Am vrut sa-i construim si Liei un ritual – fotografic – aniversar, de care are parte Vlad an de an. Inainte sa il nasc pe el, ultima iesire din casa a lui Radu si a mea (cu Vlad in burtica) fusese o vizita la MNAC. Am urcat niste trepte pe acolo, iar a doua zi dimineata s-au pornit contractiile. Asa ca an de an, revenim impreuna cu Vlad in acelasi muzeu (chiar la aceeasi scara), pentru a face un set de fotografii, care sa ne arate cum crestem impreuna 🙂 Dar in cazul Liei lucrurile au stat putin diferit….
La multi ani, fetita noastra minunata! La 8:46, acum 2 ani, in plin debut si haos al pandemiei, ai venit pe lumea asta sa o faci mai frumoasa si mai buna!
Am revenit cu primul set de poze din Thailanda. Da, stiu, a trecut ceva de cand ne-am intors din calatoria noastra, dar s-au intamplat asa de multe de atunci, incat cu greu m-am adunat sa fac o selectie de fotografii si sa urc episodul de vlog Brambura prin Thailanda pe canalul meu de YouTube. In caz ca l-ati ratat, sa stiti ca il puteti urmari chiar aici.
Revin cat de curand cu informatii legate de cazari si alte recomandari, caci stiti deja ca imi place sa imi organizez singura vacantele, iar mai apoi sa impartasesc cu voi cele mai bune (si verificate) descoperiri!
Si uite cum al treilea (si ultimul) set de poze de la MNAC cu ocazia aniversarii lui Vlad vine chiar de 8 martie. E ca un cadou pe care mi-l ofer, caci oricum simt ca atunci cand e ziua lui e si ziua mea un pic. Caci in ziua cand el s-a nascut, m-am nascut si eu ca mama. Si ce aventura minunata! Sunt pur si simplu lesinata dupa copiii mei si nu gasesc nimic mai valoros, mai frumos, mai provocator decat sa le fiu alaturi in viata.♥
Credeam ca ma voi obisnui odata cu trecerea anilor. Dar tot imi vine sa plang cand e ziua ta. Plang amintindu-mi de plansul ala al meu, irepetabil, din momentul in care te-ai nascut si ti-am auzit pentru prima oara strigatul de viata. Plang de fericire ca te am. Si oricat de ciudat o sa sune, plang si dupa timpul care a trecut deja alaturi de tine, plang dupa tine bebe, dupa tine in haine asiatice in Cambodgia, dupa tine chinuindu-te sa stingi lumanarea cu cifra 2, plang dupa tine cel din fata maternitatii, asteptandu-ti sora. Stiu ca ala e un timp care s-a incheiat. Dar daca as ajunge totusi intr-un Rai dupa moarte, as vrea ca timpul asta sa se repete la infinit, sa am sansa sa retraiesc clipele de fericire din cei 8 ani incheiati, dar si cele care vor urma. Asa, ca in filmul ala “Ziua Cartitei”, in bucla, la infinit. Caci te iubesc infinit.
Read More