Custom Menu

Latest From Our Blog

?>

Add to bag

Culori complementare

Blonde, brunete, roscate, portocalii, albastre, mov…Acum doua zile am fost la petrecerea de 13 ani a postului Acasa. Si pentru ca era “black and white party” si va spuneam intr-un post trecut ca sunt o fana a petrecerilor cu tema, mi-am pus si o peruca bruneta, ca sa fiu all black. M-am jucat un pic si mi-a placut. A fost amuzant sa vad reactia colegilor: “Mamaaa, cat te schimba brunetul!”. Da? Cam cat ma schimba? Cam cat de mult te poate schimba culoarea parului? Cred ca o schimbare din blond in brunet, din orange in albastru, ca mai sus, iti da o anumita stare, iti schimba atitudinea…in primele 2-3 saptamani. In ceilalti schimbarea e mai mare decat in tine, ei se obisnuiesc mai greu, ca te vad mai rar.

Si apropo de culori ale  parului, nu o sa o uit niciodata pe bunica mea care se vopsea cu albastru de metil. Stiti si voi batranicile cu parul putin mai mov. Intr-o zi, eu si fratele meu Radu, n-am mai rezistat si am intrebat-o, uitandu-ne la o pata mare mov pe care o avea in crestetul capului: “Mai Baico (noi asa ii spunem), de ce nu va lasati voi parul alb? De ce vreti sa fie mov? “Eh, saracele, raspunse ea foarte cocheta, sunt unele femei care gresesc. Si in loc sa iasa cu un alb mai stralucitor, ies mov.” Am incercat sa-i spunem cu frumosul ca ea chiar este mov in cap, dar a crezut ca vrem sa radem pe seama ei. Asa ca n-am insistat. N-am vrut sa-i stricam placerea si sa-i punem oglinda in asa fel incat sa se vada din toate unghiurile. Si pana la urma, ea era in tendinte. Era la moda, moda femeilor cu parul alb-mov.

Poze: Weheartit si Tavi.

Mama si fiica

Cel mai mult imi place efectul de”oglinda” al acestor sculpturi. Prin faptul ca spectatorii se vad in ele, participa implicit la actul creativ.

Artisti: Michele Deiters si Bibi van der Velden (mama si fiica)

Origine: Olanda

Sursa: Thecoolhunter

O mie de feluri de pantaloni scurti

Ma rog, nu chiar o mie, dar suficient de multe modele din care sa te inspiri. Pana anul trecut nu aveam curaj sa port pantaloni scurti de blugi, cu ciorapi negri mati pe dedesubt, cu niste botine in picioare si cu un top din jerseu in sus, spre exemplu. Acum in schimb mi se pare un look super ok, relaxat, nepretentios.

Parca pantalonii scurti au aparut in sezonul rece mai mult in ultimii 2 ani. Iar in prezent oferta este uriasa: de blugi, de catifea, de piele, rosii, negri, cu buline, cu tinte, cu talie inalta, cu talie joasa etc, aproape o mie de feluri… 

O parere despre Facebook

N-am inteles niciodata dependenta unora de Facebook, mi se pare ca este un mare tabloid, cel mai mare – cine cu cine, de cand, unde etc. Iar asta nu e un lucru rau, nu ma intelegeti gresit. Nu sunt deloc impotriva. Adica am si eu pagina, mai intru, dar foarte rar cand tu vei intra eu voi sti si iti voi da repede un raspuns la “starea” ta. Cu alte cuvinte nu sunt acolo, nu sunt pe faza, dar intru de cateva ori pe saptamana.

Faza e ca weekend-ul asta am fost la o petrecere si m-am intalnit cu niste colegi din Lazar, serie mai mare decat mine. Si imi povesteau ca au incercat sa organizeze diferite intalniri “de clasa”, dar ca nu au functionat deloc bine.

“Ne-am intalnit la 5 ani de la terminarea liceului si a fost aiurea. Dupa jumatate de ora fiecare isi cauta un motiv sa plece, ca am o intalnire importanta, ca ma asteapta nu stiu cine, ca trebuie sa ajung nu stiu unde”, imi povestea o fosta lazarista dezamagita de comportamentul fostilor colegi.

Si atunci mi-am dat seama ca Facebook a distrus intalnirile de liceu. Cum ar fi fost sa te intalnesti peste 25 de ani cu fostii colegi si sa-i descoperi atunci iar, intr-o singura intalnire, sa vezi cum au imbatranit, cati copii au, ce lucreaza, ce performante, ce dezamagiri..imi imaginez ca ar fi fost o intalnire emtionanta. Dar acum exista Facebook, nu mai tine. Nu numai ca vezi cum arata fostul coleg de banca si peste 30 de ani, dar stii si ce a facut weekend-ul trecut.

Acum cei care lipsesc la intalnirile de liceu fac pariu ca se gandesc ca “Lasa, a doua zi vad pozele pe Facebook si vad eu cum a fost”.