Desi probabil ca nu povestesc des asta pe blog, ma intereseaza foarte mult in ultima vreme sa aflu cat mai multe informatii despre produse anti-aging, despre tratamente corporale sau faciale si despre cum imi pot imbunatati rutina de ingrijire.
Scriu aceste rânduri cu un bagaj mare desfăcut la picioarele mele. Mâine dimineață zburăm spre America!
Te gandesti ca si copilul tau se va juca candva sotronul. Ca si copilul tau se va catara in copaci dupa cirese. Ca si copilul tau va sari coarda sau se va juca cu creta. Te gandesti ca si copilul tau va plange la nastere.
Ieri l-am sarbatorit pe Vlad de Ziua Copilului. Cu alte cuvinte, l-am lasat cu buna stiinta sa impinga mai mult limitele rabdarii noastre, ca deh, o data pe an e ziua copilului. Desi, nu e ca si cand nu il iubim si nu il protejam si nu incercam sa ii oferim experiente deosebite in fiecare zi din an. Dar pe 1 iunie, sub pretextul “de Ziua Copilului”, de dimineata si pana seara mai mult el conduce toata distractia.
De curand, Radu si cu mine am sarbatorit 15 ani de relatie. Am ajuns cumva ciudatii grupului, caci de fiecare data cand ne intreaba cineva de cati ani suntem impreuna, raspunsul naste uimiri foarte clar exprimate. Oare de ce e asa de greu sa mentii relatii de lunga durata? Cred ca a fost greu dintotdeauna, doar ca pe vremea parintilor nostri, ca sa nu mai zic de bunici, despartirea si divortul erau prea rau vazute pentru a merita de multe ori deranjul. Asa ca anii de relatie treceau, desi o relatie sanatoasa nu mai exista demult.
Va scriu de pe un platou de filmare. Trec prin una dintre cele mai aglomerate, dar si cele mai bune perioade din viata mea, din punct de vedere profesional. Nu ma plang. Dimpotriva, ma laud. Ma laud ca lungmetrajul MO va putea fi vazut in avanpremiera nationala la TIFF!
“Nu sunt suficient de buna” – o replica pe care o aud deseori in mintea mea. Senzatia ca niciodata nu fac destul si ca nu fac suficient de bine. Am crescut cu acest “nu sunt suficient de buna”, incat chiar si atunci cand anumite reusite veneau, fie nu le priveam obiectiv, fie imi era rusine sa mi le asum, minimalizandu-le constant, ca si cand nu mi se cuvenea sa ma bucur de ele.