Si uite cum al treilea (si ultimul) set de poze de la MNAC cu ocazia aniversarii lui Vlad vine chiar de 8 martie. E ca un cadou pe care mi-l ofer, caci oricum simt ca atunci cand e ziua lui e si ziua mea un pic. Caci in ziua cand el s-a nascut, m-am nascut si eu ca mama. Si ce aventura minunata! Sunt pur si simplu lesinata dupa copiii mei si nu gasesc nimic mai valoros, mai frumos, mai provocator decat sa le fiu alaturi in viata.♥
Credeam ca ma voi obisnui odata cu trecerea anilor. Dar tot imi vine sa plang cand e ziua ta. Plang amintindu-mi de plansul ala al meu, irepetabil, din momentul in care te-ai nascut si ti-am auzit pentru prima oara strigatul de viata. Plang de fericire ca te am. Si oricat de ciudat o sa sune, plang si dupa timpul care a trecut deja alaturi de tine, plang dupa tine bebe, dupa tine in haine asiatice in Cambodgia, dupa tine chinuindu-te sa stingi lumanarea cu cifra 2, plang dupa tine cel din fata maternitatii, asteptandu-ti sora. Stiu ca ala e un timp care s-a incheiat. Dar daca as ajunge totusi intr-un Rai dupa moarte, as vrea ca timpul asta sa se repete la infinit, sa am sansa sa retraiesc clipele de fericire din cei 8 ani incheiati, dar si cele care vor urma. Asa, ca in filmul ala “Ziua Cartitei”, in bucla, la infinit. Caci te iubesc infinit.
Read More
Am vrut de azi-noapte sa scriu acest articol, dar in momentul in care a adormit Lia, am cazut si eu lata langa ea. Mai sunt cateva zile si vine Ziua Moon. Au trecut 9 ani de la lansare. Viata mea arata atunci foarte diferit. Da, mi-ar fi placut sa apuc sa termin tot ce imi propusesem pentru aceasta aniversare, dar ultimele zile au fost un haos totul, cu vesti primite de la prieteni apropiati care au oprit timpul in loc. Si in astfel de momente intelegi ce merita prioritizat si ce mai poate astepta. Asadar, chiar daca nu voi avea aniversarea Moon pe care o planuisem pentru anul acesta, stiu ca ma veti intelege.
Read More
Lia a implinit de curand 1 an si 5 luni, iar achizitiile ei, abilitatile ei, se maresc de la o zi la alta. Plus ca a inceput sa isi puna in practica personalitatea aceea puternica, de toddler care stie ce vrea. Desi nu are decat cateva cuvinte clare in “repetoriu”, stie sa se exprime foarte limpede cand NU vrea un anumit lucru sau cand cere cu insistenta un altul. Adica nu ai dubii cu ea. Pana si Vlad e socat de felul in care un ghemotoc de fetita stie sa se impuna, prin gesturi si onomatopee tot mai tare si mai tare rostite. Asa ca m-am gandit sa va vorbesc despre 7 produse pe care noi deja le-am folosit intens si vom continua sa o facem in etapa asta.
E ultima postare pe care o scriu la 35 de ani. Nu va asteptati sa insir niscaiva vorbe intelepte, ci mai simplu o sa descriu ziua de azi si ce ganduri imi trec acum brambura prin cap, ca peste ani sa imi pot face o idee de cum eram in pragul aniversarii celor 36 de ani.
La inceputul toamnei, simt cum ma cuprinde o emotie greu de definit. Pe de o parte, Vlad incepe scoala – clasa 1, iar informatia aceasta, chiar si acum cand o vad scrisa, ma induiosaza teribil. Cand a crescut puiul meu? Cand am ajuns eu mama de baiat de clasa 1? Oare m-am descurcat bine pana acum in rolul parintelui? Oare e pregatit? Inchid ochii si il vad alergand spre scoala, cu ghiozdanul in spate, cu haina in mana, cu parul ciufulit, oprindu-se brusc pentru a-mi face un semn de iubire sau pur si simplu pentru a urla, fara nicio jena, ca ma iubeste.