Maine Lia implineste 1 an. Am vrut sa las azi aici aceste fotografii, pe care le-am facut in ultima iesire in 3, chiar inainte de a veni pe lume fetita noastra. Tocmai iesisem din starea de urgenta, era liniste si foarte placut in casuta noastra pe roti, si stiam toti 3 ca in cateva zile vom fi 4. O asteptam!
Am ramas in urma cu postarile pe blog, desi am adunat sute de poze pe care as vrea sa le postez aici, in acest jurnal virtual. De multe ori mi se intampla sa caut anumite imagini din calatorii sau de la anumite evenimente de familie pe blogul meu, iar apoi ma trezesc ca trec din articol in articol, cu o nostalgie greu de egalat. Asadar, cu bucurie impartasesc cu voi imagini de la Pastele nostru, cel mai frumos din viata noastra de pana acum, pentru ca a fost primul in formula perfecta.
Toata lumea imi spunea ca la al doilea copil voi fi mult mai relaxata. Uite ca eu am fost mai stresata cu Lia, cel putin pana acum. Sigur, poate ca nu stiu oamenii cat de relaxata am fost cu Vlad! Pandemia ar fi un motiv. Al doilea motiv ar fi ca pana sa o nasc pe Lia, am avut acesti 6 ani, timp suficient in care sa aud de toate bolile pamantului, toate accidentele si toate posibilele pericole pentru copii. La Vlad, fiind prima din grupul de prietene care a nascut, nu prea aveam de la cine sa aflu despre toate acestea. Dar pana la Lia, s-au tot adunat informatii, care sa imi creasca nivelul de anxietate. Mai cred si ca daca esti mai tanar ca parinte, e mult mai bine, din acest punct de vedere.
Mamele se simt singure, de foarte multe ori. E o realitate din primele luni ale maternitatii despre care nu prea se vorbeste. In general, pe o proaspata mama ceilalti din jur o vor intreba daca alapteaza, daca doarme bine copilul, daca are colici… dar cred ca foarte putina lume va ajunge sa discute cu o mama despre sentimentul de singuratate, care e probabil sa o afecteze profund.
Am revenit si cu al doilea set de fotografii de la MNAC, cu ocazia aniversarii lui. “Cand ai implinit 7 ani, era inca epidemie de covid19 in lume ” – asa ii vom povesti. Nu stim cum va fi lumea lui cand va fi mare, dar stim ca lumea asta a noastra s-a schimbat major intr-un an. Si cred ca lumea lui, universul lui, s-a schimbat si mai mult anul acesta, odata cu inceperea scolii si necesitatea adaptarii la noile reguli, noii profesori si colegi, dar mai ales odata cu sosirea pe lume a surorii sale.
Read More
La ora 8 seara, intr-o sambata, chiar de Ziua Martisorului, s-a nascut primul meu copil. A venit mai repede decat data in care programasem cezariana, dar totusi la termen, sanatos si fortos, impresionandu-ne pe mine si pe Radu cu tipetele sale de bun venit. Ce am simtit in acele momente a fost o emotie cu totul noua, o bucurie coplesitoare, nebanuita, care facea ca lacrimile sa imi tasneasca din ochi, intr-un bocet de fericire. Da, bocet de fericit, acest oximoron amuzant, pe care poate ca si alte mame il inteleg.
“Acasa”, “familie”, “nastere”, “fetita”, “noi 4″… au fost cele mai frumoase si puternice cuvinte ale anului 2020. Hai sa vedem ce ne va aduce 2021, sunt pregatita!