiffon Dress, 78$, http://www.etsy.com/

1. Vintage 1950s Abstract Print Taupe Cotton Dres by revolvingstyles, 48$, http://www.etsy.com/

1. Alberta Ferretti, Pleated Chiffon Dress, 1590 eur,  http://www.net-a-porter.com/

2. River Island, Peterpan Collar Swing Dress, £39.99, http://www.asos.com/

1. Topshop, Foil Pleated Mini Skirt, £35, http://www.topshop.com/

2. Versus, Pleated Satin Velvet Paneled Skirt, 1046 eur, http://www.net-a-porter.com/

1. Vintage 1960s Green Wool Pleated Skirt, 32.20$, http://www.etsy.com/

2. Vintage 1970s Accordion Pleated by brokenhipvintage, 26$, http://www.etsy.com/

1. Topshop, Pleated Body One Shoulder Jumpsuit, £55, http://www.topshop.com/

Eu mi-am cumpărat deja fustiţa nud de la Topshop, pe care am de gând să o port in sus atât cu un pulover croşetat, cât şi cu o bluză mai largă, care să vină puţin deasupra ei, şi am în lista preferinţelor rochia roşie pe un umăr tot de la Topshop, fusta colorată vintage anii 60, rochia diafană Alberta Ferretti şi rochia Peterpan de la River Island.

Street Style in Bucharest

Am inceput sa pozez oameni pe strada, exact in locul in care ii descopar, pe Calea Victoriei, in Centrul Vechi, Romana, prin parcuri… Cea mai interesanta parte este reactia lor cand aud ca ii rog sa-i pozez pentru un blog. Unele fete se rusineaza, altii rad sau zambesc cerand detalii, dar cei mai multi imi spun “Da, sigur!” cu atata usurinta, de parca ar face asta zilnic, de parca sunt a nu stiu cata persoana care ii opreste pe strada sa-i roage asta. Ceea ce inseamna ca cei pe care ii pozez sunt interesati de moda si urmaresc fenomenul blogurilor de streetfashion din intreaga lume. Sunt doar la inceput de drum.

Boho Style

Fotograf: Barna Nemethi
Fotograf: Claudiu Ciprian Popa

Propunerea acestei şedinţe foto a venit din partea bunei mele prietene Bianca Naumovici, care a semnat şi stylingul. A fost o experienţă cu totul deosebită, cu un rezultat de care sunt mai mult decât mulţumită. Şi asta e doar prima parte. Prietenii mă văd altfel…Mulţumesc Bianca, Barna şi Claudiu (www.allhollow.com).

Început

 

Cred că acest avânt pe care-l simt în tot corpul, această energie plăcută, se datorează în mare parte vremii, care a fost nespus de prietenoasă în ultimele zile, şi luminii calde care mă trezeşte dimineaţa. M-am îndrăgostit din nou de toate cele pe care le iubeam deja. Şi am deschis din nou ochii spre frumos. Îl descopăr deseori, iar de acum înainte o să-l împart cu voi. Despre mine, despre ce găsesc eu atrăgător, fascinant, cuceritor, despre ce iubesc, admir, simt…în viaţă (şi în mod particular în fashion), cred că mai bine vorbeşte acest colaj, şi am să o iau pe rând: stilul unic al Giovannei Battaglia, boutique-ul înghesuit din Marais, linia curbă a unui C6, “Benny’s Video” sau filmul care m-a schimbat, farmecul nebun semnat Olsen, roşul lui Otto Dix, forever Vespa, bicicleta şi tocurile, Garance Dore şi blogul ei, red shoes şi “biblia” de pe noptieră- “The Sartorialist”. Mai multe la momentul lor. Să începem…